Preocuparea femeii de a-şi pune în valoarea frumuseţea şi
farmecul nu e proprie societăţii moderne. Se ştie că produse cosmetice se
foloseau în Egiptul antic încă de acum 3 - 4000 de ani. Dacă mai crede cineva
ca în zilele noastre se pot descoperii tratamente cosmetic naturiste noi – pot
să vă spun cu certitudine că se înşală. Uleiul de măsline, ceara epilatoare,
nisipul fin folosit pentru exfoliere, mierea de albine sau extractele din
plante – ca să enumar doar câteva dintre ingrediente - sunt folosite de milenii
de către femei pentru a-şi “retuşa” frumuseţea.
Despre tratamentele cosmetice utilizate de femeile din Roma, Atena sau din Egiptul antic
s-au scris multe. Mai puţine probabil despre metodele prin care “doamnele
aztece” ştiau să-şi accentueze
farmecele. Tocmai de aceea mi-a atras atenţia articolul “Reţete pentru
îngrijirea frumuseţii la femeile aztece de acum 700 de ani” apărut în numărul
din 26 iunie 1935 al “Realităţii illustrate”. L-am citit şi pentru că mi s-a părut
interesant o să vi-l ofer şi vouă:
Femeie fardată dupa moda aztecă cu figura vopsită în două culori |
“ Studii recente
făcute asupra vechilor picturi aztece găsite in Mexic, ne aduc interesante
revelaţii asupra modului în care doamnele aztece, înţelegeau să-şi accentueze
farmecele.
Se ştie că femeilie acestei vechi civilizaţii, care cu trei sute de ani
inainte de descoperirea Americii de către Columb , se aflau într'o stare de culminantă înflorire , întrebuinţau
pudra , rouge-ul, creionul de buze, vopselele de păr şi alte cosmetice.
Interesant în special de notat este faptul că frumuseţile aztece îşi
vopseau adesea feţele în două culori aplicând spre exemplu,
roşu pe toată partea superioară a obrazului şi negru pe cea inferioară , sau roşu sus şi galben jos. Vopseaua era întrebuinţată
în genere pe tot trupul dar faţa avea
parte de o atenţie specială. Culoarea favorită era o cremă galbenă numită „axin" la care se mai adăogau şi alte substanţe
spre a-i varia nuanţa. Iar pudra pe care obicinuiau (să o folosească) mai mult
era de un ocre şi roşcat.
Vopsirea feţei implica o adevărată artă deoarece culoarea de bază era
accentuată cu sublinieri de vermilion, cu albastru sau cu verde. Aztecele
ultraelegante îşi vopseau dinţii în roşu şi buzele în albastru. La unele partea superioară a feţei era
vopsită în galben, partea de jos în albastru iar gura era înroşită cu carmin. Fardarea
fetei nu putea fi făcută decât de către experţi.
Patru sclavi îmbracă o doamnă aztecă |
Într'una din stampele noastre vedeţi o doamnă aztecă pregătindu-se
pentru o recepţie . E de observant că cei cari o ajută să se îmbrace nu sunt
femei. Odată îmbăiată şi masată cu uleiuri parfumate de către sclavele sale, doamna
se întindea pe o sofa şi în vreme ce femeile îi cântau acompaniindu-se cu nişte
mici tamburine, veneau servii cu veşmintele şi o îmbrăcau.
Fardul era aplicat cu atâta îngrijire încât se inventase pentru această
operaţie un vocabular special în care un singur cuvânt servea la indicarea unui
complicat procedeu.Îngrijirea frumuseţei femeieşti era de domeniul practicilor religioase
şi zeiţa Xochiquetzal, patroana dragostei şi a frumuseţei primea confesiunile amorurilor nefericite şi
făgăduia succese viitoare.
Elementul de capitală importanţă în îngrijirea frumuseţei era oglinda
pe care aztecii o făceau dintr'o pirită lustruită, şi era perfectă .
Femeile vechilor Mexicani făceau băi de aburi şi masseuse pricepute le
frecau corpul cu ierburi ce aveau darul să le invioreze pielea.
Femeile aztece par a fi fost nudiste şi invitau adesea pe tinerii care le
plăceau, să se scalde cu ele în bazinuri mari în care intrau complet nude. Nu e
exclus să fi existat şi pe atunci predicatori care criticau aceste excese ale
tinerei generaţii.
Aztecele par a fi cunoscut
binefacerile săpunului. Unul
dintre secretele frumuseţei lor era întrebuinţare a unei buruieni
numită „etzapanxiutl" care
avea o sămânţă amară şi dădea o admirabilă loţiune emolientă. Făceau deasemeni uz de parfumuri a căror
preparare pare a fi atins culmea perfecţiei. Frumoasele aztece îşi întreţineau dinţii
mestecand „tzictli" baza „chewing-gum-ului" de astăzi.
Zeiţă aztecă îmbracată ...la modă |
Părul, nu rămanea niciodată la culoarea lui naturală. O vopsea extrasă dintr'un
rar mineral transforma părul negru într'un strălucitor albastru-închis, iar
celui castaniu îi dau un luciu cald. Pieptănăturile lor arborau bucle, ondulaţiuni
şi chiar cârlionţii pe care i-am
văzut pe vremea Directoratului. Multe dintre femeile aztece purtau părul scurt
tăiat dar mai multe erau acelea care-şi lăsau cosiţele să le ajungă până la talie.
Cu toate ciudăţeniile mai sus descrise, femeile aztece par a fi fost fermecătoare, aşa reiese cel puţin din scrierile spaniolilor.
Însuşi marele cuceritor Hernan Cortez s'a îndrăgostit nebuneşte de
fecioară aztecă Malinche. Trebuie
să observăm însă că atunci când a văzut-o, faţa nu-i era vopsită nici în galben
şi nici în albastru şi nu purta decât un vesmânt extrem de simplu, de sclavă.
Ea cunoştea totuşi vechile secrete aztece pentru înviorarea şi
înfrumuseţarea epidermei cu ajutorul săpunurilor şi a ierburilor parfumate. “
Sursa: articolul “Reţete pentru îngrijirea frumuseţii
la femeile aztece de acum 700 de ani” apărut în numărul din 26 iunie 1935 al “Realităţii illustrate” citite în Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga” - Cluj Napoca
Dotarile saloane cu asa ceva sunt rare de multe ori au lucruri proaste
RăspundețiȘtergere