Deși preluat din vechile tradiții păgâne, obiceiul înroșitului ouălor este dedicat de creștini marii sărbători a Învierii Mântuitorului. De cele mai multe ori culoarea roșie a ouălor de Paște este asociată cu sângele lui Hristos iar obiceiul
încondeierii ouălor este pus în legătură cu întâmplări trăite de Isus în
Săptămâna Patimilor:
Ouă de Paști - 1934 |
"Dintre multele legende care motivează acest obicei, explicația găsită la românii din Ardeal ni se pare cea mai frumoasă: Era în noaptea Paștelor. lsus se sculase dintre morți și, într-o strălucire cerească, umbla în jurul Ierusalimului căutând pe cel dintâi căruia să-i vestească Învierea Sa. Între aceștia, o femeie venea înspre oraș. Isus ieșindu-i în întâmpinare i-a spus: Mergi de vestește pe cei ce sunt urmașii mei că s'a împlinit Scriptura și că m'am ridicat la cer. Femeia, orbită de lumină, înspăimântată, a căzut cu fruntea în țărână, dar apoi se reculese și I-a răspuns: Dar nu mă vor crede, Doamne. Dă-mi un semn, ca să adeveresc spusele mele. Și atunci Mântuitorul, fiindcă femeia ducea ducea la oraș un coș de ouă, a roșit ouăle din coș. De atunci este obiceiul ca la Paști să roșim ouăle." ("Ilustrațiunea Română" - numărul din 15 aprilie 1928)
Ou încondeiat Hora Paștelui |
Prin unele locuri din Mehedinți se
spune că “în timp ce evreii duseră pe Isus la Pilat să fie judecat și
osândit și după ce judecătorul, spălându-se pe mâini, spusese că negăsind nici
o vină asupră-i nu-l poate condamna, evreii auzind, au cerut capul lui Isus,
iar Pilat, întinzând mâna peste ei, a spus: ‹‹De voiți să ucideți un om
nevinovat, păcatul să cadă asupra voastră››. O ploaie de pietre a căzut asupra
capului lui Isus, și urlete grozave au răsunat. Dar, minune: toate
pietrele sau prefăcut în ouă roșii.”
În unele locuri din Ardeal oamenii cred
“că pe când îl duceau pe Domnul Hristos să-l răstignească”, copii
evreilor aruncau cu pietre după el. Toate pietrele aruncate în Isus sau
transformat însă în ouă roșii. O altă credință populară spune că: “pe când Simion
mergea la câmp, având o pâine și ouă albe în traistă, l-a ajuns Hristos
ducându-și crucea în spate. Simion i-a dus-o până la ogorul lui, de unde i-a
dat-o înapoi lui Hristos. Mai pe urmă, punându-se la masă, n’a mai găsit ce
avea, ci în loc a găsit pâine și ouă roșii”.
Ou încondeiat Floarea Paștelui |
Bucovinenii și românii basarabeni cred
că “după ce Hristos a fost răstignit, învățații și mai marii jidovilor se
adunară la o masă pe care era un blid cu zeamă de cocoș și mai multe ouă
fierte. Pe când se ospătau, unul dintre ei povesti despre spusa lui Isus, că după
ce va fi înmormântat, are să învie. Un altul răspunse:
- Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm
acuma, și când se vor preface
ouăle acestea în ouă roșii, atunci va învia Hristos.
În clipa aceea ouăle se făcură roșii și
cocoșul, bătând din aripi, începu să cânte.”
Prin unele locuri din Crișana se spune
că “o femeie s’ar fi dus la un corifeu – unii spun chiar la Pilat – să îi
deie iertare și să scoboare pe Domnul de pe cruce, să-L îngroape și I-ar fi dus
ca cinste o corfă cu ouă, care întinzându-le
lui Pilat, la o clipă s’au făcut roșii. Atunci Pilat ar fi zis: ‹‹Nevinovat
sunt de sângele acestuia: voi veți vedea!››”.
Ou încondeiat Crucea |
În unele sate din Bucovina se spune că
“pe când Isus era răstignit pe cruce, Maica Domnului crezând că va îndupleca
pe jidovi să nu-l mai chinuiască, îi duse o coșarcă plină cu ouă. Jidovii,
însă, mai rău se întărâtară, și când Hristos le ceru apă, ei îi deteră oțet și
urzici. Maica domnului puse coșarca la picioarele celui răstignit și începu a
plânge. Sângele din rănile Mântuitorului curgând peste ouă, le înroși”.
După Înviere, Sfânta Maria “cea dintâi a boit și închistrit ouă, pe care
le-a luat într’un coșuleț cu ‹‹păsculiți›› și s’a dus, fericită, să-l vadă pe
fiul ei. În drum, pe
toți ce-i întâlnea, îi saluta cu cuvintele ‹‹Hristos a înviat!›› și le dădea
câte un ou și o păsculiță”.
Ou încondeiat Cerul înstelat |
Conform unei alte credințe, din
județul Vâlcea, “toate ouăle din lume,
până și ouăle de prin cuiburile păsărilor, s’au înroșit în clipa când învia
Hristos.” O altă tradiție din Crișana spune că “ouăle
roșii sunt lacrimile mironosițelor, care au stat lângă sfânta cruce
sărutând-o și vărsând lacrimi ce s-au prefăcut în ouă roșii, pe care copii se
îngrămădeau să le culeagă”.
Nu toate credințele populare sunt însă
legate de sărbătoarea Învierii Domnului. În Basarabia o legendă spune că atunci
“când s’a născut Hristos, evreii vroiau să-l prăpădească. Sfânta Maria a
fugit cu pruncul, dar era urmărită și era să fie prinsă. Atunci a aruncat în urmă câteva ouă roșii, și evreii le-au admirat așa de mult, încât au uitat să o mai urmărească. Astfel,
oul roșu a salvat pe Hristos”.
Sursele informațiilor și a citatelor:
- "Ouăle
de Paști – studiu de folklor” – autor Artur
Gorovei – lucrare apăruta sub
egida Academiei Române – 1937
- “Arta decorativă în ceramica românească”
– autor Iuliu Moisil - 1931
Super articol!
RăspundețiȘtergereMultumesc.Maine tot despre ouale de Pasti!
RăspundețiȘtergereFrumos obicei este acesta, al înroșitului ouălor de paște.
RăspundețiȘtergereLa noi, in moldova, nu se mănâncă ouă in prima zi de paște. Se pune într-o cană nouă, de lut, apă rece, un ou roșu și un ban, înainte se punea un ban de argint, copiii din casă, trebuie să se spele pe mâini și pe obraji, cu apa din cană, să ia oul și banul, pentru ca să aibă obrajii rumeni, și să aibă noroc.
Mulțumesc pentru acest articol.
Un obicei frumos - intalnit nu numai in Moldova. Ii rog pe cititorii blogului care cunosc si alte obiceiuri sa ni le spuna si noua!
Ștergere