Un
articol publicat de Alex F. Mihail în revista “Realitatea Ilustrată”, numărul din 5
august 1934 își informa cititorii că: “60.000 de pungași profesioniști au pătruns în corpul funcționăresc,
furând treizeci de miliarde!” O altă dovadă – dacă mai era nevoie - că această tară a societății românești
contemporane – corupția – este o boală care macină de mult timp statul român.
Vă invit să citiți câteva pasaje din articolul publicat în presa interbelică –
articol atât de actual și astăzi:
Protest interbelic
împotriva șperțului
“Mai deunăzi, atitudinea îndrăzneață a unor șperțari a provocat chiar un fel de
mișcare populară în Calea Rahovei. Mii
de oameni au ieșit în stradă și au luat la goană pe câțiva funcționari ai
primăriei sectorului III de Albastru, constituită în bandă de șperțari. Aceștia
din urmă au făcut uz chiar de revolvere; dar în cele din urmă au trebuit să se
retragă de pe câmpul de luptă, sub
presiunea curajului civic - îndreptat
pentru prima oară în România împotriva șperțului - de către bravii cetățeni din
mahalaua bucureșteană, de dincolo de șina drumului de fier. Șperțuri, bacșișuri, plocoane, comisioane,
onorarii și palaelibus a plătit cu vârf și îndesat de poporul răbdător de
prin meleagurile noastre unde dacă nu știi să “stărui", să “miști din urechi" sau să “ungi osia" toate
afacerile tale se încurcă rău sau poți să fii chiar înjunghiat pe
stradă de vreun jandarm, cum i s'a întâmplat bietului cetățean din calea Moșilor.”
În cinci ani s-au
furat patru miliarde
“Dintr’o anchetă făcută de Serviciul statisticei judiciare, cu privire la funcționarii
publici acuzați pentru delapidare de la 1924-1928, rezultă că s'au defraudat în acest interval de cinci
ani cel puțin patru miliarde lei. La acest rezultat ajungem, luând în
considerație numai cazurile ce-au fost aduse în fața justiției, în afară de
cele care sunt în cercetare administrativă și de cele încă nedescoperite. Tot
din această anchetă, rezultă că cel mai mare procent de fraude sânt la
Ministerul de finanțe. Ca procentualitate de fraude, repartizată după instituțiuni:
-
Ministerul de finanțe, inclusiv R.M.S. și direcția vămilor - 32%
-
Ministerul comunicațiilor, inclusiv C.F.R.; P.T.T.; Casa muncii - 20%
-
Ministerul de interne, inclusiv comunele și județele - 18%
-
Ministerul apărării naționale - 12%
-
La celelalte instituții - 18%
Prin
urmare, la acele autorități, unde mânuirea
banilor publici este mai mare, s'au comis și cele mai mari fraude.”
“Din pricina modului cum se fac azi avansările, serviciile publice funcționează
greoi, rutinar și dau un randament atât de slab - observă directorul
statisticei judiciare. Azi trage în
cumpănă recomandația, protecția sau în cel mai bun caz, vechimea funcționarului
iar nu destoinicia lui. Și astfel vedem în fruntea serviciilor sau direcțiunilor
funcționari superiori care nu corespund cu nimic misiunii lor. Ei - chiar dacă
ar fi cinstiți - imprimă serviciului lor un empirism bazat pe rutină, fiind incapabili
de a inova, de a se adapta necesităților mereu schimbătoare ale serviciului.
În
convorbirea avută cu dl. E. C. Decusară, d-sa a avut curajul să pună chestia la
punct, cu toată franchețea, cerând înlăturarea acelora care compromit reputația
administrațiilor noastre publice, funcționari din a căror pricină Statul a fost
pus în imposibilitatea de a plăti sumele arierate. Ceea ce au furat, în ultimul timp, acești necinstiți și incapabili,
însumează cifra de 30 de miliarde, sume arierate, care au pus în pană carul
nostru financiar, impunând martiragiul
funcționarilor cinstiți pentru care simpatia noastră este întreagă.
Dar
să nu terminăm acest articol, înainte de a face o mica socoteală la care suntem
tentați în urma divulgărilor d-lui E. C. Decusară. D-sa ne dă cifra de 30 de miliarde, ca fiind defraudată de
aproximativ 60.000 de bandiți, care au pătruns în corpul funcționăresc.
Împărțind prima cifră prin ultima, rezultă ca s'a ales, în termen mediu,
fiecare în parte, cu câte o jumătate de milion de lei! Unii s'au pricopsit cu mai
puțin, fiind mai mult un fel de găinari sau complici mai puțin inteligenți. În schimb “maeștrii" au palate și au
devenit multimilionari, împroșcându-ne acum cu noroiul automobilelor lor.”
Sursa:
articolul “Țara pe mâna hoților” – semnat Alex
F. Mihail – publicat în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 5 august 1934
Trist... foarte trist!
RăspundețiȘtergereMai mult decat trist. Grav!
RăspundețiȘtergereBine că păstrăm tradiţia !
RăspundețiȘtergereAmară remarcă...
ȘtergereAzi noapte, după ce am citit cele scrise mai sus, am visat-o pe Maria Tănase, cântând.
RăspundețiȘtergereDoar că vestita CIULANDRA era parcă altfel
Vedeţi şi voi
Două fire, două paie, luați corupţia la bătaie,
Și-nc-o dată, măi băieți, Hop ș-așa, ș-așa, ş-aşa...
Foaie verde siminoc, ţineţi corupţia pe loc
Şi-nc-o dată măi băieţi, cu MIŞCĂRI să o spărieţi,
Ieşiţi toţi, părinţi, copii, peste tot, sute şi mii
Nu oricum ci zi de zi, până ce s-o lecui
N-aveţi teamă de jandarmi, că şi ei sunt tot sărmani
Lefegii ce-şi ÎNTIND banul, leu cu leu, din greu, tot anul
Şi-ar putea întoarce „jocul”, ca să-şi verse şi ei focul...
Țineți-o, flăcăi așa, până când s-o sătura,
Şi-n sfârşit. n-o mai fura.
Și-nc-o dată, măi băieți, hai, băgaţi-o în spărieţi
Zdruncinaţi-o nițeluş, c-o veţi dovedi acuş
Nu cu vorbe, nu cu şoapte, Ci CA-N NOUĂSUTE ŞAPTE
Două fire, două paie, luați corupţia la bătaie
A furat o ţară-ntreagă, iar acuma vrea s-o dreagă ?
Să scape cu amnestii. Ce? Ne crede doar copii?
Lichidaţi-o cu un pas, că prea multă a rămas,
Iar când o cuprinde-o frica, să fugă în Costa Rica
Sau poate Madagascar, că LA NOI va fi-n zadar
Și-nc-o dată, măi băieți,
Hop ș-așa, ș-așa, ş-aşa.
Tot așa, nu vă lăsaţi, că rămâneţi dezbrăcaţi
Or fura ceia ciocoi, şi izmana de pe voi
Ei îşi construiesc palate, voi vă chinuiţi cu rate
Și-nc-o dată, măi băieţi, la „răcoare” să-i puneţi
Iar averile furate, să se-ntoarcă vouă, toate
Vouă, celor ce munciţi, şi o ţară construiţi
Două fire, două paie, luați corupţia la bătaie,
Nu oricum ci îndesat, s-o lecuiţi de furat
Și-nc-o dată, măi băieți, tot aşa să o ţineţi
Hop ș-așa, ș-așa, ş-aşa... până când o dispărea