Instantanee de iarnă (interbelică)

Abia acum vine cu adevărat iarna! Un val de ger crunt a lovit întreaga țară și face victime. Troienele închid drumurile, opresc trenurile și încuie porțile școlilor. Iarna se zburlește din nou la noi - cu viscol și cu zăpadă - chiar în zilele în care așteptam ivirea primelor semne ale primăverii. Acum, la fel ca și în urmă cu aproape opt decenii“...din nou au pornit fulgii de zăpadă – perdea cețoasă - din înaltul cerului, au împânzit zarea și-au îmbrăcat lutul și lăcașurile, pădurile și parcurile, în veșmânt alb de nea, de sărbătoare. Crivățul și-a însoțit tovarășa de veacuri, biciuind obrajii drumeților, stârnind talazuri de omăt pe drumuri și răbufniri nervoase în hornurile caselor. Drumurile s'au troienit, lopețile și-au regăsit menirea și clinchetele de clopoței s'au auzit pe stradă. Săniile și-au pornit tălpicii pe pârtiile proaspete, iar tramwaiul și-a lăsat remorca la depou, în hala călduroasă.” (1)

Căruța cu “un cal putere”
lu
ptă din greu cu troienele
Cât de mult ne-am schimbat noi? Cât de mult s-a schimbat lumea în care trăim? Sunt întrebări la care vă las pe voi să răspundeți:

De pe o stradă laterală o ceată de țigănuși năvălește cu strigăte barbare:
- Idiție specială! Completarea guvernului! Crima din strada Compoduci!
Foile cu miros proaspăt de tipar trec din mână în mână, ca un stol de porumbei pestriți. Din toate străzile curg șuvoaie negre de lume care se îndreaptă grăbite spre casă. Tramvaiele cu ciorchini de oameni atârnați la uși fac un zgomot asurzitor de fiare vechi. Automobile, pe roți de untdelemn, duc în cutia lor lucioasă de catifea și puf o lume nepăsătoare. La un colț de stradă doi negustori ambulanți se ceartă cu un agent al poliției comunale. Cutiile lor cu acadele și Nu mai plânge Baby" zac răsturnate în mijlocul drumului. Un ambulant cu păr de cărbune și un puf de mustață pe buze, plânge peste marfa răvășită și nu se mișcă din loc. În jurul lor se adună mulțimea curioasă.

Vânzătorul de acadele și de...
Nu mai plânge Baby"
- Ce s'a întâmplat?
- Un accident!
- Un furt!
- Au prins pe complicele lui Brandabura!
- E un anarhist!
- I-au găsit bombe în buzunar!
- A vrut să împuște un comisar!
Iar în mijlocul mulțimei, băiatul cu Nu mai plânge Baby" privește înfricoșat în jur, și-și apără cu brațul capul ciufulit.

Lemnele: o preocupare continuă în timp de iarnă 
Lângă bucătăria restaurantului de lux, zace în zăpadă un bătrân fără picioare. Prin ușa de serviciu ies aburi calzi de mâncare și invalidul roade un codru de pâine. Un ajutor de bucătar aruncă afară resturi de mâncare. Bătrânul se târăște până la grămada de gunoi, caută cu degetele înfrigurate și aruncă hrăpăreț în traistă toate comorile găsite.În stradă un copil cu un corn în mână s'a oprit la o vitrină, unde un chip de prestidigitator transformă cu o baghetă magică un bilet de loterie într'un șir lung de hârtii noi de-o mie. 

Măturători ai Primăriei, strângând zăpada
pe o stradă a Bucureștilor (sus)
 iarna la o periferie a Capitalei (jos)

Ceasul luminat arată o oră, învăluită în ceață. Localurile s'au închis toate. Străzi pustii. Siluete rebegite de frig. Felinare strâmbe cu lumini oarbe. Rar, la distanțe mari, din casele negre clipesc ochi de ferestre luminate. În dosul unui geam trece o siluetă diafană de femeie. La o încrucișare de drumuri se sudează liniile tramvalului. Cerul înourat și amenințător se luminează violet. Lucrătorii par spectre în lumina verde a electricității. Un sergent cu glugă se încălzește la mangalul unui negustor de fructe. Lampa cu acetilenă pâlpâie, agonizează, se stinge într'o rafală de vânt.
- Nu vii eu mine, puiule?
O fantomă de femeie apărută de după un gard face un gest lubric cu mâna.  De undeva latră un câine. Fulguiește. Sergentul fluieră prelung. Statuia din mijlocul pieței îl arată cu un braț acuzator.” (2)

Bucuriile iernii
(1) fotoreportajul “Iarna”  publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 17 decembrie 1931
(2) articolul “Simfonie citatină” – semnat Ion M. Ieșanu - publicat în revista “Ilustrațiunea Română” – numărul din 17 ianuarie 1934


4 comentarii :

  1. Frunză verde matostat
    Păi... nimic nu s-a schimbat
    Dacă ninge şi e vânt
    Toată ţara-i la pământ
    Cresc movile de zăpadă
    De nu poţi ieşi pe stradă
    Că n-au sare, n-au drumari
    Eu aş zice: N-AU PRIMARI
    Şi apoi, se ştie...dară
    Iarna nu e primăvară
    Eu cred că e bucurie
    Ca zăpada mult să ţie
    Nu sunt trenuri, nu şosele
    Dar nu sunt alte belele
    Ce-am fi vrut, acum să ploaie?
    Curând s-o topi. Şuvoaie
    Transforma-vor străzi în râuri
    Din canale ies pârâuri
    De fecale, de gunoaie
    Umplu curţi, case, de zoaie
    Ca în fiecare an
    Foaie verde magheran...
    Şi tot verde, matostat
    Nu uitaţi VOI AŢI VOTAT
    Şi NIMIC nu s-a schimbat
    În mai bine, că în rău...
    Să ferească Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș fi curios să știu dacă vreun urmaș, peste vreo 8 decenii, care va găsi aceste versuri prin memoria unui server casat, va gândi la fel cum gândim noi astăzi. :)

      Ștergere
    2. În opt decenii, poţi să ştii
      Dacă zăpadă va mai fi?
      Ce-or face atunci politicienii?
      S-or adapta la mersul vremii
      Şi vor găsi, cu siguranţă
      Ca şi acum, vreo performanţă
      Ca să le dea „apă la moară”
      Să jumulească biata ţară
      Vor face legi ca să oprească
      Planeta să se încălzească
      Vor cere bani, de la popor
      Că doar e CIOACA tuturor
      Vor trăncăni ca luaţi de streche
      Că de... meteahna e străveche
      Ea nu se schimbă niciodat
      E-un fapt real, necontestat
      Căci pe vecie praznicul
      Îl mănânc-obraznicul

      Ștergere
    3. Încep sa iti pregatesc pagina din ParnasXXI, JMC. :)

      Ștergere