România de ieri: o țară a abandonul școlar
Un articol din perioada interbelică considera abandonul
școlar ca fiind o problemă majoră a societății românești din acele timpuri. Din
păcate, părăsirea timpurie a sistemului de învățământ este și astăzi – după
mai mult de 80 de ani de la apariția articolului “Lăsați copiii să vie la școală”
publicat în 15 septembrie 1937 de revista “Realitatea Ilustrată” - o
tară la fel de importantă a societății românești.
"România se află pe locul doi în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul copiilor care au vârsta potrivită, dar nu sunt înscriși la școală în ciclul primar, potrivit datelor UNESCO. 12% dintre copiii români care au vârsta la care cei mai mulți merg la școală nu figurau pe lista de înscrieri a școlilor. Doar Bulgaria stă mai rău ca noi, cu un procent și mai mare, de 15%. De altfel, România și Bulgaria sunt singurele state din UE care înregistrează rate de peste 10% la acest capitol." (continuarea aici: panorama.ro)
Rata de părăsire timpurie a școlii este definită ca
procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani care au terminat
cel mult clasa a VIII-a și care au abandonat școala în acel moment, nu au mai
urmat nicio altă formă de școlarizare sau formare profesională. “Media
României (16,4%) este mult peste cea europeană (10,6%) și departe de ținta pe
care ne-am asumat-o la începutul deceniului trecut, prin Agenda Europa 2020 –
11,3%. “Când ne uităm însă la date în funcție de mediu de rezidență, observăm
cât de inegal este sistemul de învățământ românesc: în vreme ce persoanele din
orașele mari au o rată a părăsirii școlii de două ori mai mică decât media
europeană (4,2% vs. 9,8%), persoanele din mediul rural au o rată de peste două
ori mai mare decât media europeană (25,4% vs. 11%) și de șase ori mai mare
decât cea a persoanelor din mediul urban (25,4% vs. 4,2%)”, informează FES
România într-un comunicat remis CaleaEuropeană.ro. De ce renunță la școală după finalizarea
celor opt clase atât de multe persoane din mediul rural, spre deosebire de cei
din mediul urban? O parte din explicație este lipsa infrastructurii școlare: în
rural nu există suficiente licee, astfel că cei care vor să continue să învețe
după ce finalizează clasa a VIII-a trebuie să facă un efort suplimentar să
meargă la un liceu din cel mai apropiat oraș. Infrastructura școlară din mediul
rural nu a mai fost dezvoltată de pe vremea când învățământul obligatoriu se limita
la opt clase. Numărul elevilor care învață în mediul rural nu este cu mult
diferit față de cel al celor care învață la oraș: anul acesta, din cei 172.531
de elevi înscriși la Evaluarea Națională (examen susținut la finalul clasei a
VIII-a), 59% proveneau din mediul urban, iar 41% din mediul rural, diferența
numerică fiind de aproape 32 mii de elevi.” (cf. articolului: Infografic
Monitorul Social: Media abandonului școlar timpuriu în România, cu 6% mai mare
decât media europeană și departe de obiectivele asumate prin Strategia Europa
2020 – 22 iunie 2020) Criza Covid a dus cu siguranță la creșterea ratei abandonului școlar și la limitarea accesului la educație pentru mulți copii din România.
Vom vedea în cele ce urmează că în zilele noastre cele mai importante cauze care conduc la abandonul școlar sunt aceleași ca și în anul 1936: dificultățile materiale ale părinților și necesitatea intrării timpurii a copiilor pe piața muncii.
Vom vedea în cele ce urmează că în zilele noastre cele mai importante cauze care conduc la abandonul școlar sunt aceleași ca și în anul 1936: dificultățile materiale ale părinților și necesitatea intrării timpurii a copiilor pe piața muncii.
Una dintre cauzele principale ale abandonului școlar este
conform UNICEF
ROMÂNIA intrarea pe piața muncii: “Fie că este vorba de lucrul ca
zilier, de activități regulate ca barman, de prostituție sau cerșetorie,
prezența pe durata semestrelor școlare în astfel de activități aducătoare de
venit constituie elemente de risc ce se soldează aproape mereu cu renunțarea
prematură la educație. O soluție pentru cei care au nevoie să muncească ar
putea fi promovarea unor modele comune din țările vestice, și anume implicarea
liceenilor ce au nevoie de resurse pentru a se întreține în activități
aducătoare de venit pe perioada vacanțelor, având o durată scurtă ca număr de
ore pe zi, precum cele de baby-sitting pentru o seară.”
“Lăsați
copiii să vie la școală”
Un dialog dintre reporterul interbelic Lory Panaitescu-Zătreni
– autoarea articolului publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – și
Mitică a lui Corbeanu, un adolescent din perioada interbelică, ne confirmă că
și acum 80 de ani “intrarea pe piața muncii” era una dintre cauzele
importante care duceau la renunțarea la continuarea studiilor:
-
Merg pe treișpe la Vinerea Mare...
-
Așa... Ești om mare acuma...
-
Ihă...
- Și ce o să-ți dea taică-tău de Vinerea Mare?...
-
Nic (nimic)... Ce să-mi dea... Că nici n'o să fiu acilea... Plec la oraș că începe școala...
-
la te uită !.. Pleci la școală la oraș...
Băiatul
râde de naivitatea mea.
- Nu cucoană.... Mă
duc să slujesc la crâșmă... Fusei și anu' trecut...
-
Dar tu n-ai terminat școala, Mitică...
-
Ttt…
-
Cât a mai rămas să faci?
-
Păi... nu știu.
-
Cum se poate să nu știi?.. la spune, cât a mai rămas?
-
Un an...
-
Ei, tot ai făcut ceva... Și când pleci?
-
Acu!... Să scrie taica de la oraș, că dacă rămân mă ia la școală...
- Și ție nu-ți place la școală?...
-
Ba îmi place... Da' trebuie să fac de bani...
-
Iei bani mulți la crâșmă?
-
Iau... adică îi ia taica...
- Și ce faci tu acolo?
-
De toate... Nu e greu... Da' nu prea dormim că ne sculăm de noapte și facem de
culcat tocmai pe la unșpe-douășpe dupe înserat...
-
Dar... în ce loc e crâșma aia?...
-
Nu știu...
-
Cum se poate să nu știi? Vai de mine, Mitică, păi tu ești deștept... Să zică
așa un prost, nu tocmai tu...
-
Pă strada Măgurele...
- Știi și numărul?
-
37...
-Bravo, Mitică!...
Sunt
mii de Mitică al lui Corbeanu în județ și în toată țara, zeci de mii: unii cu
un an rămas, alții cu doi și alții cu trei. Din cele 7 clase cât are învățământul
sătesc, nici jumătate din copiii care pășesc peste pragul celei dintâi nu ajung
în băncile ultimei.”
Vasile lustragiul |
Cauzele abandonului școlar
Modelul educațional
oferit de părinți (cel mai adesea, elevii care ajung să renunțe la educație
provin din familii în care părinții nu au mai mult de opt clase) precum și
încrederea scăzută în educație sunt semnalate de UNICEF
ROMANIA ca fiind și ei factori importanți care duc la
abandonarea studiilor. Care era situația în perioada interbelică aflăm
din același articol publicat în anul 1937:
“Cauzele sunt multiple. În primul rând trebuie înscrisă pasivitatea țăranului -
de multe ori rezistență fățișă - în a-și trimite odrasla la „șicoală", -
cum zice el.
- Că doar nu-i
trebuie carte ca să vadă de vite...
În
ciuda progresului, ruralul consideră școala un lux și o sarcină. Copilul,
lipsind de-acasă, îl frustrează de un ajutor real pe care conta. Și, în plus, e
un atac discret la punga lui subțire, căci e silit să-i cumpere cărți. E partea
cea mai gravă: să scoată el din nodul ștergarului banul lui muncit și adunat cu răbdare în zile de lipsuri și de
trudă ca să-l dea pe cărți și pe caiete, e o adevărată tragedie, un chin, o
smulgere din făgașul raționamentului pe care și l-a însușit de la bătrâni, cu
care se identifică în marea masă a celor mulți și asemenea lui și pe care numai
„domnii" nu îl înțeleg.
Pe
de altă parte progresele copilului sunt lente și se vădesc părinților abia după
ani de așteptare. E și normal să fie așa, căci micul țăran, când vine la școală, trebuie format din toate punctele de vedere. Nu e vorba numai să-i pui
abecedarul în mână și să-l înveți a ceti; trebuie să-i frămânți suflețelul și
mintea ca pe un aluat, cu strășnicie și stăruință, în așa fel încât, cu toate
că acasă este altfel, școala să-i dea o structură intimă nouă și o înfățișare
exterioară deosebită. Învățătoarea de
pildă socotește un mare succes când elevul sau eleva ajunge să înlocuiască pe “Fă,
doamnă…" cu un termen mai ales și pe "tu" cu dumneata. Părinții
însă, ei înșiși puțin eclectici în expresii, nu prețuiesc asemenea roade. În
fine, când după trei-patru ani, odrasla scrie și citește mai mult sau mai puțin
bine, o trag de la școală să învețe să
fie om, adică plugar.”
Încrederea părinților în sistemul de învățământ
Despre
încrederea părinților anului 1936 în sistemul de învățământ același articol
spune:
“Se întâmplă, foarte adeseori din
păcate, ca micuții să facă 7 ani de școală și rezultatul să fie aproape nul.
Nu din pricina lor, nu e vorba de capacitatea lor de pricepere. Copilul, fie chiar și cel mai greu de cap, sfârșește totuși prin a-și forma bagajul de cunoștințe
cerut dacă dascălul știe și vrea să stăruie. Școala
însă nu le poate da nimic, căci n’are zestrea utilă, n’are aparate de
experiență, n’are laborator, n’are teren de aplicație, n’are nici măcar dascălul
de specialitate, acel the
right man in the right place imperativ al timpului nostru. Și atunci?...
Cursul complementar menit să dea roade atât de frumoase e de fapt o vreme
irosită zadarnic și un prilej de înveninare a raporturilor dintre copii și săteni. (…) Se pune însă întrebarea: Ce ai făcut tu, Stat, ori
tu, inițiativă particulară pentru ca învățământul supra-primar să fie atrăgător și de folos pentru viitorii cetățeni de mâine? Tu, legiuitor, ai pus în lege: „De la promulgarea acesteia în timp de 5
ani, absolut toate școalele primare să aibă 7 clase"..., dar nu te-ai îngrijit și de mijloacele necesare pentru înfăptuire. Ai lăsat în grija învățătorilor închipuindu-ți
că entuziasmul lor realizează opera.
Este adevărat că, în majoritate, învățătorii fac
învățămantul complet; însă strădania lor e fără rezultate, căci nu se poate
face curs supra-primar fără personal anume pregătit, fără săli înzestrate cu
tot confortul, fără biblioteci potrivite nevoilor satului, fără ateliere
practice regionale, fără câmp de muncă și experiențe agricole, fără unelte
- în fine fără întregul arsenal care, mânuit de oameni pregătiți și inimoși, să
dea rezultate vădite, asigurând programul și făcând ca și părinții să capete încredere
în școală.”
Voi încheia repetând îndemnul reporterului
interbelic, atât de actual și astăzi:
“Lăsați copiii să meargă la școală!”
Pentru
că “smulși de la lumina ce o primeau, copiii uită repede tot sau aproape tot ce
au învățat. Mintea lor fragedă care începuse a se deprinde cu cărările drepte
ale judecății, prinde iar obiceiul șmecheriei ocolite și a supunerii prefăcute. (...) Școala neterminată nu i-a putut
transforma pe deplin. Nu sunt nici larve, nici fluturi. Le-a dat aripi, dar nu
pot zbura. Abia de pot face un salt, din când în când, ca să cadă pe o
floare sau pe un spin.”
Surse:
- articolul “Lăsați
copiii să vie la școală” – semnat Lory
Panaitescu-Zătreni - publicat în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 15 septembrie 1937;
- articolul "Țara copiilor care nu mai merg la școală"
Toate-s vechi şi noi sunt toate...Ei uite că are şi ţara noastră un PRIM LOC în Uniunea Europeană. Mai mult decât ONORABIL... respectiv al Ratei Analfabetismului, aşa cum reise dintr-un raport al Comisiei Europene. Mai exact 6% din populaţie; 250.000 de români nu ştiu nici să se semneze – îţi pun amprenta; 44,2% dintre adulţi au un nivel foarte scăzut al educaţiei (40% dintre români au dificultăți atunci când scriu și citesc și a mari probleme atunci când vine vorba socotit).; 44,2% au un nivel mediu şi doar 14,4% au studii superioare. Ca fapt divers, o statistică prezentată de Federaţia Naţională a Organizaţiilor Nonguvernamentale pentru copii, arată că 41% dintre elevii români au acasă mai puţin de zece cărţi, iar 42% dintre adolescenţii de 15 ani citesc cu dificultate. Mediul rural are o rată de trei ori mai mare decât cel urban (sursă internet)
RăspundețiȘtergereComplet si documentat comentariu. Trista realitatea, din pacate...
RăspundețiȘtergereMultumesc. Te mai astept pe blog, Anonimule!
Trist, din pacate... si articolul si comentariul Anonimului... dar, din pacate, adevarat!
RăspundețiȘtergereSa fim totusi optimisti. Peste vreo 80 de ani totul va sta mai bine...
RăspundețiȘtergeree buna scoala,dar in viitor cred ca cei care stiu sa-si foloseasca si capul si mainile o sa reuseasca in viata. cei care au doar "scoala" o sa fie slugi,daca nu o sa moara de foame.
RăspundețiȘtergereSau poate ca scoala trebuie sa te invete cum sa iti folosesti eficient mainile si... capul. Ce zici?
Ștergerecam asa ,scoala sa te invete sa-ti folosesti eficient si mainile si capul.erau bune si scolile profesionale si liceele tehnice de pe vremuri.
RăspundețiȘtergeredin pacate inca actuala problema
si poate statul ar trebui sa se ingrijeasca sa fie locuri de munca
Statul trebuie sa asigure conditii pentru crearea de noi locuri de munca. Iar scoala sa educe persoane calificate pentru aceste locuri de munca si nu doar absolventi cu diplome dar fara competente adevarate. De acord...
ȘtergereTata avea patru clase,dar îmi spunea cum le-a făcut(1919 - 1923): din toamnă târziu,când roadele câmpului erau în hambare, porumbare și prin podul casei, până primăvara, pe la sfârșitul lui martie când ieșea la arat.Mult și-a dorit să învăț eu carte,să scap, de-acolo, din Bărăgan. Și am învățat carte...Și uneori nerecunoscător am fost. Ploiești, 28 septembrie 2o17, Dan Drăguș
RăspundețiȘtergereMorometii lui Marin Preda este de asemenea o poveste despre necesitatea de a... lasa copiii sa mearga la scoala! Te mai astept pe blog, Dan!
ȘtergereNu cred că obligativitatea a douăsprezece clase, schimbă radical problema cu educația. Educație va fi utilă și cu adevărat educație, când dascălii vor fi pregătiți.. Cu un cinci prăpădit la titularizare, e un dascăl idiot care va scoate o generație de idioți. Fără supărare :
RăspundețiȘtergereîncepând cu învățătorii și terminând cu profesorul universitar, nici unul nu e pregătit să fie dascăl, unii n-au chemare, alții se mulțumesc să aibă o clasă de promovați și abia dacă un 15% merită să promoveze. Atâta timp cât un dascăl nu el însuși pregătit, batem pasul pe loc. Se poartă lucrări de licență cumpărate, se poartă plagiatul, fiindcă profesorul e idiot și viitorul doctorand e șmecher, știe că există critice la mai toate lucrările, compilează câteva și are o lucrare de zece, care nu-i aparține.. Se poate fiindcă dascălul e cu capul în nori.. Se pot multe. Învățământul de astăzi, are lacune de jos până la cel mai înalt nivel. Și nimeni nu vede, iar dacă vede cineva, e repede amuțit de restul indivizilor fără scrupule. Școala e o soluție.. Una prin care unii câștigă și alții își pierd timpul.. Și cu părere de rău recunosc : sunt mii de copii incapabili să pătrundă sensul unei materii de studiu. Se schimbă lumea? Da și nu. Se schimbă atunci când avem elevi inteligenți și dascăli dedicați. Nu se schimbă atunci când școala e percepută ca o obligație sau ca sursă de câștig.