De ieri și de azi: (Ne)schimbarea la față a României

Recomandări:

(Ne)schimbarea la față a României

Răsfoind presa interbelică în căutare de lucruri interesante, întâmplarea a făcut să îmi arunc privirea și peste câteva versuri publicate de săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în numărul din 6 februarie 1927. Este vorba despre o parodie semnată "W. Pribeagu" a unei celebre poezii scrise de Octavian Goga – “Noi”. După ce o veți fi citit poate o să răspundeți la întrebarea: CE S-A SCHIMBAT ÎN ROMÂNIA ÎN ULTIMA SUTĂ DE ANI?

Carnavalul politic: Belzebut-Vals
Un vals dansat de Contribuabilul Român
cu un Politician de la Putere
(revista "Furnica" - 1 februarie 1907)


COLȚUL VESEL


La noi azi codrii verzi de fag
Sunt arși din rădăcină;
La noi atâția porci trăiesc
Și tot n’avem slănină.
Motoare, aur, lux, desfrâu,
Alegeri parțiale,
În țara noastră-s mii de hoți
Și mii de pușlamale.

La noi de spui un adevăr
În public să se știe,
A doua zi te pomenești
Băgat la pușcărie.
Străinii pripășiți aici
Ne macină avutul
Și lacrămi duce Mureșul
Și jale duce Prutul.

Conservatori sau liberali
Au ideal național
Nu ploi de gloanțe în Carpați
Ci-o ploaie bună de cârnați!


Comisii de unificări,
Dar pâine, pâine nu e,
La noi toți proștii sunt cuminți
Și nasu’n cer și-l suie.
O, recunoaștem, azi la noi
Poliția-i cam șoadă,
De-i spui că ursu-i cu urechi
Ea zice că-i cu coadă.

Permise de import-export
Și țara e săracă;
Toți fariseii au palat
Și-n aur se îmbracă.
Sunt pline crâșmele de „crai”
Și-i nesfârșit delirul,
Avem atâtea deraieri
Și prea e mare birul.

Bugetul - un sac fără fund:
- Copii, care nu știți să înotați, 

nu săriți după mine,
că sacul e fără fund!
 
S’au înmulțit pe-al nostru plai
Pungașii, fariseii,
Coroanele n’au fost de-ajuns,
Ne mâncă azi și Leii.
În orice colț un bal mascat,
La bursă: hopa-tropa,
De-atâta jaf ne râde’n nas,
Întreaga Europa.

La noi sunt codrii desfrunziți
Sunt prețuri maximale,
Și-atâția cetățeni ce n’au
În pungă trei parale.
E frig, e ger, e iarnă grea
Tot mai grăbit se lasă
Avem atâtea datorii
Și nici un lemn în casă.
 
Ion Pribeagu - 175 glume sărate, piperate și deocheate (pe Cărturești):
 

 


25 de comentarii :

  1. Si totusi scrisa in 1927... E adevarat si ca poezia lui Goga care a fost parodiata e geniala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tristul adevar e ca nu s-a prea schimbat nimic ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate ca ne apartine tuturor care o parte din vina !?

    RăspundețiȘtergere
  4. "Toate-s vechi si noua toate"... La tinerete esti convins ca lumea evolueaza, ca tu faci parte din progresul ei si-apoi...ce dezamagire! Acceasi Marie cu alta palarie...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam asta e morala blogului meu, pe care am "declarat-o" inca de la inceput: "Toate-s vechi si noua toate".

    RăspundețiȘtergere
  6. Muy bueno. Es lo que está ocurriendo en todo el mundo. Pero no debemos esperar de los otros para el cambio. El cambio debe empezar dentro de nosotros mismo. Felicitaciones. Silvia B. de Argentina

    RăspundețiȘtergere
  7. Totuşi, nu putem găsi o metodă să scăpăm de ei ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca avem nevoie sa scapam de noi :-) Realitatea pe care o traim nu are de-a face doar cu politicienii, ci cu insasi mentalitatea noastra ca popor. Ei vin din randurile noastre si sunt acolo cu acceptul nostru. Daca nu ne plac, inseamna ca a venit timpul sa acceptam niste schimbari de mentalitate. Noi. Fiecare dintre noi. Asta teoretic. Pentru ca practic, se pare ca invatam destul de greu din intamplarile prin care trecem.

      Ștergere
    2. Cum nu vi tu Țepeș Doamne?! - O soluție de scăpare găsim în Scrisoarea lui Eminescu!

      Ștergere
    3. "Toate-s vechi și nouă toate"... mai spunea genialul Eminescu!

      Ștergere
  8. E grav cum mersul vietii in Romania a ramas neschimbat de atatia zeci de ani. Nu conteaza generatiile care se succed, la final ramane aceeasi indiferenta si lamentare....trist.....

    RăspundețiȘtergere
  9. Poate ca noi suntem prea indiferenti si poate ca prea ne lamentam fara a incerca sa luam taurul de coarne, ce zici?
    Te mai astept pe blog, cand ai timp si chef....

    RăspundețiȘtergere
  10. Mergem pe aceleasi "sine", de aceea ne este greu sa constientizam ca starea natiunii este chiar starea proprie fiecarui individ in parte; si reciproca perfect adevarata...nicio problema nu se poate rezolva la nivelul la care a luat nastere.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am spus si eu de multe ori ca a da vina doar pe cei care ne conduc e una dintre cauzele pentru care mergem mereu "pe aceleasi sine tocite". Fiecare dintre noi avem responsabilitati iar rezultatul, bun sau rau ne apartine tuturor. Am inteles bine ideea, Livia?

    RăspundețiȘtergere
  12. Deși pe vremea aceea, codrii erau arși sau desfrunziți, tot au mai rămas pentru jaful din zilele noastre. Constat, plin de amărăciune, că deși erau mereu oameni care conștientizau direcția greșită, țara tot într-acolo a mers. Ca și acum, din păcate ...

    RăspundețiȘtergere
  13. Saraca tara bogata.... ca sa parafrazez un nume de film celebru! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Popoarele se schimba greu, al nostru nu s-a schimbat deloc...

    RăspundețiȘtergere
  15. Sau poate ca totusi s-a schimbat pe ici pe colo. Nu neaparat in bine !? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am progresat - asta in mod evident. Dar ne-am pastrat multe dintre metehne si ne pierdem din ce in ce mai mult traditiile. Din pacate am pierdut si un loc in lume pe care in perioada interbelica incepeam sa il avem.

      Ștergere
  16. Dacă nu aș fi intrat să citesc, aș fi spus că e scrisă de acum trei zile.. Of..

    RăspundețiȘtergere