Mini-interviu cu un român care sfida moartea

De cele mai multe ori atunci când răsfoiesc paginile revistelor sau ale ziarelor de  altă dată caut parfumul cotidianului acelor vremuri. Cu toate acestea, nu o dată mi s-a întâmplat ca privirea să mi se oprească vinovată, atrasă de știri sau reportaje din categoria… senzaţionalului (Ştirile de la ora 5 nu sunt o invenţie a zilelor noastre). Un astfel de articol este şi cel publicat de Margareta Nicolau în anul 1932 – un mininterviu luat unui român a cărui ocupaţie era aceea de… a sfida moartea. Eroul articolului, Dimitrie (Titi) Popianu, făcea senzaţie stând în echilibru pe marginea prăpăstiilor sau pe balustradele podurilor pe sub care treceau în goană trenuri, amuţea publicul care îl urmărea făcând echilibristică la trapezul montat pe vreun avion sau sărea de pe un tren pe un altul, ambele în mişcare. Fotografiile cu care este “garnisit” reportajul din revista “Realitatea Ilustrată” sunt de altfel edificatoare. Într-o oarecare masură…


Titi Popianu
românul care sfida moarte

(…) Copilul unui profesor nu urmează linia de conduită a semenilor de vârsta lui. Încheieturile trupului său abia au prins să i se închege şi el a început să facă tumbe, cu capul în pământ, spre hazul şi admiraţia tovarăşilor de joc care-l înconjurau. Nu se opreşte însă aici şi de la micul trapez din grădina casei trece la cel al liceului. Parapetul Oltului începe să-l cunoască. La cinsprezece-douăzeci de metri înălţime deasupra valurilor spumegoase băiatul face acrobaţii de dragul cărora viaţa îi este expusă la fiece pas. Cei care au călătorit prin frumoasele regiuni ale Bistriţei vâlcene nu se poate să nu-l fi întâlnit şi să nu fi rămas muţi de spaimă în faţa săriturilor lui peste locuri prăpăstioase şi a figurilor de echilibru la înălţimi uluitoare. Încetul cu încetul familia s'a obişnuit să-l socotească ca şi pierdut. La despărţire, când îl sărută, mamei i se pare că este pentru ultima dată.

Echilibristică... în viteză
După bacalaureat tânărul s'a înscris la Academia comercială. Acum e în anul al doilea şi în acelaşi timp şi elev al Şcoalei de pilotaj. L-am cunoscut la secţia noastră fotografică. E un băiat de douăzeci de ani, cu chipul bronzat de soare şi musculatura trupului fibre de oţel. Îl intreb ce l-a împins să persevereze, cu atâta elan, în echilibristică.
- Am avut maeştri desăvârşiţi.
- Anume?
- Renumitul Douglas, apoi Harry Piel şi Tom Mix (celebrul călăreţ mexican).
Am izbucnit în râs.

Oraşul văzut de sus
- Vasăzică te poţi socoti într'o oarecare măsură opera filmelor de senzaţie?
- Pe lângă aceasta e şi ceva ereditar în familia noastră. Toţi sunt buni gimnaşti. Sunt singurul însă care am abordat extravaganţele sportive gen american. Pasiunea mea e în special pentru înălţime. Nu trece o zi în care să nu jonglez într'o cât de mică măsură cu viaţa. De aceea poate că nici nu voi sfârşi cu bine.
Dar nu! Tânărul a făcut o glumă. Citeşti aceasta în figura zâmbitoare de siguranţă şi încredere. Ştie c'a ajuns să lucreze c'o precizie indiscutabilă. Îşi încearcă nervii făcând echilibristică pe marginile unui pod, în timp ce pe dedesupt rapidul trece în goană vertiginoasă. Cât despre acrobaţiile pe tren sunt lucruri uşoare, obişnuite pentru el…

În goana trenului
Ca cel mai rutinat actor de film de senzaţie poate sări de pe acoperişul unui vagon de tren în viteză pe alt tren sau într'un automobil. Foarte adeseori cei care asistă la astfel de acrobaţii îl cred la început atins de alienaţie mintală. Dar odată cu lămurirea vine şi atmosfera de veselie şi admiraţie.
- Şi care îţi este ţinta?...- l-am întrebat pe curajosul tânăr.
- Filmul şi aviaţia în primul rând. Doresc să fac acrobaţii la trapez pe avion, la primul meeting ce se va organiza la noi. Am căpătat chiar aprobarea forurilor competente. După reuşita celui din ţară voi lucra şi pe la meetingurile străine.
- Dar cu şcoala?
- Îmi voi da toate silinţele să-mi iau şi licenţa. Pentru mulţumirea alor mei şi siguranţa că într’o zi îmi va servi, atunci când fiind stăpân pe o situaţie materială voi renunţa la viaţa plină de riscuri a acrobatului.
- Ah, vasăzică totul e numai un scop?
- Poate…

Deasupra triajului
Tânărul nu mărturiseşte nici de astădată adevărul. Visează să câştige bani mulţi, dar ştie că nu se va putea dezobişnui de această ciudată meserie, de care îşi simte sângele pătruns, încă de la cea mai fragedă vârstă. Doza de frumuseţe şi de beţie îndrăzneaţă a unei figuri acrobatice trăieşte în el, în toată plenitudinea, iar spectatorilor le e dat să privească numai originalitatea imaginei.

Titi Popianu şi...
Realitatea
Titi Popianu este jucăria pasionantă a unui dor îndrăzneţ, dezbrăcat de banalitatea zilnică. Acolo sus, în imperiul nemărginirii, se simte în largul lui şi poate că nu va trece vreme îndelungată până când terminând şcoala de pilotaj, stăpân pe avion, va săvârşi acte de curaj care vor fi o faimă pentru noi toţi. De altminteri ţinteşte ca imediat după terminarea cursurilor de aici să urmeze o şcoală de specialitate străină, iar pentru scopul propus şi'a şi găsit să-l susţină un mare sprijinitor al aviaţiei noastre.

Sursa: articolul “Avem şi noi americanii noştri – Dimitrie Popianu sfidează moartea” – autor Margareta Nicolau – publicat în numărul din 11 august 1932 al revistei “Realitatea Ilustrată” – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor


6 comentarii :

  1. Si pana la urma ce-a mai facut acest tanar? L-am cautat pe google si n-am vazut alte referinte decat articolul de fata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca am cautat si eu alte stiri dar din pacate nu am gasit. Asa putem lasa imaginatia sa se joace in voie, nu-i asa? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut remarca cu "stirile de la ora 5"... Dar avem si astazi asemenea "personaje"carora le place sa iasa in evidenta, prin escaladarea vreunui zgarie-nori sau prin picturi graffiti pe cine stie ce ziduri inalte... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai putini romani printre ei. Din pacate sau... din fericire! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Dezbracat de banalitatea zilnica",un om curajos ,in largului lui numai acolo sus.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt oameni care trebuie sa-si infrunte destinul. A fost unul dintre ei.

    RăspundețiȘtergere