De ieri și de azi: Secretele cosmetice ale femeilor aztece

Recomandări:

Secretele cosmetice ale femeilor aztece


Preocuparea femeii de a-şi pune în valoarea frumuseţea şi farmecul nu e proprie societăţii moderne. Se ştie că produse cosmetice se foloseau în Egiptul antic încă de acum 3 - 4000 de ani. Dacă mai crede cineva ca în zilele noastre se pot descoperii tratamente cosmetic naturiste noi – pot să vă spun cu certitudine că se înşală. Uleiul de măsline, ceara epilatoare, nisipul fin folosit pentru exfoliere, mierea de albine sau extractele din plante – ca să enumar doar câteva dintre ingrediente - sunt folosite de milenii de către femei pentru a-şi “retuşa” frumuseţea.
Despre tratamentele cosmetice utilizate de  femeile din Roma, Atena sau din Egiptul antic s-au scris multe. Mai puţine probabil despre metodele prin care “doamnele aztece”  ştiau să-şi accentueze farmecele. Tocmai de aceea mi-a atras atenţia articolul “Reţete pentru îngrijirea frumuseţii la femeile aztece de acum 700 de ani” apărut în numărul din 26 iunie 1935 al “Realităţii illustrate”. L-am citit şi pentru că mi s-a părut interesant o să vi-l ofer şi vouă:


Femeie fardată dupa
moda aztecă cu figura
 vopsită în două culori
Studii  recente făcute asupra vechilor picturi aztece găsite in Mexic, ne aduc interesante revelaţii asupra modului în care doamnele aztece, înţelegeau să-şi accentueze farmecele.
Se ştie că femeilie acestei vechi civilizaţii, care cu trei sute de ani inainte de descoperirea Americii de către Columb , se aflau într'o stare de culminantă înflorire , întrebuinţau pudra , rouge-ul, creionul de buze, vopselele de păr şi alte cosmetice.

Interesant în special de notat este faptul că frumuseţile aztece îşi vopseau adesea feţele în două culori aplicând spre exemplu, roşu pe toată partea superioară a obrazului şi negru pe cea inferioară , sau roşu sus şi galben jos. Vopseaua era întrebuinţată în genere pe tot trupul dar faţa  avea parte de o atenţie specială. Culoarea favorită era o cremă galbenă numită „axin" la care se mai adăogau şi alte substanţe spre a-i varia nuanţa. Iar pudra pe care obicinuiau (să o folosească) mai mult era de un ocre şi roşcat.
Vopsirea feţei implica o adevărată artă deoarece culoarea de bază era accentuată cu sublinieri de vermilion, cu albastru sau cu verde. Aztecele ultraelegante îşi vopseau dinţii în roşu şi buzele în albastru. La unele partea superioară a feţei era vopsită în galben, partea de jos în albastru iar gura era înroşită cu carmin. Fardarea fetei nu putea fi făcută decât de către experţi.



Patru sclavi îmbracă
o doamnă aztecă
Într'una din stampele noastre vedeţi o doamnă aztecă pregătindu-se pentru o recepţie . E de observant că cei cari o ajută să se îmbrace nu sunt femei. Odată îmbăiată şi masată cu uleiuri parfumate de către sclavele sale, doamna se întindea pe o sofa şi în vreme ce femeile îi cântau acompaniindu-se cu nişte mici tamburine, veneau servii cu veşmintele şi o îmbrăcau.
Fardul era aplicat cu atâta îngrijire încât se inventase pentru această operaţie un vocabular special în care un singur cuvânt servea la indicarea unui complicat  procedeu.Îngrijirea frumuseţei femeieşti era de domeniul practicilor religioase şi zeiţa Xochiquetzal, patroana dragostei şi a frumuseţei primea confesiunile amorurilor nefericite şi făgăduia succese viitoare.

Elementul de capitală importanţă în îngrijirea frumuseţei era oglinda pe care aztecii o făceau dintr'o pirită lustruită, şi era perfectă .
Femeile vechilor Mexicani făceau băi de aburi şi masseuse pricepute le frecau corpul cu ierburi ce aveau darul să le invioreze pielea.
Femeile aztece par a fi fost nudiste şi invitau adesea pe tinerii care le plăceau, să se scalde cu ele în bazinuri mari în care intrau complet nude. Nu e exclus să fi existat şi pe atunci predicatori care criticau aceste excese ale tinerei generaţii.

Aztecele par a fi cunoscut binefacerile săpunului. Unul dintre secretele frumuseţei lor era întrebuinţare a unei buruieni numită „etzapanxiutl" care avea o sămânţă amară şi dădea o admirabilă loţiune emolientă. Făceau deasemeni uz de parfumuri a căror preparare pare a fi atins culmea perfecţiei. Frumoasele aztece îşi întreţineau dinţii mestecand „tzictli" baza „chewing-gum-ului" de astăzi.
Zeiţă aztecă
îmbracată ...la modă
Părul, nu rămanea niciodată la culoarea lui naturală. O vopsea extrasă dintr'un rar mineral transforma părul negru într'un strălucitor albastru-închis, iar celui castaniu îi dau un luciu cald. Pieptănăturile lor arborau bucle, ondulaţiuni şi chiar cârlionţii pe care i-am văzut pe vremea Directoratului. Multe dintre femeile aztece purtau părul scurt tăiat dar mai multe erau acelea care-şi  lăsau cosiţele să le ajungă până la talie.

Cu toate ciudăţeniile mai sus descrise, femeile aztece par a fi fost fermecătoare, aşa reiese cel puţin din scrierile spaniolilor. Însuşi marele cuceritor Hernan Cortez s'a îndrăgostit nebuneşte de fecioară aztecă Malinche. Trebuie să observăm însă că atunci când a văzut-o, faţa nu-i era vopsită nici în galben şi nici în albastru şi nu purta decât un vesmânt extrem de simplu, de sclavă. Ea cunoştea totuşi vechile secrete aztece pentru înviorarea şi înfrumuseţarea epidermei cu ajutorul săpunurilor şi a ierburilor parfumate.



Sursa: articolul “Reţete pentru îngrijirea frumuseţii la femeile aztece de acum 700 de ani” apărut în numărul din 26 iunie 1935 al “Realităţii illustrate” citite în Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” - Cluj Napoca

Un comentariu :