Postări
Ziua Temperanței la Brașov (1931): Un model civic de colaborare multi-etnică
Răsfoind paginile revistei de cultură “Boabe de grâu”, o publicație prestigioasă apărută între anii 1930 și 1934 sub egida Direcției Educației Poporului, mi-a atras atenția o notă care dezvăluie un moment definitoriu al societății interbelice: organizarea la Brașov, în prima duminică a lunii iunie 1931, a "Zilei Temperanței".
"Ziua temperanței" - Brașov - 1931
Acest eveniment nu a fost doar o simplă adunare, ci o amplă manifestare populară dedicată luptei împotriva consumului de băuturi alcoolice. Scopul era acela de a atrage atenția asupra daunelor sociale și sanitare pe care le aducea „flagelul alcoolului", considerat la acea vreme o problemă națională de sănătate publică.
Cumpătarea: O prioritate națională
Faptul că evenimentul a fost mediatizat într-o revistă editată de stat (prin Direcția Educației Poporului) subliniază că lupta antialcoolică făcea parte dintr-un proiect național de ridicare morală și culturală a poporului, promovat inclusiv de personalități ca Emanoil Bucuța, fondatorul revistei "Boabe de grâu". În România interbelică, sobrietatea era văzută ca o condiție esențială pentru modernizarea națiunii.
Unitate în diversitate: Organizarea multi-etnică
Elementul cel mai remarcabil al manifestării brașovene din 1931 este caracterul său cu adevărat civic și multi-etnic. Articolul din „Boabe de grâu” menționa explicit că evenimentul a fost „pus la cale deopotrivă de români, sași și unguri”.
În Transilvania proaspăt unită, această colaborare inter-etnică pentru un obiectiv social comun reprezintă un puternic simbol al integrării și al maturitatii civice. Evenimentul a fost organizat "așa cum se cuvine" și a inclus o adunare populară, o conferință, o excursie și o serbare – toate menite să convingă concetățenii asupra necesității renunțării la alcool.
Marșul și disciplina civică
Autorul articolului publicat în anul 1931 a descris cu lux de amănunte forfota din Brașov prilejuită de acest eveniment:
“Din bastioanele vechi și zidurile ascunse de clădirile noi sau crescute cu iarbă, ieșise o lume de altădată, dornică de alaiuri și de cântece, de bătaie de clopote și de fâlfâire de prapuri de breaslă. A pornit din Piața primăriei, cu turnul ei cu ceasornic înmuiat pe-o singură parte de soare și cu corturile precupețelor deschise. La întâia izbucnire a fanfarei, stoluri de porumbei albi și albaștri s’au desfăcut de pe streșini și din ocnițe și și-au luat cu zgomot de aripi, sborul în toate părțile.”
Defilarea, la care au participat membrii asociațiilor de abstinenți din oraș și din satele Brașovului, a fost descrisă ca fiind organizată „în trei rânduri de unde puse la cale dinainte într’o ordine germanică”. Această „ordine germanică” nu era doar o metaforă, ci reflecta disciplina și rigoarea organizațională specifică culturii civice a sașilor transilvăneni, care au contribuit masiv la reușita manifestării.
 |
| Organizatorii "Zilei temperanței" de la Brașov și inscripțiile antialcool scrise în cele trei limbi |
Conferințele: De la temperanță la abstinență deplină
Manifestarea a fost întregită de conferințele „foarte documentate” ținute atât în sala de teatru a „Astrei”, cât și în Parc, unde „cuvintele de îndemn în cele trei limbi ale Ardealului, au răsunat din balconul Prefecturii.”
Vorbitorii au mers dincolo de simpla temperanță (cumpătare), pledând pentru „îndreptățirea și biruința abținerii depline de la băuturile spirtoase”. Folosirea celor trei limbi – română, germană și maghiară – atât în discursuri, cât și pe pancartele antialcool, a asigurat că mesajul de abstinență a ajuns la întreaga comunitate brașoveană.
Mărturia a unei societăți civile mature
Evenimentul din 1931 de la Brașov reprezintă mai mult decât o știre culturală; este o mărturie despre o societate civilă interbelică activă și matură. Demonstrând o colaborare eficientă între inițiativele civice locale (asociațiile multi-etnice) și proiectul educațional de stat (Direcția Educației Poporului), „Ziua Temperanței” ne arată că fundamentul unui civism puternic a fost pus în România cu mult înainte de perioada pe care o considerăm de referință astăzi.
Notă:
- Mișcarea antialcoolică din perioada interbelică nu se limita la inițiative locale, ci era susținută la nivel național. O forță importantă era Liga Antialcoolică a României (înființată în 1928, continuând tradiția unor societăți mai vechi), care milita pentru măsuri legislative stricte, educație sanitară și morală. De asemenea, bisericile (ortodoxă, greco-catolică și cele neoprotestante) jucau un rol esențial în promovarea abstinenței, în special în mediul rural. Acțiunea de la Brașov reflectă efortul conjugat al acestor structuri, dar și al asociațiilor locale de tip confesional sau profesional, care vedeau în temperanță o cale de ridicare socială și economică a națiunii.
Articole recomandate:
Pentru a continua explorarea temelor legate de istoria socială, modernizare și mentalități în România, vă recomand următoarele articole:
- Ziua în care Bucureștiul a ales Parisul: Războiul rochiilor de mătase (Despre influența modei și schimbarea mentalităților)
- Procesul cocardelor tricolore (Despre manifestările de identitate națională și justiția epocii)
- Revolta stârnită de instalarea primei băi publice din București (Despre igienă, modernizare și rezistența la schimbarea socială
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu