O mare tragediană - Agepsina Macri-Eftimiu

Actori aproape uitați: Agepsina Macri-Eftimiu

PARAGRAFE:

• Agepsina Macri - primii ani
• Agepsina Macri - o carieră excepțională
• Agepsina Macri-Eftimiu - povestea de dragoste

“Dacă pe regretatul nostru maestru Nottara nu ni-l puteam închipui pe scenă altfel decât cu haina de hermină pe umeri și coroana pe cap – pe d-na Agepsina Macri-Eftimiu, această maestră a tragediei antice, nu ne-o puteam de asemenea închipui altfel decât într’o ținută de o majestuoasă atitudine, eroică, spunând versul cu tragice accente contopite armonios cu gestul, mimica și cu întreg jocul, care dovedește perfecta stăpânire a meșteșugului actoricesc. Priviți-o în “Atrizii”… E Agepsina Macri-Eftimiu?... Nu!... E “Klytemnestra”, eroina piesei… Ochii într-o ațintire fermă, buzele și întreg profilul de clasică noblețe este întruchiparea reală a personajului anticei tragedii.” Ce își poate dori un actor mai mult decât o astfel de cronică precum cea semnată de F. O. Fosian și publicată în volumul “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”. 

Agepsina Macri-Eftimiu pe coperta 
revistei "Realitatea ilustrată" - 1931 (st.)

Agepsina Macri-Eftimiu în rolul "Voevodului nenoroc"

din piesa "Cocoșul Negru" de Victor Eftimiu (dr.)

Agepsina Macri - primii ani

 

Agepsina Macri, s-a născut în anul 1885 la Pitești, într-o familie bogată de origine grecească. După ce a terminat studiile gimnaziale la pensionul “Notre Dame de Sion”, Agepsina s-a stabilit pentru o perioadă la Paris unde a studiat literele la Universitatea Sorbona. 

 

În capitala Franței, simțindu-se atrasă de magia scenei, Agepsina Macri a luat primele lecții de declamație cu “madame Thenard de la Comedia Franceză”. Tot la Paris a avut și primele apariții pe scenă la teatrele “Gymnase”, ”Femina” și la „Trocadero”.

Agepsina Macri-Eftimiu

A urmat o scurtă perioadă petrecută în țară (1910-1914?), perioadă în care a colaborat cu Pompiliu Eliade și cu Barbu Ștefănescu-Delavrancea. În acești ani a debutat pe scena Teatrului Național din București în piesa "Corbii” de Henry Becque. 

---

---

Dintre piesele de teatru în care a jucat în acestă perioadă amintesc "Irinel” de Barbu Ștefănescu-Delavrancea (alături de Aristizza Romanescu, Iancu Brezeanu, Tony Bulandra), "Goana torțelor” de Paul Hervieu (în aceiași distribuție cu Aristizza Romanescu, Lucia Sturdza, Tony Bulandra și Aristide Demetriade) și marele ei succes din piesa “Cocoșul negru” de Victor Eftimiu (alături de Constantin Nottara). 

 

Agepsina Macri - o carieră excepțională

 

Agepsina Macri  alături
 de Iancu Brezeanu în
 "Irinel"

Intrarea României în Primul Război Mondial a găsit-o pe actriță într-o călătorie în străinătate. În această perioadă a jucat pe scena teatrului parizian "Odeon” și a avut parte de o critică elogioasă în presa franceză pentru rolul Iphigeniei din tragedia lui Racine. 

 

După terminarea războiului, Agepsina Macri a revenit în țară și a devenit societară a Teatrului Național din București. Iată ce spunea actrița despre această revenire: “Pompiliu Eliade însă, pentru a mă readuce în țară, mă face deodată, printr’o decizie a comitetelor, societară... Iar Barbu Delavrancea scrie anume pentru mine rolul „Genunei” din „Luceafărul” și mi-l trimite, scris de mâna lui la Paris, împreună cu o scrisoare mișcătoare, prin care mă ruga să vin la București să-i joc rolul. Păstrez și azi, cu sfințenie, rolul și scrisoarea.” (“87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă” - F. O. Fosian).

Agepsina Macri a interpretat pe scena Teatrului Național din București zeci de roluri de succes dintre care amintesc doar pe cele din “Electra”, “Thebaida”, “Regina Cristina”, “Ruy-Blas”, “Nora”, “Dama cu camelii”, “Lady Macbeth” sau “Glafira”. În cariera sa de excepție, actrița a avut și două scurte apariții pe marele ecran, în peliculele: "Independența României" (1912) și în "Maiorul Mura" (1927–1928). 

 

O altă mare actriță a vremii, Agatha Bârsescu o caracteriza astfel pe Agepsina Macri-Eftimiu în memoriile sale: “Cu fermecătoarea Agepsina Macri am avut în urmă plăcerea de a juca în Prometeu, valoroasa operă teatrală a d-lui Victor Eftimiu și păstrez o frumoasă amintire de pe urma acestor vremuri.” 

Notă din "Le Figaro" 14 aprilie 1917

Un articol apărut în 12 martie 1931 în revista “Ilustrațiunea Română” elogiază de asemenea talentul actriței: 

 

“Cine nu apreciază la noi pe cea mai de seamă interpretă a dramei clasice, pe Agepsina Macri-Eftimiu, cu prestanța ei maiestuoasă cu care își joacă rolurile? Desigur este o mare deosebire însă între tragedia pe care o joacă Agepsina Macri și drama modernă cu accente tragice pe care joacă Maria Filotti, această minunată cunoscătoare a zbuciumului sufletesc, sau dramele în care joacă Marioara Voiculescu. Dacă Agepsina Macri este o maiestuoasă Antigona cu accente de orgoliu nobil, dacă Maria Filotti este femeia ușoară, cochetă, care-și purifică sufletul iubind cu adevărat și este respinsă de societatea ce nu-i înțelege drepturile la o existență cinstită, Marioara Voiculescu este femeia căzută în cursa suferinței de chiar dragostea ei de viață, de însăși împletirea împrejurărilor.”

Alături de Victor Eftimiu - în dreapta

Agepsina Macri-Eftimiu - povestea de dragoste

 

Agepsina Macri a fost una dintre cele mai talentate actrițe ale vremii. Sensibilă, expresivă, delicată, era adorată de iubitorii scenei. Dar nu numai de ei: dramaturgul Victor Eftimiu s-a îndrăgostit de ea și a luat-o mai apoi de soție. O alinta “Gipsi”. 

 

---

Citește și: Destinul tragic al unei actrițe de comedie: Nora Piacentini 

---

 

Iată cum s-au cunoscut Agepsina Macri și Victor Eftimiu (conform notelor din volumul “Portrete și amintiri” publicat de Victor Eftimiu – Editura pentru literatură – 1965): “Pompiliu Eliade îmi propuse (notă: pentru rolul “Ileana Cosânzeana” din “Mărul de aur”) o nouă angajată a Teatrului Național, o domnișoară Agepsina Macri pe care n-o cunoșteam. Cum un prieten din teatru al Eleonorei Mihăilescu mă ruga insistent să dau rol blondei și frumoasei Eleonora și cum n-o cunoșteam nici pe ea, l-am dat Eleonorei.” 

Agepsina Macri 
în anul 1931

Agepsina Macri nu a primit rolul din piesa lui Victor Eftimiu, dar avea să primească mai târziu cel mai important rol din viața acestuia. Au locuit mult timp într-un bloc de lângă parcul Cișmigiu. 

 

C. D Zeletin – în articolul “Amintirea lui Victor Eftimiu” publicat în revista “Acolada” - numărul iulie–august 2010 - își amintea: “Căsătorindu-se cu admirabila actriță Agepsina Macri, ființă fermecătoare, fiica bogătașului Panait Macri, care și-a adorat ginerele, a făcut ceea ce se numea o partidă, suficientă pentru a alimenta butade ori epigrame excesive, cum este aceea a lui Virgiliu Slăvescu (pare-mi-se inedită): După cum cred a se ști,/ El e un... și ea e o...;/ Agepsina e Macri,/ Eftimiu e macro...”.

 

Bustul Agepsinei Macri-Eftimiu
 sculptat în marmură 
de Milița Pătrașcu

Agepsina Macri-Eftimiu a fost de asemenea o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului precum Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol. Miliţa Pătraşcu i-a dedicate actriței trei statui cu alură monumentală din marmură: reprezentarea actriței în rolul “Sapho” din piesa lui Alphonse Daudet (pusă în scenă la Teatrul Național din București în anul 1930), o alta în rolul “Antigonei” de Sofocle precum și un bust în 1934. 

Agepsina Macri-Eftimiu a murit la București în anul 1961. Pe placa de pe mormântul Agepsinei Macri din Cimitirul Bellu, loc în care a fost înmormântat mai târziu și Victor Eftimiu, scrie:

Agepsina Macri-Eftimiu
 în rolul Marei Udrea  din
 piesa "Stele călătoare" - 1936

De când te-ai dus, m-a năpădit pustiul…

N-aș fi crezut atâta gol să fie!

E vană orișice filozofie

Când zorile și-au stins trandafiriul.

Mi-ai fost unicul gând și avuție…

De când mi te-a înfășurat sicriul

Zadarnic mai încerc să fac pe viul,

Mi-e mult mai greu pământul decât ție!

Ne-a despărțit ursita nemiloasă…

A fulgerat spăimântătoarea coasă

Tăindu-ne-mpletitele destine.

Și lacrimilor n-a secat șuvoiul!

Eu sunt în lumea celor vii strigoiul

Iar cel adevărat sunt lângă tine…

(Victor Eftimiu)

---