 |
| Doamne din anul 1907 |
“ Potrivit unui sondaj de
opinie realizat de www.deieri-deazi.blogspot.ro
majoritatea românilor ar prefera să trâiască intr-un oras mare.
Conform acestui studiu 37% dintre repondenţi ar opta, dacă ar avea
posibilitatea, să locuiască în mediul rural, 16% ar alege sa traiasca intr-un oras mic si 45% preferă să
locuiască într-un oras mare.
Aşa ar arăta o ştire din ziua
de azi despre rezultatele unui sondaj de opinie cu tema “Preferaţi viaţa la ţară sau cea de la
oraş şi de ce ?” (rezultatele trecute
de mine sunt, deocamdată, absolut aleatoare). Şi probabil că rezultatele unui astfel de sondaj ar reflecta
realitatea cu o marjă de eroare de 2-3 %. În 1907 însă, sociologia era încă
abia la începuturile ei. Ştiinţa realizării sondajelor de opinie încă nu se născuse.
Dar forma în care jurnalele vremii încercau să afle preferinţele cititorilor avea
farmecul ei. Iar răspunsurile cititorilor cu pseudonime drăgute îşi găseau
locul lor în paginile revistelor, asemeni comentariilor de azi de pe paginile
reţelelor de socializare.
În
timp ce selectam pentru voi răspunsurile cititorilor din anul 1907 ai revistei “Moda
nouă ilustrată” la întrebarea de la rubrica “Anchetele noastre” mi-a venit ideea să pun aceiaşi întrebare
cititorilor de azi ai blogului. Şi să amestec eventualele răspunsuri de azi cu
cele de la începutul secolului XX. E un joc, dar nouă ne place jocul, nu-i aşa?
Aşa s-a
născut şi sondajul de azi de pe pagina blogului (stânga sus) – la care o să vă
rog sa răspundeţi. Motivarea răspunsului îşi are loc foarte bine printre
comentarii – pe care pe măsura ce o să le faceţi o să le “amestec” printre cele
ale repondenţilor din anul 1907. Să vedem ce o să iasă...
Până
atunci, să citim primele răspunsuri:
OPINII DIN 1907
Păsărica
paradisului, Ploeşti, are mare plăcere de viaţa de la oraş din cauză
că “e
mai zgomotoasă şi te face să uiţi de toate suferinţele sufletului, pe când cea de la ţară e prea monotonă”. Totuşi,
adaogă Păsărica paradisului “ai putea fi şi acolo fericit când ai avea pe lângă
tine pe acel pe care îl iubeşti cu dor şi pentru care trăeşti.”
Le feẻ Mignon, Buzău,
înclină între amândouă felurile de vieţi. La ţară îi place numai vara, căci
acolo “găseşti liniştea de care eşti
lipsită la oraş. Viaţa la ţară te îndeamnă mai mult la
melancolie, pe când cea la oraş la mai multă ştrengărie. Amândouă felurile de viaţă au
farmecul şi plăcerile lor.”
D-şoara Hortense
Decis, Brăniştari (Vlaşca):
 |
| Toalete din 19o7 |
“Dulce-i viaţa de
la ţară, unde natura cu peisagiile sale pitoreşti pare că te chiamă la o viaţa
nouă şi plină de fericire. Aci totul este încântător, armonios, patetic,
sublim. Chiar şi mândrul “Cupidon” aci aruncă cu mai multă putere şi succes săgeţile-i
amoroase, pentru că la ţară, mai mult ca
oriunde, găseşti adevăratul amor: curat şi sincer. La ţară şi în timpul
iernei este frumos, căci ce poate fi mai plăcut decât să vezi mici sănioare
trase de cai sirepi, spintecând văzduhul în sunetul zurgăliilor atârnaţi de gâtul
lor. În favoarea mea vorbesc şi doi mari poeţi ai noştri, V. Alecsandri şi
Depărăţeanu: primul în pastelurile sale neîntrecute până acum şi cel de al
doilea în poezia sa intitulată “Viaţa la ţară”. Unde se oglindeşte tot farmecul
vieţei de la ţară.
Departe de mine oraşele cu viaţa lor zgomotoasă, dupa cum zice şi poetul:
“Şi dulce este viaţa ce curge lin, departe,
De’al omenirii zgomot, de-a ei fumuri deşarte !”
Copilul
Suferinţei, Craiova, dimpotrivă, are plăcere de viaţa de la oraş,
din pricina distracţiilor ce le oferă.
Veselul
student, Băileşti, cumpăneşte foloasele celor două vieţi:
“… Sunt student
şi’mi place patria studenţilor. Viaţa liberă şi cumpătată, traiul vesel şi
chefliu, apoi oraşul cu zgomotele şi
animaţia continuă, distracţia şi mediul, atăt de necesare pentru formarea de
caractere mă fac să iubesc oraşul… Îmi place, mă atrage şi când sunt
departe îl doresc.Dar ca preferinţă… viaşa de ţară mă atrage mai mult, fiindcă
înalţă şi-mi înobilează sufletul şi găndul.
Viata la oraş e frumoasă, agitată şi utilă.
Viaţa la ţară e liniştită, idilică, sublimă.
Căci, cum
a cântat Depărăţeanu:
“Acolo e fericirea
Şi iubirea
Timpului patriarchal
Viaţa ce aci s’ascunde,
Curge’unde.
Curge’n unde de cristal.”
 |
| Doamna in rochie de toal alb |
Violeta de
Parma, Ploeşti, se pronunţă categoric pentru oraş:
“Prefer viaţa de la oraş, pentru că aci poate
cineva fi în contact cu persoane culte, după cum îi convine; pe când la ţară lucrul ăsta se schimbă: acolo nu
prea are cineva de unde alege, sau dacă se găsesc persoane cu oarecare cultură,
apoi nu se poate să nu găsească mai în aceiaşi măsura şi invidia, care-ţi
produce cu atât mai multe dureri cu cât te învârteşti într’un loc strâmt şi’ţi e în neputinţă a găsi un mediu unde
să nu dai de ochi care te privesc duşmănos.”
Bruna Aurica, Focşani,
găseşte că nimic nu-i mai fermecător decât a trăi la ţară, căci:
“Cu toate că te
privezi, ce e drept, de a vedea lumea şi a gusta toate distracţiile ce le oferă oraşul, ce sunt acestea fără o
singură seară petrecută la ţară; un apus de soare, apoi liniştea complectă
influenţează atât de mult asupra spiritului încât te laşi într’o dulce uitare
de sine însuţi şi ai vrea ca noaptea să continue şi să tot stai s’asculşi concertul nesfârşit al
greerilor şi lăcustelor acompaniat de cântecul din fluer al băeţilor, care îţi
place mai mult decât concertul celui mai distins maestru.
Viaţa la ţară
numai cel ce a petrecut-o o poate aprecia.
Să fii departe de zgomot,
clevetiri şi să n-ai înainte’ţi decât câmpul frumos care-ţi farmeca vederea,
liniştea desăvârşită, nu ştiu ce poate fi mai dumnezeesc.”
 |
| Doamna in rochie de postav |
Nenorocita
arhiducesă, Piteşti, găseşte mulţumire “departe de sgomotul asurzitor al
oraşului, la ţară, unde aerul e
cu mult mai curat, unde florile câmpului te îmbată cu mirosul lor şi unde păsările
cântă cu mult mai frumos. Ah ! cât de
mult aş dori să-mi petrec viaţa în acel colţ de rai !”
Adoratoarea mănăstirilor,
Bucureşti, preferă locul unde se află acum, mănăstirea, nefiind nici la ţară
nici la oraş. “Aci (la mănăstire) e tocmai bine de trăit şi mă simt cea mai
fericită. De aceea mi-am ales un pseudonim conform cu cerinţele mele sufleteşti.”
Două urzici din
Călăraşi îşi dau cu părerea că:
“Mai de preferat e
viaţa la ţară, căci “decât coadă în
oraş, mai bine fruntea la ţară, şi, deşi suntem orăşence, nu ne place oraşul.Aci
e lux, invidie, şi, afară de asta, cheltueli mari. Noi cari ţinem la economie şi,
deşi tinere, totuşi dorim a strânge bani, mai bine am dori să ne legăm viaţa cu
o persoană de la ţară, tânăr cult şi cu puţini bani.”
Genio din
Iaşi concluzioneză în versuri:
“ La ţară vreau să stau, la ţară…
Acolo văd tot rostul firii,
Şi uit că viaţa e amară
Mă’mbăt de farmecul iubirii
La ţară vreau să stau, la ţară !”
EVE A Green, Romania: Tânjesc după viața la țară, dar mai mult după idea de ”țară”! Adică sentimentul acela de liniște și de curgere molcomă a timpului, cu firescul ei, cu toate lucrurile plăcute pe care ni le-am închipuit, noi, orășenii de fapt! În realitate prefer un oraș boem, cu toată vâltoarea lui... OPINII DIN 2014
 |
| Daniela Mihaela Drenea |
Daniela Mihaela Drenea, Toscana: Printre prietenii mei cei mai buni era un nuc bătrân ,răcoros cu iz de poveste ,unde mă cocoțam des pt a-mi făuri vise.M-am născut la țară ,am clorofila în sânge ...Locuiesc În Italia ,într-un oraș măricel. Când simt că mă usuc, așa ca frunza toamna,dau fuga în pădure ,prind puteri și mai merg înainte o bucată de vreme.
"Mai e puțin ,mai e un piiic "și mă voi întoarce la nucul meu bătrân ,să ne mai povestim despre viață.
"Mai e puțin ,mai e un piiic "și mă voi întoarce la nucul meu bătrân ,să ne mai povestim despre viață.
 |
| EVE A Green |
 |
| Denisa Vasile |
Mădălina Radu, Bucureşti: am încercat viaţa la ţară, e grea dar frumoasă; tânjesc uneori...
Poveştile mele, Bucureşti: la ţară !!! cu ceva confort, o librărie şi un cinematograf la distanţă de vreo oră-două !
 |
| Greta Ravas |
Greta Ravas, Roma: la ţară !
Dany Aura: La ţară dar cu condiţii de oraş…
Anonim: Cred că locul unde preferi să trăieşti e legat şi de temperamentul şi de aspiraţiile fiecăruia. Aşa ca şi plantele, fiecare POATE trăii în mediul caracteristic speciei. Le schimbi locul – se veştejesc. E frumoasă o vacanţă la ţară, dar nu în România, ci în ţări civilizate unde nu poţi deosebi satele de micile orăşele. Curăţenie de farmacie, şosele impecabile, şi tot confortul sec. XXI. Plus ambianţa umană – CIVILIZAŢIA în îmbrăcăminte şi relaţii sociale. Contează enorm. Nu după câteva zile să ştie toată suflarea satului cine eşti, de unde vii, ce faci, ce ai făcut, ce mănânci că… o fi romantic (in teorie) “să stai seara la portiţa, ca să-l vezi pe-al tău bădiţă”, dar nu femeile îngäăate, cu basmale negre în cap, care clevetesc permanent – că ăsta-i nivelul lor intelectual. Şi bărbaţi venind acasă pe 7 cărări şi înjurând. Şi acum, MAJORITATEA satelor din Ro este ca acum 100 de ani… poate chiar mai rău: Când te duci pe drumul mare, La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mişcând domol din coadă, Spre livadă, Ale satului cirezi. Şi te poartă sub escortă, O cohortă. De ţânţari subţiri în glas...(...) D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare: Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie-altă cură, În natură, Să mă duceţi cu alai !
 |
| Buga Leon |
 |
| Gaby Schuster |
Şi mă întorc acasă mulţumită, cu un mic sentiment de vinovăţie ca după un flirt paşnic, îmi reiau liniştea şi singurătatea, întru înapoi în mănuşile care nu au apucat să se răcească. Şi zic din nou că este bine aşa ...
 |
| Dor de femeie |
Anca: Eu aş prefera să locuiesc undeva la ţară pentru o mulţime de motive, dar în primul rând pentru un mod de viaţă mai sănătos şi mai liber.
 |
| Crina Pop |
Crina Pop, Cluj Napoca: Noi ne dorim in general ce nu avem, natura umana. Daca traim la oras ne mai dorim si momente de relaxare ,visam la o casuta cu flori , verdeata, dar cat mai privat , nu neaparat intr-un sat cred eu. Ideal ar fi sa le ai pe amandoua si orasul si oaza de liniste pentru echilibrul tau.
Jurnalul unei mame: Sunt nevoita sa locuiesc in oras, insa ma visez la tara, intr-o zi frumoasa de primavara-vara, in mijlocul unei gradini de flori inmiresmate, sub o bolta de trandafiri, intr-un balansoar ori hamac, cu o carte in mana...
Sursa : numerele din 15 iulie, 25 iulie şi 5 august 1907
ale revistei “Moda nouă ilustrată”
citite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
Postări
