Elena Zamora: o viață în slujba cântecului

“Rar o actriță de operetă care să fi cunoscut la noi o popularitate mai mare ca Elena Zamora. Întruchiparea grației și a gingășiei, Elena Zamora a cucerit ani de-a rândul țara de la un capăt la celălalt – glorie care o mai acoperă și azi: numele ei pe afiș este chezășia unui spectacol de succes.” Astfel o caracteriza pe marea actriță F. O. Fosian în monografia “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”, volum publicat în perioada interbelică.  

 

Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora - s-a născut la Ploiești în anul 1897. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”. Parteneri de scenă Constantin Tănase, Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. Marele actor de operetă și de revistă N. Niculescu-Buzău își amintea în volumul memorialistic “Suveniruri teatrale” despre debutul Elenei Zamora:

Volumul de amintiri “Am slujit cântecul” - 1964 (stânga)
Elena Zamora - 1937 (dreapta)

Elena Zamora - debutul

 

“Comand afișele, dar pe ele nu scriu Elena Stănescu, ci Elena Zamora. Această idee de a o feri de un nume banal, datorită căreia să fie mereu confundată cu altele, o mai avusesem eu și cu alții, de pildă cu G. Timică (Mitică Georgescu), iar numele bine ales și poetic de Zamora mi-a venit spontan. (...) În seara premierei, Elena Zamora a obținut un mare succes. Finalul actului al doilea, care se petrece la un teatru și în care rămâneam numai ea, în rolul Denisei, și eu, în rolul lui Celestin-Floridor, a însemnat un triumf. Cortina s-a ridicat de nenumărate ori. Am jucat mult opereta aceasta”. 

 

Elena Zamora
în revista "Rampa"
numărul din 31 septembrie 1931

 

Opereta “M-zelle Nitouche” cu Elena Zamora în rolul principal a ținut afișul ani la rând. Se mai juca încă, 10 ani mai târziu în București, la “Teatrul nostru” din Grădina Marconi.

Anii debutului Elenei Zamora au stat sub semnul Primului Război Mondial. A cântat răniților din spitalele de pe linia frontului, făcând parte din echipa condusă de George Enescu, echipă din care mai făceau parte printre alții Maria Ventura, Zavaidoc și Fănică Luca. Această grupare de artiști a cântat pe scena Teatrului “Mihai Eminescu” din Botoșani în spectacolul în care a fost decorată eroina Ecaterina Teodoroiu.

Elena Zamora în cabina de machiaj 
în anul 1930

Elena Zamora pe scenele franceze

În anii ce au urmat, Elena Zamora a jucat pe scenele bucureștene în mari succese revuistice precum “Di Granda”, “Extemporalul” sau „Băiat de viață”. A urmat o lungă perioadă petrecută pe scenele pariziene. F. O Fosian consemnează într-un interviu luat Elenei Zamora:

“- Și deodată, îmi spune d-na Zamora, am plecat la Paris... ris...

- Deodată? – întreb mirat.

- Da… adică nu deodată, dar am plecat. Ca bagaj aveam două pachete: unul conținea cântece românești, altul un costum național. Iar ca bagaj principal, eu!... Când am trecut cu trenul peste Sena, am scos capul pe fereastra vagonului și am făcut un jurământ: Să mă înghiți, Sena, dacă n’o să înving!...”

Elena Zamora pe scena 
Teatrului "Cărăbuș" - 1932

Elena Zamora a debutat în Franța pe scena teatrului parizian “Palace” interpretând celebrul șlagăr “La Violetera” – “în franțuzește” (notă: dar și cântecul popular românesc “S-a dus cucul de pe-aici”). Marea actriță își amintea: “Pentru că nu eram stăpână pe text, îl lipisem pe fundul coșulețului de flori, unde-mi aruncam mereu privirile. Asta era, cum s’ar zice, o “șmecherie românească” …Succesul a venit ca o bombă... Imediat am fost angajată cu un salar de o mie de franci pe seară, pe timp de șase luni. Izbândisem!... Am cântat apoi la “Folies Bergéres”, după care a urmat un turneu în Europa, Africa și Asia.” (F. O. Fosian - “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”).

Întâlnirea cu Constantin Tănase

În perioada pariziană Elena Zamora l-a reîntâlnit pe marele om de revistă Constantin Tănase:

 

 

“La Paris l-am găsit pe Constantin Tănase care, ca de obicei, venise împreună cu soția sa să cumpere costume și cortine pentru teatrul “Cărăbuș”, așa cum făcea în fiecare an. Bucuria mea a fost fără margini întâlnindu-l. Ce reprezentant mai popular al teatrului românesc puteam găsi în acest imens Paris, ca Tănase?! Cum m-a văzut, mi-a propus imediat să vin să joc “în reprezentație” la teatrul “Cărăbuș” în stagiunea de vară. I-am promis, căci aș fi vrut din toată inima să joc alături de el, dar contractele pe care le aveam nu m-au lăsat să-mi țin promisiunea decât mai târziu...“. (Elena Zamora în volumul de amintiri “Am slujit cântecul” - Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1964).

Promisiunea avea să fie respectată după opt ani petrecuți pe scenele pariziene. După reîntoarcerea în țară Elena Zamora a devenit solistă a Operei Române din București. Au urmat un lung șir de succese pe scenele românești de operetă, comedie muzicală și de revistă. 

 

 

Elena Zamora – această devotată slujitoare a scenei românești - și-a publicat memoriile în anul 1964 în volumul “Am slujit cântecul”. Marea actrița a murit zece ani mai târziu, în iulie 1974.