Despre corupţie (de ieri, de azi, de mâine...)

Corupția de-a lungul timpului

PARAGRAFE:

• O politică economică, destructivă și acaparatoare
• Corupție la Guvern
• Corupție la Primăria Capitalei
• Corupția baronilor locali
• Corupția funcționarilor

 

România de azi: o țară în care persistă corupția sub toate formele ei și la toate nivelurile. Rezistența puternică în fața unor măsuri care ar trebui să instaureze integritatea sunt o dovadă clară că ducem mai departe o tară adânc și sigur înrădăcinată în societatea noastră. Auzim astăzi despre soluții pentru impunerea legalității, despre responsabilitatea ministerială și a funcționarilor publici, despre rolul justiției independente în combaterea corupției. 

 

Binecuvântare Sfânt părinte!
Binecuvântează-mă să mă pot înfrunta din buget și în 1910...

 

Să încercăm așadar să fim optimiști în privința iminentei “schimbări la față a României” – la fel cum au fost înaintașii noștri din 1989, 1907 sau din... 1929. Asta pentru că toate guvernele României de ieri, de la Alexandru Ioan Cuza încoace cel puțin, fie ele takiste, junimiste, averescane, liberale, țărăniste sau de altă orientare “au făcut eforturi” să combată flagelul hoției din banii publici, al șperțului, gheșeftului, bacșișului, sfănțuielii sau cum s-o mai fi numit. Toate partidele “aflate la putere” au îmbunătățit legi, au deferit justiției vinovați, mai mari sau mai mici, au înfierat “opoziția coruptă". Rezultatul? E cel pe care îl știm noi toți...

O politică economică, destructivă și acaparatoare

 

“Prin politica lor economică, destructivă și acaparatoare, acești degenerați ai tuturor târfelor fanariote au aruncat asupra României haina neagră a mizeriei. Iar în politica internă samavolnicii și ilegalități! Constituția era doar o simplă hârtie în mâinile lor murdărite de atâtea fărădelegi. Nimic ce era lege și tradiție nu era respectat! (...). Șperțurile, mituirile, persecuțiile neomenești și protecționismul deocheat, erau armele lor de guvernare și de administrare a bunurilor țării!” (“Chemarea tinerimii române” – 17 martie 1929)

---

---

Câteva articole care demascau în alte timpuri corupția societății românești o să puteți citi în cele ce urmează. Să știți însă că a fost pentru mine una dintre cele mai ușoare "documentări": paginile jurnalelor de ieri erau pline de demascări ale afacerilor de corupție de la diferitele niveluri ale societății românești. Pentru a nu fi acuzat de vreun partizanat – am înlocuit cu asteriscuri numele partidelor “în discuție”, tocmai pentru că nu ele contează. În această privință toate au fost, sunt și vor fi (!?) la fel!

 

Corupție la Guvern

 

“Păcatele guvernării *** au isbucnit pretudindeni în forma de seringi cari au costat statul 300 milioane de lei. Opinia publică revoltată a cerut sancționarea vinovaților și chestiunea seringilor a fost deferită de guvernul actual justiției. Guvernul care are ca substrat al existenței sale noțiunea dreptății, nici nu putea trasa altă cale. Care să lumineze într’adevăr această scabroasă afacere mai obiectiv și real. Nu prin anchete parlamentare inutile, ca cele instituite de guvernul ***, care să încurce și mai mult chestiunea, nu prin mijloace din umbră și printr’o complicitate deghizată – ci prin concursul justiției țării – se vor putea stabili precis vinovățiile tuturor acelora care au crezut că între averea țării și averea lor personală e bine să nu facă nici o distincție. Guvernul *** are deci și în această chestiune un mare merit; acela de a integra justiția țării în atribuțiile ei firești – care cuprind pe toți cetățenii acestei țări – și indiferent dacă cineva a fost în timpul hoției comise ministru să poată fi judecat efectiv și să-și ispășească păcatele.

Bugetul României de ieri sau de azi:
un sac fără fund

Până azi legea responsabilității ministeriale, a fost o frumoasă și amăgitoare ficțiune constituțională. Miniștrii puteau săvărși orice tâlhărie, puteau substituii legii domnia bunului plac fără ca nimeni să le fi cerut cândva socoteala, sau fără să se gândească, cel puțin, că pentru faptele lor vor putea fi trași la răspundere vreodată. Acest sistem însă a dispărut deodată ca interesații care l’au susținut. Problema seringilor a evidențiat suficient că guvernul ***  este hotărât să aplice legea responsabilității ministeriale efectiv. Și mă tem că aceasta, va însemna fatal întemnițarea multor ticăloși, care au trecut până azi drept oameni cinstiți ori invulnerabili. Și va însemna în primul rând lichidarea corupției prin temniță.”  (“Chemarea tinerimei române” – 10 martie 1929)

Corupție la Primăria Capitalei

 

“Ieri la amiază a izbucnit al patrulea scandal la Primăria Capitalei, în următoarele împrejurări: Ieri, miercuri, la orele 11 și jumătate, urma să se țină la primărie licitația pentru 12 lucrări de șoseluire, trotuare, rigole, fornituri etc. La licitație s'au presentat vr'o 40 de antreprenori. La ghișeu, apărând d. Melișianu că se înceapă formalitățile de licitație, d. Niculescu, în capul antreprenorilor, depune o ofertă condiționată. Melișianu, cu musca pe căciulă, știind că oferta condiționată cere primăriei garanții că antreprenorii nu vor fi șfănțuiţi, a respins'o fără nici o vorbă. Antreprenorii, printre cari se aflau d-nii Dobrescu, Teodoriades, Niculescu, Sache, Bulintineanu, Bello, etc., înțeleși de mai’nainte, au hotărât să facă imediat o demonstrație în contra lui Melișianu. D. Dobrescu, în numele lor, a înaintat spre Melișianu și i-a adresat următoarele cuvinte:

 

-  Domnule locțiitor de primar, toți antreprenorii presenți declară că se retrag în mod ostentativ de la această licitație, deoarece:

1) prețurile sunt prea reduse;

2) n'avem nici o garanție că vom fi scutiți de șfănțuieli; n’avem nici o încredere în cinstea domnilor cari conduc primăria Capitalei.

- Așa e! - răspund cu putere antreprenorii presenți.

 

Melișianu se face galben ca ceara și, după câteva momente de zăpăceală, dispare prin sălile primăriei. Antreprenorii se retrag mulțumiți de bobârnacul pe care l-au dat faimosului bandit de la primărie. Am întâlnit pe unul dintr'ânşii și l'am întrebat:

- Moșule n'ai ostenit să duci sacu'
pe vremea asta în spinare ?
Dă'ni'l să'l purtăm și noi...

- De ce v'ați retras?

- Cum să nu ne retragem, d-le? D-ta nu te dai la o parte când dai de vr'un pungaș? Uite, așa am făcut și noi. Ne’am săturat de atâtea șfănțuieli. Și acum ne-am hotărât cu toții să cerem garanții, că nu vom mai fi șfănțuiți!

- Și cum vă șfănțuia?

- Uite cum: aveam de pildă o lucrare de făcut; de la început ni-se făceau șicane de către poliția comunală și ca să scăpăm de ele trebuia să dăm un bacșiș. Apoi la recepțiunea lucrării, ca să nu fim șicanați, trebuia să dăm alt bacșiș. Și la urmă ne alegeam mereu cu paguba.

- Cine v'a șfănțuit?

- Niște păcătoși, mi-e și rușine de rușinea lor. Lasă-i în păcate că sunt oameni cu copii…”  (“Epoca” – 24 iulie 1898 )

 

Corupția baronilor locali

 

“Când a izbucnit răsboiul hispano-american și prețul grâului s'a urcat, guvernul s'a temut că exportul nostru ar atinge așa proporții încât să nu rămâie bob de grâu în țară. Pentru a evita consecințele unei asemenea eventualități, guvernul a autorizat pe primarii din orașe să cumpere orice cantitate de grâu, cari să formeze un stoc de rezervă. 

Nu știm câți primari au ascultat de povața guvernului; se știe doar că între cei dintâi primari cari sau grăbit să cumpere grâul este d. N. N. Ionescu, primarul Brăilei, care a cumpărat 30.000 de hectolitri de grâu. Modul cum s'a făcut cumpărarea acestui grâu a scandalisat încă de la început opinia publică din Brăila. Mai întâi, cumpărătoarea s'a făcut într'un moment când prețul grâului atinsese maximul; apoi grâul s'a cumpărat, în afară de aceasta, cu 8O de bani mai scump pe hectolitru decât cursul pieței din ziua cumpărărei. Nu s'a anunțat nici o casă de comerț din portul Brăila, nu s'au cerut probe și prețuri, ci s'a însărcinat d. Radu Bălan, un consilier comunal, ca să facă cumpărarea. Neavând fonduri ca să plătească grâul, primarul Ionescu a luat 150.000 lei din împrumutul de 6 milioane, contractat de comună pentru executarea diferitelor lucrări de edilitate, și mai contractează un împrumut la Banca Națională de 350.000 cu 8 la sută dobândă. Ambele aceste operații sunt contrare legii.

Bugetul: Cloșca cu ouă de aur

 

Membrii partidului *** din Brăila, alarmat de cele petrecute cu cumpărarea acestui grâu, trimit o delegație la primărie ca să cerceteze dosarul acestui gheșeft. Se știe că art. 31 din legea comunală spune: << Deliberările consiliului comunal sunt pururea la diapoziția oricărui cetățean din comună, care ar voi să le cunoască sau să ia copii după dânsele >>. 

 

Pe temeiul acestui articol amicii noștri din Brăila au cerut dosarul în chestiune. Primarul Ionescu refuză să arate dosarul și prin aceasta mărturisește el însuși, în mod indirect, gheșeftul comis. Prețul grâului însă scade și teama că vom rămânea fără grâu în țară se dovedește a fi fost numai în capul  gheșeftarilor. Grâul trebuia vândut. Cumpărat cu 17 (șaptesprezece) lei hectolitru, grâul acesta a fost vândut în ziua de 2 iulie cu 8 lei și 90 de bani hectolitru. Astfel comuna suferea acum o pagubă de peste 250.000 mii lei. Brăilenii se pot felicita de administrația lor comunală...” (“Epoca” – 5 iulie 1898)

 

Corupția funcționarilor

 

"Înjghebarea aparatului electoral a dat de la început naștere unul șir de scandaluri. Se îndepărtează funcționari, sub învinuirea de necinste. Cum se pare însă că numai în vederea alegerilor se îndepărtează acești funcționari, ca deochiați? Funcționarii destituiți acuză pe înlocuitorii lor că sunt pușcăriași și dau dovezi. Vrea să zică, administrația Capitalei că stă de rău, încât trebuie să'și deschidă brațele pușcăriașilor ca să poată face alegerile comunale? Iată în ce situațiune păcătoasă se găsesc colectivitățile. Ceea ce se petrece la Primăria Capitalei, se petrece în toată țara. Pretutindeni se răscolește un noroi îngrozitor de scârbos, cu prilejul pregătirilor electorale. Scandalurile din Capitală sunt numai începutul seriei.” ("Epoca" – 24 iulie 1898)

Să fim așadar optimiști! Urmează alte schimbări în România de azi și toate aceste probleme legate de șpăgi vor fi rezolvate. Din nou...

---