Bunicii se amuză

Pentru că umorul de calitate – asemeni vinului bun – nu își pierde aroma peste ani, am cules pentru voi câteva glume drăguțe publicate de revista "Viața ilustrată" în numerele apărute în anul 1937. Am "presărat" printre glume și câteva caricaturi amuzante din aceeași perioadă:

RESPECTUL CUVENIT

La un restaurant, un tânăr cam cu chef și care făcuse gălăgie, fusese dat afară pe ușa din dos.

- O să vă pară rău, strigă el înfuriat. Nu știți cu cine aveți de-a face. Sunt de neam mare și influent.

- Atunci scuzați, vă rog, răspunse chelnerul. Poftiți încă o dată înăuntru, ca să vă putem da afară pe ușa din față.

BOLNAVUL

Când nu mă simt bine, mă duc la un doctor și îi plătesc vizita, pentru că și doctorii trebuie să trăiască.

De la doctor mă duc la farmacie de-mi fac rețeta și plătesc farmacistului, pentru că și farmacistul trebuie să trăiască.

Vin pe urmă acasă și arunc medicamentele la gunoi, pentru că și eu trebuie să trăiesc.

 

  - Șofer, să nu fugi nebunește!.. Uite ce scrie acolo:
   25 de kilometri pe oră viteză maximă!...
   - N’ați înțeles bine, boierule: afișul e pentru cei ce circulă pe jos!
   (Furnica – 26 august 1930)

ÎN SALA DE MESE

- Trăiți don’ locotenent, mie mi-a dat în ciorbă un os.

- Păi bine, mă, tu ai văzut vacă fără oase?

- Dar D-voastră ați văzut vacă fără carne?

ÎNTRE EDITOR ȘI SCRIITOR

- Cum mai merg cărțile mele, D-le editor?

- Slăbuț, slăbuț! Dar nu descuraja. Colegul D-tale N. N. vindea și mai puțin. Cum a murit însă a avut un succes extraordinar. N'avea nici o grijă: o să-ți vie și D-tale rândul.

LOGICĂ DE ȚÂRCOVNIC

- De ce nu te-ai dus la înmormântarea lui Popescu?

- Pentru că știu că nici el n'o să vină la înmormântarea mea.

LA LECȚIA DE ISTORIE NATURALĂ

- Câte picioare are măgarul?

- Patru, domnule profesor.

- Și cum se numește?

- Patruped.

- Tu câte mâini ai?

- Două.

- Și cum te numești?

- Popescu Vasile. 

- Fata mea, de câteva zile te întorci mereu târziu acasă:
au început vecinii să te ia la ochi!...
- Ai prefera să mă ia... la hotel?
(Furnica – 8 octombrie 1930)

OLIMPIADĂ

E: De ce fug așa oamenii de colo?

A: Fiindcă este o cursă, iar primul primește un trofeu.

E: Primul înțeleg, dar de ce mai și fug nebunii ceilalți?

RECLAMĂ

Pe poarta unui cimitir de pe coasta mării se pot citi următoarele cuvinte: „Aici se oferă morminte de prim rang, cu plantații frumoase și admirabilă priveliște spre mare. Cei care le-au încercat nu au mai plecat de aici".

LA ȘCOALĂ

Profesorul întreabă pe elev:

- Ce este o hienă?

- Hiena este un animal sălbatic, care desgroapă morții și-i mănâncă de vii.

ÎNAINTE DE CĂSĂTORIE

Băiatul: Mimi dragă, de când te iubesc mi-am pierdut capul.

Fetița: Ia-mă de nevastă – și-o să-l regăsești.

 LA RESTAURANT

- Chelner, te rog adu-mi o scobitoare.

- D-le - răspunde chelnerul - patronul nu mai ține scobitori, de când a observat că onorații clienți după folosire nu le mai dau înapoi.

   - Se zice că’și iubește bărbatul și că n’are amant!
   - Atunci de ca s’a măritat?
     (Furnica – 8 octombrie 1930)

ECONOMIE

- Tată, am economisit azi 5 Lei.

- Cum așa ?

- Am alergat la școală - în urma autobusului.

- Dar... de ce n'ai alergat în urma unui taximetru!?

MIȘCARE

Popescu se plânge amicului său:

- Imposibil, dragă, să urmez cu sfințenie sfaturile doctorului. Mi-a recomandat să fac mișcare, spunându-mi să mă urc cât mai des la etajul 5 și după aceea să cobor. Și uite ascensorul nu funcționează...

 

ÎNTRE COPII

- Măi Mitică, tatăl tău e cismar și tu n'ai ghete.

- Par'că tatăl tău nu e dentist și fratele tău cel mic n'are decât trei dinți, îi răspunde Mitică.

NU SPUNE AZI UNA, MÂINE ALTA

- Câți ani aveți, doamnă?

- Treizeci, domnule doctor.

- Îmi aduc foarte bine aminte, că și acum trei ani mi-ați spus că aveți treizeci. 

- Așa e, că eu nu sunt d'alea, cari azi spun una, și mâine alta.

 

- Nostimă cuconiță... Dar de ce o fi purtând
   rochia așa scurtă?
- Ca să-și poată lungi... vilegiatura.
   (Furnica – 26 august 1930)

COPIL DEȘTEPT

Părintele către copil:

- Petrică, să te duci la școală și să spui d-lui profesor că n'o să te poți duce mâine la școală pentru că ai primit doi frățiori mici și o să am nevoie de tine acasă.

- O să spun, că am primit numai un frate.

- De ce asta?

- De celălalt o să-i spun săptămâna viitoare.

CUSUR

Negustorul: Ce cusur găsiți ouălor de găină?

Clienta: Sunt prea mici pentru vârsta lor.

ECHIVOC

El: Scumpa mea păpușică, ești de zahăr...

Ea: Cum, așa de dulce?

El: A, nu, așa de rafinată!

LA ȘCOALĂ

La deschiderea școlii după vacanța mare, copii își arată cadourile pe care părinții le-au adus de la băi. Unul arată un pahar pe care-i scris Băile Slănic, altul o păpușă pe care-i scris Techirghiol. Tânărul Ițig arată cu mândrie un cuțit pe care era scris: „Restaurantul gării Ploiești"

UNUL CARE ȘTIE CE FACE

- Se poate, măi Popescule, să ieși cu pălăria asta veche pe stradă? Nu ți-e rușine?

- Ce știți voi! Nevastă-mea mi-a spus acum șase luni: „Până când n'ai să-ți cumperi o pălărie nouă, n'am să mai ies cu tine în oraș..."

PREA TÂRZIU

- Domnule comisar, am făcut ieri plângere la poliție, că mi s'a furat punga cu bani. Și am găsit-o acasă.

- Prea târziu. Hoțul e prins și arestat.

MINUNEA

Anicuța întreabă: Bunicule, ai fost tu în corabia lui Noe?

- Nu drăguță, n-am fost.

- Atunci, cum de nu te-ai înecat în potop?

PĂRERE

- Soțul dumitale a murit de moarte naturală?

- Nu, domnule. A chemat întâi medicul...

N'A GĂSIT

- De ce nu ți-ai găsit, bărbate, o nevastă mai proastă decât mine, care să-ți creadă toate minciunile! - strigă soția supărată bărbatului.

- Dacă n'am găsit, ce să fac...

O MINUNE

- Ai auzit minunea cea strașnică?

- Nu.

- Într'o cușcă, la o menagerie, au fost închiși seara doi șerpi. Iar a doua zi dimineața - cușca era goală.

- Ce s'a petrecut?

- Șerpii se'nghițiseră unul pe altul.

LAS'PE MINE!...

Fata mamii: Mamă, nu pot să mă căsătoresc în ruptul capului cu Robert, care este un ateu și nu crede că există infernul.

Mama: Mărită-te cu el și nu-ți fie teamă, draga mamei. În cele din urmă, vom isbuti noi amândouă să-l convingem că există un infern...

E ADEVĂRAT

Soția: Ioane, să fie adevărat că oile sunt dobitoacele cele mai proaste?

Ion: Adevărat, mielușeaua mea!

 

Citește mai multe glume aici: Bunicii au umor, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește, Mofturi

Mofturi

Citește mai mult... »

Reclame scrise cu umor la început de secol XX

„Ca să faci un tun, iei o gaură și o învelești de jur-împrejur cu oțel” – spunea un hâtru cândva. Ca să atragi mușterii pentru produsele tale, iei un redactor al revistei “Furnica”, îl cinstești poate cu un pahar de vin bun la Bodega Mircea din bulevard, iar acesta scrie cu umor câteva strofe pe care le va publica în revista umoristică de mare tiraj care apărea la începutul secolului trecut. Urmarea?  Ne-o spune “Sărmanul Dionis” – redactor al revistei:

 

 

“Și cum reclama este sufletul comerțului, M-me Gâscă ori D-l Gurăcască, intră zăpăciți în prăvălia cu firme poleite și vitrine sclipitoare, iar D-l Șmil cu nasul adus ca ciocul păsărilor de pradă își vinde marfa, care de cele mai multe ori e mai proastă decât reclama.” Nu e cazul magazinelor “Mercur”, “Stirbey” sau “Au bon goût”. Nici al „Bodegii Mircea” sau al cinematografului „Clasic”. Așa că vă invit să citiți câteva reclame în rime - pline de umor și de sloganuri atrăgătoare - de la începutul secolului XX:

Citește mai mult... »

Luptă mare'ntre partide

Aleșii noștri s-au pus din nou pe treabă, plini de elan, în scopul “propășirii țării”. Asemeni parlamentarilor din anul 1894. Moravurile senatorilor și ale deputaților români nu s-au schimbat însă prea mult în ultima sută de ani. Vă vor convinge cred versurile scrise de ziaristul Dumitru Marinescu-Marion și publicate sub pseudonimul Nicodem în revista “Universul Literar” - numărul din 14(26) noiembrie 1894:

Citește mai mult... »

Sfârșit de sezon (umor interbelic)

“Sezonul băilor a murit, îngropat luxos de toți aceia care i-au dat bani ca să trăiască din belșug: “boierii” s’au și’ntors de la băi, toată ziulica își schimbă impresiile, amestecând munții și marea ca pe-o cacealma și de’acum plănuiesc ce-au să facă la anul. Vorbesc de toate: de cură, de faimoasele partide de la Casino, copiii întrețin memoria cu isprăvile guvernantelor cu care s’au jucat în apă sau pe iarbă, domnișoarele își recomandă reciproc flirt-urile monoclate, servitoarele oftează într’una după vardistul mustăcios, trimis de stat în vilegiatură cu slujba de detașat.” (1)

“Păsările călătoare au început să vie la cuiburile lor. Sezonistul, desumflat de bani, pus un gram de sănătate, dacă nu cu o boală nouă sentimentală, s’așează la masa conștiinței și își face bilanțul.”

Citește mai mult... »

Zâmbete interbelice

Pentru că trebuie să ne mai și destindem uneori - asemeni bunicilor noștri - vă propun azi câteva glume și caricaturi „culese” din săptămânalul interbelic "Realitatea Ilustrată" (numere din aprilie – iunie 1937) - rubrica "Realitatea zâmbește":

Citește mai mult... »

Vremuri grele (de ieri? de azi?)

VREMURI GRELE

M'am oprit la casa scundă
De la margine de sat,
Palizi și cu ochi’n lacrimi
Doi copii stăteau la sfat:

- Grea-i viața! - zise unul
Grea și plină de păcate,
Tata a murit în luptă,
Și murim de foame, frate!
Cel mai mic cuprins de spaimă,
Trist începe să îngâne:
- Mama noastră e bolnavă
Și în casă nu e pâine!

 

 

Noaptea, când venea pe dealuri,

M'am oprit lâng'un isvor,

Povestea încet pe iarbă

Un țăran c'un cerșetor:

- Grele vremuri - spuse bietul

Cerșetor - și-s răi stăpânii!

Ori și unde voi să intru

Mă amenință cu câinii!

- S'a mărit fârtate, birul,

Vai de noi - șopti țăranul -

Ne sugrumă sărăcia

Și cu greu se face banul!”

Și-n anu-acesta demnitarii 
Ce sufăr foame și tânjesc,

Primi-vor iar bacșișuri grase,

Căci e-obiceiul pământesc!

 

Luat-am bățul pribegiei

Și-am pornit înspre oraș,

Două umbre se'ntâlniră -

Erau doi sărmani slujbași:

- N'am un ban pentru chirie -

Zise unul alb ca varul,

De trei ani aștept zadarnic,

Nici un spor, și-i mic salariul.

Celălalt zâmbi ironic

Greu lovit de-al sorții val:

- Boala-mi roade'n piept, păgână.

Voi muri într'un spital!...

M'am oprit apoi la ușa

Bietului poet sărac,

Unde gândurile'n aur

Și’n smaralde se prefac.

Și dacă băncile și-acuma

În falimente-au să sporească

Atunci directorii de bancă

Ajunge-vor ca să cerșească!

 

- Stau cu muza mea de vorbă

Și tăcerea e de piatră.

Sunt flămând - cânta poetul -

Și nici foc nu am în vatră.

Laurii i-ași vinde-acuma

Pentr-un pol, sărman poet, -

Bate iarna la fereastră,

Blana mi-e la amanet."

(Justin Ilieșiu – “Realitatea Ilustrată” - 8 ianuarie 1928)

Citește mai mult... »

În glumă despre taxarea celibatarilor

Ezit dacă să public sau nu un articol despre o idee legislativă din România anului 1931. Cine știe, poate că vreunul dintre finanțiștii de azi îl citește și… trece la fapte. Mai ales că și astăzi "foamea" bugetului este mare. O să risc totuși! Nu sunt celibatar și introducerea unei eventuale taxe pe celibat nu mă va afecta. Nu pot totuși să nu menționez faptul că vremea comunismului o astfel de taxă s-a aplicat în România sau că impozite de acest gen sunt sau au fost legalizate, din câte știu, în Germania, Franța și Italia. Noi, românii de azi, am scăpat. Deocamdată!?  

 

Citește mai mult... »

Bunicii au umor (anecdote de altădată)

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din revista interbelică „Ilustrațiunea Română” (numere din anii 1931 și 1932). Pentru culoare și savoare, am presărat printre glumele din timpul bunicilor noștri, câteva caricaturi publicate în aceiași perioadă de revista “Furnica” (numere din anii 1929 și 1930):

Anecdote de altădată

“Ilustrațiunea Română” – 10 august 1932

Prevedere

Tinerii căsătoriți au hotărât să facă o călătorie de nuntă până la Constantinopol. Măriuța stă însă îngândurată:

- Știi, drept să-ți spun, am o groază teribilă de răul de mare!

- Dar bine, Măriuțo, cel mai bun leac contra răului de mare e însăși iubirea noastră!

- Toate bune. Dar ce ne facem la întoarcere?

Voiajori la Pol

- Plecați din nou la Pol, domnule doctor? Să vă fac o pereche de ghete la fel cu cele de la ultima expediție? Sau n’ați fost mulțumit de ele...

- Din contra, maestre. Ghetele d-tale au fost cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată!

Pe ocolite

- În definitiv, de ce nu vrei să te însori cu fata mea? E atât de sănătoasă!

- Probabil că asta e și explicația că a putut ajunge la o vârstă atât de înaintată!

- Nevastă, nu înțeleg ce plăcere găsești să stai toată ziua culcată? 

- Tocmai asta-i plăcerea... că nu’ți fac plăcerea! 
(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 martie 1932

Balaurul

El: Iubirea mea pentru tine e atât de mare, că aș trece prin foc și apă și pentru a le avea aș fi în stare să țin piept și unui balaur.

Ea (distrată): Atunci vorbește cu mama!

Mai greu!

- Dragă prietene, i-ai dat fetei mele lecții de pian cu 200 lei ora. Așa e?

- Exact!

- Spune-mi, te rog, cât m'ar costa ca s'o faci să uite tot ce a învățat!

Pe jumătate

- O iubesc pe Anita cu atâta pasiune, încât sunt pe jumătate nebun de dragoste.

- De ce n'o iei de nevastă?

- Ți-am spus doar că sunt numai pe jumătate nebun...

Vai!

- Soții ăștia sunt atât de nesimțiți! De curând, Marcel mi-a promis că-mi va face o surpriză dacă învăț să gătesc...

- Și care a fost surpriza?

- A concediat bucătăreasa!

- Șofer, ai de la mine 100 de lei bacșiș dacă mergi încet... 

cât poți de încet: mă duc la biserică să mă cunun!

 („Furnica” -27 august 1929)

“Ilustrațiunea Română” – 28 septembrie 1932

Socoteală exactă

- Totdeauna, când fac vreo mică escapadă, nevastă-mea devine atât de furioasă, încât nu mai vorbește cu mine timp de o săptămână!

- Și faci des escapade de astea?

- Nu. Numai o dată pe săptămână.

După prescripție

- Mai întâi ai spart casa de bani, apoi ai vrut să omori pe proprietar...

- Ce să fac, eram silit!

- Cum așa?

- Găsisem în casa de bani o casetă pe care sta scris: “A se deschide doar după moartea mea!"

Perceptele tatălui

- Dar bine, tăticule! Toate problemele la care mi-ai ajutat au rezultatul greșit. La toate ți-a ieșit de două ori mai mult decât trebuia.

- Bine! N'ai decât sá socotești cum te'nvață la școală. Dar un lucru pot să-ți spun: în felul ăsta n'ai să ajungi departe în viață!

După răposatul...

- Matildo, tu la băi? Te știam în doliu!

- Doar semi-doliu. Îl țin numai dimineața.

- Nu e baia bună, Excelență? Am pus zece kile de sare... 

- Tocmai, idiotule, m-ai făcut de râs! Ți-am spus aseară că 

în dimineața asta sunt la Sinaia, nu la mare: 

trebuia să pui esență de brad, nu sare! 

(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 septembrie 1931

Matematicianul bolnav

- Chiar dacă aș slăbi un kilogram pe zi, cum cântăresc acum 90 de kilograme, tot îmi rămân trei luni de trăit

Din farmecul menajului

Tânărul însurățel: Am impresia că masa e gata... Miroase a ars!

Un doctor care nu glumește

Doctorul: Ei, cum mai merge?

Pacientul: Mai bine, doctore; doar că inima bate ceva cam precipitat!...

Doctorul: Nici o grijă! O vom face noi să se oprească!...

- Picioarele sunt ale neveste-mi... le cunosc bine: 

eu i-am cumpărat ciorapii; dar al cui o fi jurnalul?

(„Furnica” – 2 iulie 1929)

Socoteală exactă

Tatăl: Ia socotește, Petrică: dacă-i iau mamii o pălărie de 560 lei, o pereche

de pantofi de 800 lei și o rochie de 2000 lei, înseamnă că le-am cumpărat toate laolaltă pentru cât?

Petrișor: Pentru opt zile!

Prevedere

Medicul: Ai comunicat domnului că este tatăl unei perechi de gemeni?

Servitoarea: Nu, domnule doctor, domnul se bărbierește tocmai în clipa aceasta!

Incorigibil

Doctorul: Așadar, scumpul meu, dacă dorești să capeți o siluetă de invidiat, începe să te abții de la sosuri, mănâncă fructe, pâine uscată, puțină carne slabă și bea zeamă de lămâie.

Pacientul: Am înțeles! Dar când trebuie să țin regimul acesta: înainte sau după masă?


Citește mai multe glume aici: Zâmbete interbelice, Bunicii se amuză, Mofturi, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește

Citește mai mult... »