„Amintiri din țara șperțului”: O radiografie a corupției românești

Un articol publicat de Alex F. Mihail în revista “Realitatea Ilustrată”, numărul din 5 august 1934 își informa cititorii că: “60.000 de pungași profesioniști au pătruns în corpul funcționăresc, furând treizeci de miliarde!” O altă dovadă – dacă mai era nevoie -  că această tară a societății românești contemporane – corupția – este o boală care macină de mult timp statul român. 

 

 

Vă invit să citiți câteva pasaje din articolul publicat în presa interbelică – articol atât de actual și astăzi:

---

---

O țară pe mâna hoților: Radiografia corupției din 1934

 

Corupția nu este un fenomen nou, ci o umbră lungă care însoțește statul român de aproape un secol. Răsfoind paginile revistei „Realitatea Ilustrată” din 1934, descoperim că istoria se repetă cu o precizie dureroasă: o revoltă civică împotriva „șperțarilor” de ieri, care ne oferă o lecție neașteptat de actuală despre rezistența în fața abuzurilor.”

“Mai deunăzi, atitudinea îndrăzneață a unor șperțari a provocat chiar un fel de mișcare populară în Calea Rahovei. Mii de oameni au ieșit în stradă și au luat la goană pe câțiva funcționari ai primăriei sectorului III de Albastru, constituită în bandă de șperțari. Aceștia din urmă au făcut uz chiar de revolvere; dar în cele din urmă au trebuit să se retragă de pe câmpul de luptă, sub presiunea curajului civic  - îndreptat pentru prima oară în România împotriva șperțului - de către bravii cetățeni din mahalaua bucureșteană, de dincolo de șina drumului de fier.

Șperțuri, bacșișuri, plocoane, comisioane, onorarii și palaelibus a plătit cu vârf și îndesat de poporul răbdător de prin meleagurile noastre unde dacă nu știi să “stărui", să “miști din urechi" sau să “ungi osia" toate afacerile tale se încurcă rău sau poți să fii chiar înjunghiat pe stradă de vreun jandarm, cum i s'a întâmplat bietului cetățean din calea Moșilor.”

---

---

Radiografia fraudei: 4 miliarde lei „dispăruți” în 5 ani (1924-1928)

 

Dincolo de percepția publică, cifrele oficiale ale Serviciului Statisticei Judiciare din acea epocă sunt de-a dreptul șocante. O anchetă care a vizat delapidările comise între 1924 și 1928 relevă un mecanism sistematic de sustragere a banilor publici, unde autoritățile responsabile cu gestionarea bugetului de stat au devenit, paradoxal, principalele focare de corupție: 

“Dintr’o anchetă făcută de Serviciul statisticei judiciare, cu privire la funcționarii publici acuzați pentru delapidare de la 1924-1928, rezultă că s'au defraudat în acest interval de cinci ani cel puțin patru miliarde lei. La acest rezultat ajungem, luând în considerație numai cazurile ce-au fost aduse în fața justiției, în afară de cele care sunt în cercetare administrativă și de cele încă nedescoperite. Tot din această anchetă, rezultă că cel mai mare procent de fraude sânt la Ministerul de finanțe. 

 

Ca procentualitate de fraude, repartizată după instituțiuni:

• Ministerul de finanțe, inclusiv R.M.S. și direcția vămilor - 32%
• Ministerul comunicațiilor, inclusiv C.F.R.; P.T.T.; Casa muncii - 20%
• Ministerul de interne, inclusiv comunele și județele - 18%
• Ministerul apărării naționale - 12%
• La celelalte instituții - 18%

Prin urmare, la acele autorități, unde mânuirea banilor publici este mai mare, s'au comis și cele mai mari fraude.”

“Maeștrii șperțului": Despre incompetență și faliment

 

Dincolo de pierderile financiare, marea dramă a perioadei interbelice a fost paralizarea aparatului administrativ prin nepotism și protecție politică. Articolul analizează cu amărăciune cum un sistem bazat pe „recomandație” în loc de meritocrație a creat o castă de „maeștri ai șperțului”, responsabili pentru prăbușirea financiară a țării: 

“Din pricina modului cum se fac azi avansările, serviciile publice funcționează greoi, rutinar și dau un randament atât de slab - observă directorul statisticei judiciare. Azi trage în cumpănă recomandația, protecția sau în cel mai bun caz, vechimea funcționarului iar nu destoinicia lui. Și astfel vedem în fruntea serviciilor sau direcțiunilor funcționari superiori care nu corespund cu nimic misiunii lor. Ei - chiar dacă ar fi cinstiți - imprimă serviciului lor un empirism bazat pe rutină, fiind incapabili de a inova, de a se adapta necesităților mereu schimbătoare ale serviciului.

 

În convorbirea avută cu dl. E. C. Decusară, d-sa a avut curajul să pună chestia la punct, cu toată franchețea, cerând înlăturarea acelora care compromit reputația administrațiilor noastre publice, funcționari din a căror pricină Statul a fost pus în imposibilitatea de a plăti sumele arierate. Ceea ce au furat, în ultimul timp, acești necinstiți și incapabili, însumează cifra de 30 de miliarde, sume arierate, care au pus în pană carul nostru financiar, impunând martiragiul funcționarilor cinstiți pentru care simpatia noastră este întreagă.

 

Dar să nu terminăm acest articol, înainte de a face o mica socoteală la care suntem tentați în urma divulgărilor d-lui E. C. Decusară. D-sa ne dă cifra de 30 de miliarde, ca fiind defraudată de aproximativ 60.000 de bandiți, care au pătruns în corpul funcționăresc. Împărțind prima cifră prin ultima, rezultă ca s'a ales, în termen mediu, fiecare în parte, cu câte o jumătate de milion de lei! Unii s'au pricopsit cu mai puțin, fiind mai mult un fel de găinari sau complici mai puțin inteligenți. În schimb “maeștrii" au palate și au devenit multimilionari, împroșcându-ne acum cu noroiul automobilelor lor.”

Articolul semnat de Alex F. Mihail în 1934 demonstrează cu o claritate tulburătoare că „șperțul” și incompetența promovată prin pile și nepotism nu sunt invenții ale lumii contemporane, ci maladii cronice ale administrației românești. De la miturile interbelice legate de „unsul osiei” până la miliardele de lei scurse din bugetul public, radiografia de acum aproape un secol rămâne un strigăt de alarmă la fel de actual, amintindu-ne că lipsa de meritocrație și corupția continuă să țină în loc dezvoltarea societății noastre.

 
Dacă vrei să mergi mai departe și să descoperi cum se reflectă ecourile trecutului în prezent, te invităm să explorezi și alte articole: citește despre originile și perenitatea fenomenului în Despre corupţie (de ieri, de azi, de mâine...), află povestea obiceiurilor care au sfidat secolele în Bacșișul – un arc peste timp, sau vezi cum arăta culisele politicii de altădată în Alegerile de altă dată: Cum se fraudau alegerile.

 

Sursa: articolul “Țara pe mâna hoților” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 5 august 1934