România văzută din Zeppelin

La începutul toamnei anului 1929 un zeppelin survola România. Vă închipuiți frenezia cu care a fost așteptat de locuitorii localităților pe deasupra căruia urma să plutească dirijabilul. Românii se înghesuiau pe acoperișurile clădirilor cele mai înalte, făcând din acest zbor un adevărat eveniment. Unul dintre călătorii de la bordul uriașului aparat de zbor a trimis revistei “Realitatea Ilustrată” (articol publicat în numărul din 26 octombrie 1929) o consemnare a impresiilor sale despre România – văzută de sus. Le consemnez şi eu pentru voi – rezumând pentru a vă face curioși esențialul: România este o  țară de aur:

"Intrăm în România"

“BRESLAU 17. Am aterizat chiar acum; am încă în urechi simfonia celor cinci motoare, care ne-a însoțit ca un imn al super-mașinismului în turneul nostru balcanic. Vă scriu de lângă hangarul monstrului, deși suntem asaltați de mulțimea entuziastă. Belgrad, Sofia, apoi un șarpe leneș de argint, deasupra căruia am mai trecut: Dunărea. 

Un zeppelin survolând Ateneul Român

Eram la masă, când însuși d-rul Eckener, bine dispus din cauza dimineței splendide și a succesului desăvârșit al raidului, ne anunță:

- Intrăm în România.

Dirijabilul plutind peste București

Unul din ajutoarele sale, cu șapcă de ofițer de marină și monoclu, desfăcu o hartă. Câmpia de sub noi se întindea fără sfârșit, cu monotonia pustelor. Firele subțiri de ape, păreau nervurile unei frunze uriașe. Un grup, în care Lady Drummond Hay scotea exclamații, se formase în jurul unei puternice lunete de bord. Ei urmăreau un punct, ce se vedea cu ochii liberi, alb, ca o gânganie ciudată: era un om care utiliza un plug mic cât o lamă de ras, tras de doi boi.

Dirijabilul D.C.Z. 127 Graf Zeppelin
 deasupra Ministerului de externe

Descifrăm pe hartă numele minusculelor localități din “Câmpia Valahă”: Turnu-Măgurele, Alexandria, Roșiori... Curiozitatea românilor a fost extraordinară; văzurăm de sus dealuri întregi acoperite de mulțime, iar acoperișurile erau înțesate de lume.

Zeppelinul deasupra Bucureștiului

București a fost pentru noi una dintre cele mai vii surprize. E cea mai originală așezare omenească din câte văzusem. Nici Belgradul ca un corn, nici Sofia cu geometrice piețe centrale, nu au farmecul exotic al Bucureștilor. Mai întâi, din cauza întinderii acestui oraș, cele două ocoluri ce făcurăm deasupra lui, fură destul de vaste.

- Din ce cauză sunt la București mai multe grădini, decât case? - întrebă dl. Setter.

Survolând Piața Universității din București

Într’adevăr, orașul acesta e mai mult verde și auriu, decât cenușiu. Lângă parcuri vaste, cimitirul de la Sud; în fine, centrul, cu multe cupole rotunde, ca niște geamii fără minarete, e o inimă de piatră înconjurată de nenumărate oaze, de toate nuanțele, între galben și verde.

-  Câte parcuri și grădini aveți la București?

Privim cu o adevărată încântare acel loc, încrustat ca un mic safir, în montura de aur a peluzelor îngălbenite de toamnă, cu alei drepte și partere de flori roșii.

- Das ist der Tschismidju! - ne spuse ofițerul de marină cu monoclu.

- Românii și-au așezat Versaille-ul în mijlocul orașului? - întrebă Lady Drummond.

Într’adevăr, Capitala Românilor avea toate parcurile în cuprinsul orașului. Chiar și castelul Cotroceni, unde aruncarăm sacii cu corespondență, nu e afară din raza orașului!

 

Aceiași curiozitate inteligentă din partea locuitorilor, ne urmări în tot drumul nostru. Strada centrală se prelungește cu o alee, formând o reptilă neagră, de automobile, pe cât de golașe sunt bulevardele paralele cu această arteră, pentru care bucureștenii au desigur o deosebită predilecție.

Plutind deasupra orașului Sinaia

Marile palate occidentale, înconjurate de acele oaze de deșert oriental, rămân în umbră. Luăm direcția nord, de-a lungul aleii negre de lume; jos, vedem câmpul aerodromului și mai departe un ciudat patrulater verde cu cinci cupole. Ne chinuim mult să ghicim ce este acest bizar monument. Se fac pariuri:

- E un monument funerar!

- E o construcție preistorică...

- E crematoriu...

Ofițerii de pe bord ne lămuriră: e un fort vechi, din cele ce apărau odinioară linia de centură a orașului...

Cu dirijabilul la Castelul Peleș

Zeppelin-ul survolează România

Îndată, ajunserăm deasupra unui alt oraș indicat pe hartă sub denumirea Ploiești. Sub noi, terenul se reliefa. Variația lui, avea să ne procure o oră de surprize. Știam că de acum începe regiunea petroliferă și schimbarăm reflecțiuni asupra bogățiilor extraordinare ale României. Auzisem chiar că undeva, în această regiune, arde o sondă de câțiva ani. Să fi fost punctul luminos ca un bec de lampă de buzunar, de lângă Câmpina?

- Sinaia! - ne anunță doctorul Eckener. Se spune că e una dintre cele mai frumoase localități din Europa Centrală; aici stă micul Rege al României… De acum trecem Munții Carpați...

În zbor peste acoperișurile Sibiului

Pădurile de brad par hlamide negre ondulate, pe umerii munților. Crestele pleșuve se reliefează, cu o precizie uimitoare, în seninătatea splendidei zile de toamnă.

   

Citește și:
 

Interviu cu Scipione Şerbănescu – românul care a doborât un Zeppelin

 

Am lăsat în urmă regiunile de aur și ruginii, pădurile de esențe variate și brădetul sumbru. La 300 de metri înălțime, trecem peste vârfurile Carpaților; zăpada se vede în văile abrupte ca niște lanțuri neregulate de ghețari. Fâșii de negură plutesc pe alocuri, se sfâșie, o cruce enormă apare pe ascuțișul unui pisc...

 

 

Deosebim un oraș cu acoperișuri roșii, cu case în stil german. E o altă arhitectură aici. Pe hartă citim: Brașov. Piețele, stradele, acoperișurile, sunt negre de lume.

- Un mic Nürenberg...

La Cluj și Oradea Mare, reintrăm însă în cenușiul Occidentului. Purtăm totuși pentru totdeauna în minte, asociația: România – țara de aur.”