O scurtă istorie a sărutului

Suntem tentați să credem că sărutul este un gest pe care oamenii îl fac de când e lumea. Cu toate acestea, cele mai vechi informații legate de acest mod de interacțiune umană au fost găsite abia în scrierile vedice din India (din jurul anului 1500 î.e.n.). Tot în India, un mileniu mai târziu, sărutul a fost menționat în Mahabharata” ca fiind un semn al afecţiunii dintre oameni. Obiceiul de a-ți săruta iubita, membrii familiei sau prietenii a devenit comun probabil abia în antichitate. Grecii foloseau - pentru a numi sărutul - cuvintele “philein” sau “kunein”. Acești termeni nu se refereau însă la sărutul pasional. Philein desemna sărutul oferit de conducătorii militari altor bărbaţi și erau o formă de recompensă pentru bravura militară. Kunein era considerat un mod de exprimare a respectului. 

Se pare că sărutul a fost definit pentru prima dată ca fiind un gest de dragoste de către romani: “Romanii, totdeauna ordonați, îl clasificau în trei categorii: “basium", schimbat între rude și prieteni; “osculum" prilejuit numai între frați și cunoscuți și, în sfârsit, “suavium", sărutul clasic al îndrăgostiților.” Sărutul putea avea de asemenea în acele vremuri și o valoare ritualică: “multe noroade din antichitate îi sărutau pe morți ca să le aspire sufletul ce-și lua sborul”. Primele interdicții ale sărutului aparțin de asemenea antichității: “în antica Romă, Tiberiu interzicea cu strășnicie “osculum cotidianum” (sărutul zilnic), întrucât de la el se propagau multe infirmități, iar Cato își oprea femeile să se sărute de față cu copiii.

Brâncuși - "Sărutul"

Sărutul mâinii este un obicei des întâlnit în antichitate: “În Iliada, Priam sărută mâinile lui Achille implorându-l să-i restituie cadavrul lui Hector. De asemenea  romanii vechi dădeau inferiorilor să le sărute mâna.” Primii creștini “au ocolit sărutul, deoarece prin el trădase luda pe Mântuitor”. Cu toate acestea, în anii de început ai creștinismului, se încetățenește obiceiul ca tinerii căsătoriți să se sărute la sfârșitul oficierii ceremoniei religioase de cununie, întărind în acest fel legământul pe care și-l fac unul altuia în fața lui Dumnezeu.  Ceva mai târziu “apostolul Pavel întemeie uzul sărutului păcii cu care frații călugări se salutau în sihăstriile lor, de-alungul lumii.”
Gestul sărutului și semnificația lui erau diferite în funcție de țară: Multe popoare sărută cu... nasul. Eschimoșii și pământenii din Țara de Foc - ca să dăm numai un exemplu - sărută frecându-și nasul unul de altul. Acest fel de sărutare, poate din cauza originei lui, a fost botezat “sărutul malaez". Chinezii își ating obrajii rând pe rând, mirosindu-se între ei. Chiar “Citongii" din India, când vorbesc despre sărutare, zic “a mirosi" și, ca să ceară un sărut, îndrăgostiții cer “un mirositor".

Un sărut între eschimoși

"Rușii din vremea Imperiului țarist obișnuiau să se sărute în ziua de Paști, oriunde s'ar fi întâlnit, schimbând urările rituale “Christos woskresi" (Christos a înviat!), “Voistino woskresi" (Adevărat a înviat!). Obiceiul acesta mai dăinuește încă și astăzi la multe popoare, mai cu deosebire la anglo-saxoni, ca sărutul sub vâsc, în seara Sfântului Silvestru. Olandezii și englezii socotesc imoral sărutul între bărbați. În evul mediu apare și “sărutul franțuzesc”, care se dădea numai pe obraji."

Sărutul franțuzesc  (care lasă urme pe obraz)

"Sărutul a avut și o valoare legală în Statele libere ale Americei de Nord, în tribunalele cărora era destul să se sărute Biblia, spre a da o formă solemnă și absolută unui jurământ.”

În unele state europene precum Marea Britanie sau Germania, gestul sărutului pe obraz se practica atât între femei cât și între acestea și bărbați, dacă aceștia se cunoșteau bine între ei sau dacă erau din aceiași familie. Importanța sărutului de despărțire era atât de mare în Anglia încât femeile, atunci când bărbații lor plecau pentru mai mult timp pe mare, îi sărutau atât pe soți cât și pe însoțitorii acestora. Tot în Anglia însă, era considerat un sacrilegiu ca bărbații să se sărute între ei pe obraz. 

Epoca interbelică – datorită apariției cinematografului – a fost perioada în care sărutul a fost ridicat la rang de artă: “Odată cu apariția cinematografului, sărutul a suferit o evoluție însemnată. El a fost măsurat cu metrul (notă: de peliculă) și minutul și fiecare star sau divă a ținut să se lanseze și să-și breveteze sărutul printr'un fel cât mai characteristic și personal. Astfel, au ieșit săruturile de femei fatale, pe vremea Polei Negri și a Tedei Bara; de seducătoare, tip Marlene Dietrich și Greta Garbo, precum și o mulțime de alte “wamp", începând cu Joan Crawford, Clara Bow și sfârșind cu întreg convoiul colegelor lor. Cam în aceeiași măsură s'a urcat și gama săruturilor bărbătești, de la Valentino, la Gilbert, Menjou etc. etc.".

Un sărut cinematografic

Dar și în câmpul acesta se desfășoară o mare contraofensivă. Întâi, japonezii care neavând sărutul printre instituțiile și limbajul lor, au pretins ca filmele trimise în Japonia să fie lipsite de acel act neînțeles lumii lor. În urmă, au intervenit legile morale și cenzurile, care au disciplinat sărutul într’un hotar matematic de atâtea minute și atâția metri. Dar și în acele câteva minute și câțiva metri sărutul îngăduit trebuie să fie supus strășniciei unor anumite reguli.”

Japonezi - dragoste exprimată 
doar prin tandrețea privirilor



Tot în perioada interbelică însă: “Un bacteriolog american a pornit o luptă aprigă împotriva sărutului, definindu-l ca un microb aducător al nu știu câtor boale și alte nenorociri ce se abat asupra seminției omenești. Dar și această descoperire păcătuiește prin prea puțină originalitate. Principiul higienic al interzicerii sărutului s'a răspândit în lume mai ales pentru apărarea copiilor de posibilitatea infecțiunilor. Chiar astăzi copiii americani, pe stradă, acasă și oriunde, umblă cu o pestelcuță la gât pe care sunt brodate vorbele “Nu mă sărutați!"."

Nu mă sărutați!"

Ultimul, în sfârșit, a apărut sărutul radiofonic. Numai că de aici s'a iscat un mare neajuns. Cum sărutul natural pare să nu fie destul de radiogenic, interesații au trebuit să caute un surogat, care să dea ascultătorului de departe impresiunea sărutului autentic. Și l-au găsit frecând o bucată de plută de geamul unei oglinzi. Nu e profanare?...”

Epoca noastră a mai adăugat un capitol la această lungă listă a tipurilor de sărut (romantic, amical, ritualic, de vasalitate, de respect, radiofonic...): sărutul virtual. Acesta este un sărut la distanța, simulat prin trimiterea de emoticoane în spațiul virtual sau prin scrisori pe ale căror pagini este imprimat conturul buzelor. Nu este și asta o profanare? 



Sursa: articolul „Sărutul – semnat “G. R.” – publicat în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 20 februarie 1935


10 comentarii :

  1. O completare, citând un fragment din cartea: „E lung pämântul, ba e lat” de Julia Maria Cristea:
    „Ca un paradox, în ţara în care a fost scrisă încă în secolul I e.n. prima carte despre „arta dragostei”- Kamasutra, ce se ocupă jenant de detaliat de rafinamentul şi gama incredibil de variată a relaţiilor sexuale dintre bărbat şi femeie (ca fapt divers - numai sărutul cunoaşte 16 procedee diferite) în care sute de statui ale templelor de la Khajuraho şi Konarak reprezentându-i pe Vişhnu şi soţia sa făcând dragoste, după toate tehnicile Kamasutrei - adevărate lecţii despre cât de fructuoasă este imaginaţia în materie de sex, în ţara în care există unicul muzeu al sexului din lume (cel din Amsterdam este o pastişă naivă), sărutul este interzis pe ecrane fiind considerat imoral. Nu numai atât, dar şi în public. De fapt, o altă versiune ar fi că este considerat neigienic... Un schimb de microbi. Mai poţi să ştii?
    Şi ca fapt divers, în luna decembrie 2005, cotidienele austriece au comentat suculent cazul unei perechi de turişti care, aflându-se în concediu şi-a celebrat de hoby căsătoria în India, în ritualul hindus, şi conform tradiţiei europene - s-au sărutat, lucru ce l-a jignit de moarte pe brahmanul care, nici mai mult, nici mai puţin i-a reclamat pe miri la poliţie, unde aceştia au trebuit să plătească o amendă serioasă pentru indecenţa gestului lor.
    În primăvara anului 2007, Richard Gere - fiind invitat la un festival în India, a sărutat pe scenă o actriţă, colegă. Ce scandal a stârnit... Ce reacţie a presei... Ce indignare a pudicilor indieni... Legislaţia indiană prevede până la 2 ani închisoare, plus amendă foarte mare, pentru atitudini obscene, ori sărutul face parte dintre acestea. Urinatul şi „uşuratul” în public, la marginea drumului, de către ambele sexe, este o reacţie biologică firească, nimic obscen... No comment!

    RăspundețiȘtergere
  2. Traditiile si obiceiurile sunt legi nescrise ale unei societati. Chiar asta le deosebeste intre ele. Ce e comun pentru unii - pentru altii devine ciudat. Dar diversitatea e tocmai acel ceva care a dus - de foarte multe ori - la evolutie !?

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, se poate sä ai dreptate. De la "Vacile sfinte" tolänite peste tot, ale cäror bälegare sunt repede strânes - nu ca sä fie curat ci pt. a fi refolosit, sau la fäcutul caselor, sau pt. foc. De la urinatul si defecatul oamenilor ( de ambele sexe) pe santzurile colaterale ale sträzilor TUTUROR oraselor, nu doar celor mititele, de la murdäria incredibilä, inimaginabilä, India a devenit una dintre cele mai importante surse de INFORMATICIENI din lume. Ca sä vezi, legile progresului... Ca in zicala româneascä: " Sä faci din rahat (c....t) bici si sä si pocneascä".

    RăspundețiȘtergere
  4. Ideea e ca sunt un miliard de... biciuri! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. În Franța zilelor noastre, departamentele și chiar orașele se diferențiază prin numărul de săruturi pe obraz OBLIGATORII ÎNTRE OAMENII BINE-CRESCUȚI, număr care variază între 2 și 4, la orice întâlnire a doi cunoscuți, nu doar a membrilor aceleiași familii!

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-adevar Mironteo - este vorba despre asa numitul sarut frantuzesc pe obraz - un obicei preluat in ultimul timp si de tinerii de la noi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesant articolul acesta. Și completările Anonimului d. voastră. Dar, până și maimuțele se sărută, e in obicei, după părerea mea nativ. Imposibil de înlăturat. India, toată lumea care a citit Maytreyi, bănuiesc, ar putea să știe. Și cei care, doar au văzut un film indian... Mă rog.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Anonimul" e chiar d-na Julia Maria Cristea, autoarea volumului „E lung pämântul, ba e lat” pe care vi-le recomand cu caldura!

      Ștergere
    2. Vă mulțumesc pentru răspuns și pentru precizări, sper din toată inima, să găsesc volumul doamnei, pare să fie o întreagă enciclopedie. Chiar îți mulțumesc, de multe ori, nu aflu, decât târziu de autori valoroși. Asta este consecința faptului că suntem doar oameni. Limitați. Că nimeni, niciodată, nu ar putea citi toate cărțile din lume. O noapte binecuvântată și felicitări doamnei.

      Ștergere
  8. Ceva interesant afirmat de Justin Garcia - cercetător la Institutul Kinsey, din Indiana University, în urma unor studii etnologice şi consultării cu alţi colegi de pe diferite meridiane, preocupaţi şi ei de acest subiect ARZĂTOR. Astfel s-au strâns date surprinzătoare, din 168 de culturi, de pe toate continentele. În 77 dintre acestea oamenii se sărută (buze, obraji, frunte) în 91 obiceiul nu e folosit. De ex. în Africa doar 4 din 31 de culturi diferite folosesc sărutul. În America centrală, între urmaşii CULTURILOR TRADIŢIONALE (ex. Maya) nu se practică sărutul. În America de Nord oamenii din 18 culturi folosesc firesc sărutul - diferit, în alte 15 NU este folosit. În Asia, din 27 de culturi, 10 nu practică sărutul. În schimb în Europa, este foarte răspândit, statistic 7 din 10 culturi îl folosesc. Amuzant, în America, „Ţara tuturor posibilităţilor”, există legi ce par efectiv ciudate, dar se respectă strict. Ne necrezut, când sărutul pasional (mimat), a fost promovat la Hollywood. În Eureka(Navada), bărbaţii TREBUIE să se radă minuţios înainte de a săruta o femeie. Mustăcioşilor le este INTERZIS sărutul unei femei pe gură. În Michigan soţului îi este interzis în ziua de duminică să-şi sărute soţia (?!?!). În Boston (Massachusetts) sărutul în faţa unei biserici (chiar în obişnuitele fotografii de nuntă) este oficial interzis. În Florida le este interzis bărbaţilor să-şi sărute soţiile pe sâni.(nu se menţionează dacă în această restricţie intră şi amantele). În Iowa sărutul TREBUIE să nu depăşească cinci minute. Mare-i grădina ta, Doamne... poarta-i deschisă, dar proştii sar gardul (sursa internet)

    RăspundețiȘtergere