Nunta prinţesei Maria de Edinburgh cu Principele
moştenitor Ferdinand al României a avut loc în 10 ianuarie 1893 la castelul
medieval al familiei de Hohenzollern de la Sigmaringen. Au fost oficiate trei
ceremonii, una civilă și două religioase (catolică și protestantă). Hannah Pakula consemnează în cartea sa "Ultima romantică – Viaţa Reginei
Maria a României": “În dimineaţa de 10 ianuarie 1893,
Missy s-a trezit în dangătul clopotelor de cununie. Era o zi rece de iarnă. Ceremonia a fost celebrată de trei ori - civilă, catolică şi
protestantă. Ceremonia catolică a fost
cea mai impresionantă, fiindcă Ferdinand era devotat credinţei sale.
Slujba a fost interminabil de lungă, dar mireasa
a găsit o oarecare alinare în culturile latineşti monotone: "M-au învăluit într-un soi de transă protectoare,
care mi-a potolit teama şi a lăsat
speranţa să se strecoare în inima mea care bătea înspăimântător de tare." Ceremonia
anglicană s-a desfăşurat într-un mic antreu al Sălii Strămoşilor din castelul Sigmaringen, oficiată de
un preot din marina britanică. Missy a traversat ceremoniile şi
banchetul de nuntă „ca şi cum ar fi fost un
vis, un vis îndepărtat, în care jucam un
rol de vis".
Vraja s-a destrămat însă foarte repede. Luna de miere a fost petrecută la castelul de
vânătoare din Krauchenwies
– în apropiere de Sigmaringen - și a fost un eşec. Regina Maria nota: „Era iarnă, noi eram timizi şi încă
străini unul faţă de celălalt şi nu era absolut nimic de făcut. Nando (Ferdinand) nu era un bărbat spiritual
şi nici unul plin de imaginaţie, aşa
încât nu prea ştia ce să facă s-o întreţină pe tânăra şi atât de copilăroasa lui soţie." De asemenea, mărturisea Regina Maria: „M-am căsătorit atât de tânără... nimic nu se trezise în mine... căsătoria a fost pentru mine un şoc neplăcut şi numai cu foarte mare greutate am izbutit să-mi obişnuiesc mintea... s-o accepte".
Lucrurile nu au stat mai bine nici după venirea în
România. Viaţa la curtea Regelui Carol I era foarte austeră. Tânăra prinţesă de 17 ani trebuia
să îşi îndeplinească multele îndatoriri impuse de severul ei socru. Într-o
scrisoare adresată mamei sale, Missy se
destăinuia: „Sunt o atracţie atât de mare pentru toată lumea, încât toţi vor să mă vadă. La ultimul bal
m-am simţit ca un soi de animal expus la
vedere, dar dacă, privindu-mă, au o satisfacţie
oarecare, lucrul acesta nu mă deranjează câtuşi de putin." Din
păcate, relaţia cu Prinţul Ferdinand (care încă suspina după vechea lui dragoste – Elena Văcărescu) era și ea una din ce în ce mai
rece. În aceste luni de neadaptare la noul statut, într-o ţară cu obiceiuri
complet străine, Principesa Maria – care avea doar 17 ani – se pregătea să nască primul ei copil. “Durerile naşterii au început sâmbătă, la vremea cinei, iar a doua zi, duminică 15 octombrie 1893, la ora 1, Missy a adus pe lume, în marele dormitor oficial din Castelul Peleş, un băiat. Nou-născutul a primit numele de Carol, după numele unchiului tatălui său.” (Hannah Pakula - "Ultima
romantica – Viaţa Reginei Maria a României").
Trei luni mai târziu, Principesa Maria a rămas din nou însărcinată. Și sarcinile nu au fost uşoare pentru viitoarea Regină: „Nu ştiu dacă toate femeile suferă la fel de mult ca mine când trec prin aşa ceva. Poate nu se cuvine să mă simt astfel, dar nu-mi pot reprima acest sentiment." Ca şi la prima naştere, doctorul român care a asistat-o a refuzat să îi administreze vreun anestezic (conform moralei ortodoxe a vremii, "femeile trebuie să plătească prin suferinţă păcatul Evei"). Această experiență a fost una traumatizantă pe prinţesă. A născut la 12 octombrie 1894 o fetiţă căreia i s-a pus numele Elisabeta, după numele Reginei, pe cea care avea să fie mai târziu Regina Greciei.
Marele Duce Boris Vladimirovici |
În toată această perioadă relaţia dintre Maria şi Ferdinand s-a răcit
constant. Ca urmare, în anii care au urmat, au început să apară şi primele zvonuri despre iubirile din afara căsătoriei ale prinţesei. În anul 1896 Maria
şi Ferdinand au fost invitaţi la Moscova pentru a
participa la încoronarea verilor ei Nicolae al II-lea şi Alexandra.
Aici tânăra principesă Maria a avut un succes răsunator. Şi din acest moment
destinul prinţesei a început să se schimbe. „A cucerit pe dată o întreagă trupă
de admiratori
înfocaţi, „cei mai mulţi dintre ei... ofiţeri sclipitori,
eleganţi, sentimentali, îndrăzneţi, plini de ardoare
ruseasca împletită cu acea melancolie aproape insuportabilă atît
de caracteristică slavilor, o melancolie ce-ţi frânge
coardele inimii şi-ți tulbură liniştea". Cel mai înfocat a fost vărul ei,
Marele Duce Boris, cu zâmbetul său larg şi vocea puternică. Missy nu
a fost intimidată de reputaţia lui de
Cassanova. „Ruşii se aprind uşor, spunea ea, iar vorbele slavilor sunt
dulci." Gurile rele spuneau că în acea vizită Missy s-a îndrăgostit de Marele Duce
Boris Vladimirovici.
Printesa Maria cu Principele Carol, Principesele Elisabeta si Maria |
Zvonurile despre o presupusă iubire dintre cei doi au
fost alimentate și de o lungă vizită la Sinaia a Marelui Duce. „Boris era plin de energie. Boris, spune ea, „nu este leneş ca Nando, care stă şi cască". Şederea
îndelungată a vărului ei şi evidenta lui adoraţie faţă de Maria au stârnit
însă comentarii în cercurile regale şi i-au atras reproşuri din partea mamei. Ce-i trecea prin minte lui Missy? Îl prefera oare pe Boris soţului ei? “ – conform memorialistei Hannah Pakula. Cârcotașii răspândeau informația că Boris ar fi fost tatăl celui de-al treilea copil al Principesei, o fetiţă, Maria, căreia i se spunea Mignon
care s-a născut în 6 ianuarie 1900. Deşi
cu strângere de inimă, Ferdinand a fost nevoit să accepte copilul ca fiind al
său. Au început însă să circule și primele bârfe care prevesteau un eventual divorţ al cuplului princiar.
Volumul poate fi comandat aici:
Surse:
Povestea vietii mele - Memoriile Reginei Maria a României - Hannah Pakula
Erau vremi frumoase, romantismul era pentru fiecare un mod de viață, nu de visare. Poate și prințesele aveau dreptul la iubire.
RăspundețiȘtergereSigur ca aveau vise. Și uneori dreptul... :)
Ștergere