Poveștile de la “Kilometrul 0”

Până în anul 1937 în România “indicațiunile kilometrice erau făcute mai mult sau mai puțin fantezist, întrucât nu exista nici un punct de plecare”. Pentru a remedia această problemă municipalitatea Bucureștilor a hotărât să stabilească un punct unic în raport cu care să se stabilească toate distanțele din România: Deoarece piața Sf. Gheorghe e socotită drept centrul geografic al Bucureștilor, s'a ales acest punct pentru “kilometrul 0", de la care pleacă kilometrajele spre toate punctele țării. Distanțele între localități încep să fie măsurate de la acest punct ideal, așa că se stabilește o măsură unică pentru toată țara. Tot astfel, de aici pornesc în lungi fire invizibile - ca o imensă și nevăzută pânză de păianjen – liniile kilometrice spre capitalele și principalele orașe ale altor țări. E un punct stabil pe glob, tot așa cum englezii au decis ca meridianul care trece prin Greenwich să fie meridianul nr. 1.” 



Primul monument de la “Kilometrul 0"

Monumentul construit în Piața Sf. Gheorghe care marcheaza acest punct de referință al României are și el o poveste interesantă: În primul moment s'a proiectat aici ridicarea unei statui a Sfântului Gheorghe. Talentatul sculptor Baraski, căruia i s'a încredințat lucrarea, a compus un minunat “Sfânt Gheorghe ucigând balaurul. De o înaltă concepție artistică, această statuie face cinste sculpturei românești. Din motive de ordin technic statuia Sfântului Gheorghe a fost așezată însă în parcul Regele Carol al II-lea de la Șosea, rămânând ca la “kilometrul 0" să se pună altă statuie.” Cea de a doua variantă propusă  pentru a materializa “Kilometrul 0” a fost concepută tot de sculptorul Constantin Baraschi (plastician medaliat cu aur la Expoziția Internațională de la Paris din anul 1937 și distins în anul 1938 cu premiul Academiei Române pentru sculptură):

Concepția acestei lucrări, datorată tot sculptorului Baraski, este din cele mai interesante. Să o descriem așa cum se află în faza actuală, deoarece statuia ce se va așeza ulterior nu poate strica nimic din economia acestei opere de artă. În mijlocul unui vast cerc de piatră albă este așezată o bilă neagră de proporții impunătoare. Lucrată din marmoră neagră, această sferă cu un diametru de circa 3 metri, reprezintă locul kilometrului 0. Sfera de marmoră este așezată pe o stea cu zece colțuri, tot de marmoră neagră. Între colțurile stelei se află un frumos mozaic, reprezentând stemele celor zece provincii ale țării. În interiorul cercului de piatră albă, care înconjoară monumentul, se află scrise numele principalelor orașe ale țării, cu distanța exactă, în kilometri, pornind de aici de la kilometrul 0. Numele orașelor sunt scrise în dreptul provinciei din care fac parte, în raza de deschidere a celor nouă colțuri de stea ce cuprind mozaicul cu stema și numele regiunei. Oltenia, Muntenia, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Bucovina, Transilvania, Maramureșul, Banatul și Crișana își au toate principalele orașe înscrise pe bordura de piatră, cu indicația kilometrică exactă, pornind de la “kilometrul 0" din Piața Sfântul Gheorghe.”

Monumentul "Kilometrul 0"
în curs de construire în anul 1938 (dr.)

"Sfântul Gheorghe ucigând balaurul” 
statuia care trebuia inițial montată (st.)


Deasupra sferei de marmură neagră, conform concepției originale a sculptorului Constatin Baraschi, urma să fie așezată o statuie a Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Patriarhia română nu și-a dat însă acordul pentru această variantă, invocând  cea de a doua poruncă din decalog, care interzice idolatria („să nu-ți faci chip cioplit”). Două dintre variantele luate în calcul ulterior pentru definitivarea monumentului din Piața Sf. Gheorghe sunt interesante. Prima dintre acestea – modalitatea tipic românescă de a ocoli o interdicție - propunea înlocuirea statuii Sfântului Gheorghe cu o alta care să îl reprezinte pe Făt-Frumos ucigând un balaur. O a doua variantă luată în calcul a fost aceea de a amplasa o statuie a Reginei Maria pe sfera de marmură neagră:

Credem că deasupra sferei de marmoră neagră care simbolizează inima țării întregite - inima geografică și inima sentimentală - ar fi foarte potrivit a se ridica o statuie a Reginei Maria, a aceleia care a luptat atât de mult pentru unitatea acestei țări. Vedem în vasta piață a Sfântului Gheorghe - care ar trebui să poarte numele Reginei ce a plecat dintre noi - o statuie a Celei ce a suferit atât de mult pentru idealul nostru național, în costumul ei simplu de soră de caritate. Să nu uităm că în momentele cele mai grele prin care a trecut neamul nostru, inima Reginei a bătut numai alături de inima poporului său și toate piedicile I-au fost îndemn și mai puternic în lupta pentru victoria finală. Ca un simbol de marmoră, s'ar ridica nu numai științificul monument al “kilometrului 0" care unește într'un singur punct cele mai depărtate orașe ale țării, ci însăși unirea noastră: Regina.”

Din păcate izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial a amânat luarea unei decizii. În anul 1952 sfera de marmură a fost demontată iar restul monumentului a fost acoperit cu pământ pentru că numele și stema a două provincii istorice românești – Basarabia și Bucovina – deveniseră interzise.




Ansamblul de azi de la “Kilometrul 0”

Ansamblul de la “Kilometrul 0” a fost restaurat și adus la forma de azi abia după anul 1989, fiind inaugurat în 9 iunie 1998. În varianta actuală, monumentul ridicat la “Kilometrul 0” reprezintă o roză a vânturilor între razele căreia sunt gravate numele celor opt provincii istorice românești: Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania, Banat, Basarabia și Bucovina
Monumentul de la Km. 0 în varianta de azi

Centrul rozei vânturilor este marcat de o sferă încinsă cu un brâu pe care sunt reprezentate semnele zodiacului. Pe zidurile de piatră care împrejmuiesc monumentul sunt săpate în piatră numele celor mai importante orașe românești (inclusiv al unor orașe care nu sunt azi între granițele României precum Chișinăul, Tighina, Bazargicul sau Silistra) precum și distanțele până la acestea.



Sursa: articolul “Kilometrul 0” – semnat “R.” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” - numărul din 24 august 1938 – citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor și https://ro.wikipedia.org/


5 comentarii :

  1. Domnule, dar de fapt, mai există monumentul? Nu ar putea fi restaurat, pus într-un muzeu, să vadă tot omul, să se bucure de așa lucrare?! Eu, dacă aș avea putere, așa aș face. Poate era ceva frumos, poate era o valoare arhitecturala.... Dar așa suntem noi, dărâmăm, și acoperim cu pământ. Aferim treabă...
    Dumneavoastră, vă mulțumesc, pentru că măcar in poze mai vedem și noi ce era odată...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Monumentul in varianta restaurata e... la locul lui. Macar de problema asta am scapat! :)

      Ștergere
  2. foarte frumoase articole , scrise cu mult drag , ce ne aduc aminte de vremuri trecute , de viata de altadata , de ce a fost si nu va mai fi , reamintindu-ne de povesti stiute si nestiute ale Bucurestiului de la inceputuri pana astazi !multumesc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu pot decat sa-ti multumesc pentru cuvintele frumoase. Te mai astept pe blog, lili.d!

      Ștergere
  3. Frumos articol! Nu știu dacă e bine ales kilometrul zero.. Eu as fi ales în funcție de cea mai veche construcție.. Dar poate nu ar fi corect geografic . Interesant este și faptul că un monument se construiește greu .. Greu însemnând ani..

    RăspundețiȘtergere