Ștrandul Kiselef: Cel mai mare bazin din Europa în anul 1929

Povestea ștrandului Kiseleff (devenit ulterior Ștrandul Tineretului)

Ștrandul Kiseleff – cel care a primit mai târziu numele de „Ștrandul Tineretului” – a fost cel mai mare bazin public și, totodată, cea mai importantă bază sportivă a Bucureștiului interbelic.

Proiectat de eminentul arhitect avangardist Marcel Iancu, ansamblul se remarca printr-o arhitectură simplă, într-un limbaj modern, cu evidente referiri la stilul Art Deco. Ștrandul, în ansamblul său, este considerat drept una dintre primele și cele mai reprezentative opere de arhitectură modernă din București.

Construit într-un timp record – numai 52 de zile – Ștrandul Kiseleff a devenit de îndată una dintre cele mai populare și aglomerate zone de agrement ale Capitalei.

---

---

Ștrandul Kiseleff: Un minunat loc de recreație interbelic

Lansarea ștrandului a reprezentat o adevărată revelație pentru viața urbană a Capitalei, oferind bucureștenilor o oază modernă de relaxare în zilele călduroase de vară.

Ce scria presa vremii:

„Ștrand. Minunat loc de recreație pentru bucureștenii condamnați de soartă să rămână pe meleagurile pe care a păstorit Bucur. Instalația din Șoseaua Kiseleff vine să umple un gol demult resimțit. Deși a apărut ca din pământ - construirea lui nu a durat decât 52 zile - ștrandul se prezintă astăzi admirabil din toate punctele de vedere. În primele zile, este adevărat, el a avut lipsurile inerente oricăror începuturi, dar cei puși să conducă monumentala operă și-au înțeles menirea și cu o perseverență rară, au procedat la înlăturarea a tot ceea ce nu corespundea cerințelor.

Astăzi imensa construcție dintre Școala de Agricultură și Hipodromul Băneasa, este gata să concureze cu instalațiile similare din străinătate.

Cine nu a văzut ștrandul, nu-și poate da seama de măreția lui, cu atât mai mult cu cât durata construirei lui a fost excesiv de scurtă. Este deci nevoie să te plimbi pe alei și prin atenanse spre a-ți putea face o idee exactă asupra formidabilei întreprinderi. Imaginați-vă un teren imens, în mijlocul căruia se află un bazin de dimensiuni respectabile, înconjurat de o plajă în suprafața de 12.000 de metri pătrați! Așa vă veți putea da oarecum seama de impunătoarea instalație.”

---

---

Punctul de plecare al sporturilor nautice în București

Începând cu anul 1929 și de-a lungul multor decenii, Ștrandul Kiseleff a funcționat ca una dintre cele mai importante baze sportive din Capitală. Practicarea sporturilor nautice a luat un avânt considerabil imediat după inaugurarea acestui complex modern:

Impactul asupra sportului românesc:

„Pentru sport în sine, ștrandul constituie un aport considerabil. A fost suficient să se construiască acest bazin de mari dimensiuni, pentru ca natația să ia un neobișnuit avânt. Grație realizării acestei admirabile opere am putut asista mai demult la prima întâlnire nautică inter-orașe, iar mai de curând la un veritabil match intercluburi.

 

Cu prilejul acestor două întruniri am făcut o constatare îmbucurătoare. Sportul nautic are în Capitală câțiva reprezentanți de elită, a căror muncă trebuie încurajată pe toate căile. Este necesară sprijinirea elementelor de clasă, pentru a putea face din Capitala României Mari, un puternic centru nautic, de la care provincia să ia exemplu.”

Dotări moderne la nivel european

Despre dotările impresionante ale ștrandului pentru anul 1929 aflăm detalii fascinante dintr-o reclamă publicată în „Revista generală ilustrată”:

Conform unei reclame din epocă:

• „Ștrandul Kiseleff – cel mai mare bazin din Europa.
• Cea mai mare plajă artificială. 200 de cabine. 14.000 mp plaje de nisip.
• Plaja și baia deschise de la ora 6 dimineața până la ora 8 seara.
• Supravegherea bazinului încredințată la profesori de înot speciali și membrilor federațiunilor sportive. Personal special de salvare.
• Bazin special pentru copii. Aparate de educație fizică. Piste pentru curse. Tenis. Cabinet medical condus de doi medici.
• Restaurant – Brasserie – Cafenea – Magazine diverse – Poștă – Telefon – Telegraf – Poștă specială pentru emisiune de radio – Jazz berlinez.
• Parchet special pentru dans pe plajă.
• Renumitul restaurant Elysee la dispoziția Onor. Public până la miezul nopții.
• Prețuri de intrare: lei 50 de persoană, cu drept de baie și cabină la dispoziție. De la ora 9 seara intrarea 20 lei de persoană. Se găsesc de asemenea costume de baie de închiriat pentru amatori.
• Lecții de înot se dau sub direcțiunea d-lui profesor Focșa.”

Ștrandul Kiseleff de-a lungul timpului

Ansamblul proiectat inițial de celebrul arhitect Marcel Iancu a suferit, din păcate, transformări succesive care au alterat imaginea sa arhitecturală unitară:

• Anii '40: A avut loc o primă intervenție majoră, când s-au amenajat terenurile de tenis de-a lungul Șoselei Kiseleff și s-a construit o cabană cu rol de vestiar în dreapta intrării, lângă restaurant. Tot atunci a fost ridicată și o sală de gimnastică în imediata apropiere a accesului principal.
• Perioada comunistă: Complexul a suferit modificări considerabile. O lucrare amplă de reabilitare și adaptare s-a desfășurat înaintea Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților din anul 1953, moment în care unul dintre pavilioanele de vestiare a fost transformat în spațiu de cazare.
  

Descoperă mai multe povești din România de altădată

Dacă ți-a plăcut călătoria în timp la Ștrandul Kiseleff, te invit să explorezi și alte pagini fascinante din istoria agrementului și a relaxării românești:

• Află cum a început totul și ce scandal s-a stârnit în Capitală citind despre Prima baie publică din București: Revolta băieșilor turci împotriva „franțuzului” Lagarde.
• Descoperă unde se mai răcoreau bucureștenii în verile toride din articolul Valuri artificiale și alte locuri de răcoreală: Povestea ștrandurilor interbelice.
• Dacă vrei să evadezi din oraș spre litoral, te invit la o plimbare pe litoralul de altădată prin intermediul unui reportaj savuros: Un weekend la Mamaia în 1935: jurnalul unui reporter interbelic.

Sursa: Articolul „Măreață serbare la ștrand”, semnat de Jenny Dumitrescu, publicat în săptămânalul „Ilustrațiunea Română” (numărul din 15 august 1929).