Istoria se repetă: Guvernul a căzut grav bolnav

Guvernul a căzut? Nu e o noutate, ci o stare de fapt perenă. Încă din 1907, redactorii revistei "Furnica" explicau, cu un umor negru savuros, de ce guvernele românești sunt mereu „grav bolnave”.

Am decis să testăm valabilitatea acestui diagnostic în zilele noastre, înlocuind numele de atunci cu ale noștri „specialiști” de astăzi. Vă invit să descoperiți că, deși decorurile s-au schimbat, rețeta dezastrului guvernamental a rămas bătută în cuie:

---

---

Diagnostic: Prea mâncăcioși pentru a rămâne în funcție

Istoria politică ne învață că, atunci când „stomacul” guvernanților devine prea lacom, singura cale de urmat este consultul medical de urgență:

"Guvernul a fost bolnav rău săptămânile trecute. A avut crize grave. Conu' Sorin, foarte alarmat, s’a dus să consulte cel mai mare specialist din țară în asemenea maladii."

Acesta a examinat pacientul, i-a pipăit pulsul, s’apoi a stabilit diagnosticul:

"Suntem în măsură de a da informațiuni precise asupra cauzei acestui morb care poate să fie mortal. Cauza este excesul de nutrițiune abundentă, supraalimentația. Guvernul mănâncă prea mult și numai hrană copioasă. Cantitatea de milioane pe care a consumat-o, sub formă de diurne, lefuri, fonduri secrete, etc., este înspăimântătoare. Un stomac de struț n’ar fi rezistat la așa mâncătorie. A vrut să înghită chiar și întregul Buget, dar i s’a pus un nod în gât și n-a isbutit."

Ministrul de finanțe: Știu că vă e foame, copii,
dar nu mai țipați c’o să vă vie și vouă rândul:
abia am început să mulg vaca!

Remedii băbești vs. „Reformă” chirurgicală

Când diagnosticul a devenit clar, Conu' Sorin a început căutarea frenetică a unui tratament, oscilând între leacurile populare și intervențiile radicale:

"Spre a mai prelungi puțin penibila viață a bolnavului, Conu' Sorin a consultat chiar și babe. Baba Olguța i’a spus pe șleau: – Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul! Alte cumetre însă, care practică și ele medicina empirică, au fost mai optimiste. Ele au asigurat pe Conu' Sorin că guvernul se poate întrema cu o simplă oblojeală, adică – în termeni științifici – cu o «remaniere»."

---

---

Însă, cum orice diagnostic grav cere un specialist pe măsură, „remanierea” propusă de babe a fost rapid pusă la îndoială în fața unor interese mult mai mari:

"Savantul medic Simion a declarat însă categoric: Conu' Sorin să nu umble cu mofturi și cu oblojeli băbești, căci singura salvare e într’o igienă perfectă, o asanare cu alte cuvinte, și în păstrarea unui regim… constituțional. Pătruns de eficacitatea acestei rețete, Conu' Sorin, într-un elan de recunoștință, a exclamat: – Cât să-ți plătesc consultația, Coane Simioane, iată portofelul meu e la dispoziția ta! – Nu-mi ajunge unul – a răspuns eminentul patriot – mie îmi trebuie patru... portofolii." 

(ușoară adaptare a articolului „Guvernul grav bolnav” – publicat în revista "Furnica", numărul din 1 martie 1907)

Epilog: Plecarea și „miracolul” reînnoirii

Odată ce tratamentul a fost aplicat, urmează ritualul plecării. Tabloul descris de revista Furnica în 1930 este o radiografie perfectă a tranziției de la o „gașcă” la alta:

"Guvernul își face bagajele. Forfoteală ca la bâlci. Mare, mic, scotocește prin toate colțurile, împachetează, împachetează febril... Șeful suprem, Stăpânul prin grația lui Dumnezeu și voința țării, plictisit, întreabă: – Gata? – Gata! – se’ndreaptă ei, lac de sudoare. – Ați luat tot? – Tot. – Mai cercetați odată... să nu uitați năravul de a fura!"
(Revista “Furnica” – numărul din 24 septembrie 1930)

Prima întrevedere cu noii miniștri:
- Flămânzi sunt, dom’le!
Mă mir că până acum nu m-ați sfâșiat!

După ce praful se așează și foștii miniștri dispar cu prada, începe ciclul nesfârșit al promisiunilor deșarte. Se reiau negocierile, se împart portofolii, iar poporul este invitat să spere din nou la un „viitor de aur” sub o nouă conducere providențială:

"Urmează negocieri și pertractări pentru desemnarea unui nou Prim-ministru, negocieri și mai dure pentru desemnarea viitorilor miniștri. Peste câteva zile alegătorii români vor putea respira ușurați: Țara are un nou Guvern! Speranțele într-un nou viitor de aur vor renaște o dată cu instalarea noului Tătuc la Palatul Victoria:"

Tătucul nostru, care ești astăzi la putere,
În tine-avem nădejde că ne vei da ce-om cere,
Rugând pe cei din ceruri pierdurăm vorba’n vânt,
Tu să ne dai deci astăzi și pâine și pământ,
Fă ca’n pășuni de vite să crească veșnic iarbă,
Cu fire lungi, c’acele ce are Iorga’n barbă;
Fă ca nu doar găina, ci și al ei cocoș
Să ouă, ba chiar gata să facă oul roș;
Fă ca să curgă țuica pe gârle, nu apă chioară;
Dă câte-un iaz de pește oricui și câte-o moară…”
(Revista “Furnica” – numărul din 5 aprilie 1920)

Alte pagini din istoria noastră (ne)amuzantă

Istoria ne învață că soluțiile sunt adesea aceleași, chiar dacă actorii se schimbă. Dacă vrei să aprofundezi această incursiune în trecutul și prezentul politicii românești, îți recomand și alte „diagnostice” pe care le-am documentat pe blog:

• Bugetul României: Cu umor despre "birurile" de ieri și de azi
• Parlamentarii de ieri și de azi: Lupta pentru „ciolan”, la distanță de un secol
• Impozite care ne sugrumă: O scurtă istorie a birurilor năstrușnice din România
• "Noi, suntem cetățeni, domnilor, suntem onorabili..."