Bucureștencele în statistici (interbelice)

Citirea de date statistice poate fi considerată ca fiind o activitate plictisitoare. Voi încerca să vă schimb această percepție cu ajutorul datelor publicate și comentate de reporterul interbelic Alex F. Mihail în numărul din 7 octombrie 1934 al revistei “Realitatea ilustrată“. Pentru a vă stârni curiozitatea vă voi spune doar că veți avea posibilitatea de a vă întregi, într-o oarecare măsură, imaginea pe care o aveți despre femeile din perioada interbelică. Datele privind evoluția numărului de căsătorii înregistrate în București, despre vârsta la care se măritau femeile, despre numărul și vârsta femeilor divorțate, despre facultățile la care se înscriau tinerele domnișoare sau cifrele privind numărul prostituatelor înregistrate în București sunt chiar interesante:

„Prin titlul ce poartă acest articol, am promis câteva date statistice. Le-am cules de la serviciul Statistic al Municipiului, de sub direcția d-lui Emil Costinescu, îmbinându-le astfel, ca să intereseze pe cititorii noștri:

NUMĂRUL CĂSĂTORIILOR ÎN BUCUREȘTI

 

“În primul rând este de remarcat că numărul căsătoriilor crește la București. Cititorii care vor privi diagrama alăturată, vor avea o vedere generală asupra chestiunii, constatând că în anul 1924-1925 au avut loc la București patru mii de căsătorii, în anul următor 4500, apoi 5000 etc. S’ar putea spune că e un coeficient fix de creștere.”

LA CE VÂRSTĂ SE MĂRITĂ FEMEILE

 

„Până în anul 1900 cele mai multe bucureștence se căsătoreau minore. Însă, în anii de la începutul secolului, proporția minorelor a început să scadă vertiginos. În ultimii zece ani, aproximativ 40 la sută dintre fetele ce se hotărăsc să se căsătorească au peste 25 ani și numai 20% au mai puțin de 20 de ani. Desenul reprezintă cifrele calculate pe șapte ani: 1924-1930. Se vede din această diagramă că cele mai multe mirese și anume 21.000, au între 20-30 ani, 7000 au 15-20 ani. În anii aceștia s’au găsit și cinci fete care s’au grăbit grozav să se mărite, neavând nici 15 ani! Apoi vedem:

- 4700 mirese de 30-40 ani

- 1400 .............. 41-50 ani

-   361 .............. 51-60 ani

-    80 ........... peste 60 ani

Căsătoriile între minori, destul de frecvente în vremea veche, au scăzut aproape complet. În schimb, diferențele mari de vârstă între soți devin mai frecvente, mai ales în cazurile când femeia este mai în vârstă ca bărbatul. Dintre femeile de peste 60 ani, 30 s’au măritat cu bărbați mai tineri de 40 și chiar 30 ani. Restul au luat soți de vârsta lor. În schimb, 315 bărbați de peste 60 de ani, care au mai avut chef de însurătoare, au fost preferați, celor tineri, de către femei ce nu aveau decât 40, 30 sau chiar 20 de ani!”

AMESTECUL RELIGIILOR

„Între anii 1924-1930, adică în timp de șapte ani, din 24.000 creștine ortodoxe, 1404, adică aproape 6% și-au ales soți de altă religie: catolici, mozaici, mahomedani... A se examina graficul alăturat pentru detalii.

E interesant să cercetăm, ce fel de bărbați plac femeilor evreice? Din 788 evreice, măritate în anul 1930 la București – luăm acest an ca exemplu întâmplător - 730 au ales evrei, iar 58, adică peste 7%, s’au măritat cu soți de altă religie, în special cu ortodocși, apoi catolici, protestanți și reformați. Dintre mahomedane, jumătate aleg mahomedani; restul: ortodocși, evrei. Dintre 320 catolice, în 1928 - ca să luăm un alt an de exemplu - 135 s’au măritat cu bărbați ortodocși, 123 cu catolici, deci mai puțin ca ortodocșii, 37 cu protestanți, 11 cu calvini, 7 cu evrei și una s’a măritat cu un mahomedan! Ce să facă bieții mahomedani, dacă turcoaicele au început să se mărite cu bărbați făcând parte din alt neam. Turcii fac și ei ce pot, adică își caută neveste printre femeile creștine și evreice... Și se pare că aceste încrucișări dau căsătorii trainice.”

CARE FEMEI DIVORȚEAZĂ?

„Dintre femeile care divorțează mai des, sunt funcționarele, după cum ne dovedesc statisticile pe ani 1924—1930. Dintre cele mai statornice în căsătorie, putem număra negustoresele. Este totuși de notat că marea Majoritate, cam 90%, o dau tot cele „fără ocupație”, cum vedem trecut în tabele statistice. Profesiile libere, muncitoarele, dau un contigent relativ mic la divorțuri.”

VĂDUVE ȘI DIVORȚATE

„Iată câteva cifre relativ la văduve și divorțate, care se remărită: 3750 s’au căsătorit a 2-a oară între anii 1924 – 1930, 98 a 3-a oară, patru n’au pregetat să se mărite și a patra sau, a cincea oară! În aceeași perioadă de timp, 9 bărbați s’au însurat mai mult decât de 3 ori, iar 132 au jucat „Isaia dănțuiește” a treia oară.”

FEMEIA ARE ȘAPTE SUFLETE

„Este foarte ciudată observația pe care o face fără voie acel ce privește cifrele statistice ale orașului București: în fiecare an mor mai mulți băieți decât fete până la vârsta de 5 ani. Iată câteva date:

În anul 1924 au murit 1333 băieți și 1184 fete;

În anul 1925 au murit 1229 băieți și 1024 fete;

În anul 1926 au murit 1433 băieți și 1268 fete;

În anul 1927 au murit 1579 băieți și 1458 fete.

Total 5574 băieți și 4934 fete.

În genere, femeile trăiesc, la București, mai mult ca bărbații; dacă privim coloanele cifrelor statistice, vedem numere mari mai ales la rubrica femeilor în vârstă de 60-80 ani. Astfel, în anul 1924 - de exemplu - au ajuns la vârsta de aproape 80 de ani 340 femei și numai 277 bărbați. În 1925: 315 femei și 269 bărbați. În 1926: 380 femei și 331 bărbați etc. Apoi e de constatat că se sinucid mult mai puține femei decât bărbați. Cam pe jumătate! Femeia moare mai mult acasă, pe când bărbatul moare la spital sau prin alte asemenea instituții: sanatorii, infirmerii, case de sănătate. Proporția e tot cam pe jumătate, față de numărul femeilor.”

A CRESCUT MIZERIA FEMEILOR

„La azilul de noapte din București veneau să ceară adăpost, înainte de anul 1928, câte 2-3 mii de femei anual, pe când bărbații fără cămin erau de zece ori mai mulți. Astfel de pildă, în 1924, au fost 15 mii bărbați și numai 1400 femei. În anii de după 1928, numărul femeilor care n’au unde dormi se urcă brusc la 7-8 mii anual, fiind cam a treia parte ca numărul bărbaților.

Statistica oficială notează un număr oscilant de 500 – 600 prostituate înregistrate anual la București și cam tot atâtea clandestine descoperite, dintre care 10% ar fi bolnave. Credem însă că numărul clandestinelor nedescoperite și al bolnavelor e cu mult mai mare decât ni-l arată statistica oficială, care n’a putut înregistra toate cazurile.

La oficiile publice de plasare se prezintă femei având următoarele meserii: cele mai multe, vreo patru mii, voiesc să fie servitoare „la toate”; cam o mie sunt bucătărese; 700 jupânese; aproximativ 300 guvernante; 200 spălătorese; etc.

Mișcarea deținuților din penitenciarul Văcărești ne arată că aproximativ a zecea parte a celor ce trec pe acolo, sunt femei.”

STUDENTA ȘI ȘCOLĂRIȚA

„Vom nota numai câteva cifre mai caracteristice: La școala superioară de meserii de fete, numărul elevelor s’a triplat din 1924 până la 1930. În schimb, la școalele elementare de comerț, numărul lor scade. Iată ce date avem cu privire la învățământul universitar:

Facultatea de medicină era frecventată, în anul 1924-1925, de 364 studente. Numărul lor a scăzut treptat, fiind, la 1930, de numai 198 mediciniste. În schimb, la Facultatea de farmacie, numărul studentelor a crescut de la 300 la 479, în 1930. Fetele au început să se înscrie și la medicină veterinară cu începere din anul școlar 1927-1928, când au fost acolo 5 studente. În 1930 erau 12. La Teologie, primele două studente s’au înscris în 1925-1926. În 1930 erau 23. Cea mai populată facultate este cea de litere şi filosofie, care număra, în 1930, 3422 studente. La drept erau, în 1930, 1055 de studente; la știinţe 1249; la Academia comercială 493; Școala superioară de Architectură 16; la Școala Politechnică 5.”

FEMEILE DE PE CALEA VICTORIEI

„Dar va obiecta, poate, cineva că am uitat să vorbesc despre femeia care se fâțâie pe Calea Victoriei, care-și petrece orele la joc de cărți, etc. N’am uitat, dar cred că cele câteva zeci, sau câteva sute - pomenite mai sus – majoritatea nebucureștence - nu merita atenție și nu contează față de zecile de mii și sutele de mii de băștinașe, femei serioase și demne – care muncesc toată ziua prin ateliere și fabrici, care își exercită o profesie liberă, sunt funcționare, sau care se străduiesc cu hărnicie prin gospodării.

 

 

„Cele de pe Calea Victoriei” fac parte dintr’o categorie de femei despre care intenționat n’am vorbit, căci nu prezintă nici o importanță pentru orașul nostru.”

 

Sursa: articolul “Bucureșteanca - Femeea așa cum o prezintă statistica” – semnat de Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea ilustrată“ – numărul din 7 octombrie 1934