Ion Iancovescu – regele de altă dată al comediei

Ion Iancovescu (n. 1889 – d. 1966) a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai străluciți actori ai scenei românești din prima jumătate a secolului trecut. De-a lungul unei cariere artistice care s-a desfășurat pe parcursul a cinci decenii, Ion Iancovescu a strâns mai mult de 18.000 de apariții pe scenă. Iată cum îl caracteriza F. O. Fosian pe marele actor în volumul de memorialistică “87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă”: “Nesecat isvor de vervă și fantezie, trăiește intens fiecare rol creat – personagiu real în lumina rampei, actor în viața cea de toate zilele”.

Stânga: articol din "Le Figaro" - 6 februarie 1937
Dreapta: Ion Iancovescu în "Realitatea Ilustrată"- 1931

 

Citește mai mult... »

Legendele unui spirit malefic: Samca

Între personajelor malefice ce aparțin mitologiei populare românești, Samca ocupă un loc aparte. Românii descriau în cântecele și în descântecele lor acest spirit necurat astfel: ”cu chip de femeie în pielea goală, cu capul despletit și foarte sborșit, cu părul până’n călcâie, cu țâțele până la genunchi, cu ochii ca stelele, cu mâinile de fier, cu unghii la mâini și la picioare lungi și ascuțite ca andrelele sau încârligate ca secerile și cu limba de foc.” 

 

Samca se mai arăta însă oamenilor și “în chip de porc grozav de mare și fioros, apoi în chip de ogar sau de câine cu dinții rânjiți, în chip de mâță belită cu ochii înholbați și înfocați, în chipul unei chei de ușa cu ochii boldiți și cu gura căscată și foarte urâtă sau în formă de cioară, șoarec, muscă sau păianjen.” (1)

   

Citește mai mult... »

Despre jaful (de ieri şi de azi) din pădurile României

Vă propun azi trei articole despre jaful din pădurile României. Trei “strigăte de alarmă”, lansate la un interval de nouă decenii, către politicienii români. Rezultatul acestora? Astăzi, la fel ca și acum 80 de ani, jaful continuă:

 

 

Citește mai mult... »

O incursiune în lumea viciului

Vă invit să hoinărim, însoțiți de reporterul Ion Tik al revistei “Ilustrațiunea Română”, prin câteva taverne bucureștene din perioada interbelică. Pentru că reporterul vom pătrunde “într-o lume a hoției și a viciului, a păcatului și a întunericului”, vom pleca în insolita noastră plimbare prin crâșmele rău famate de ieri însoțiți de comisarul Niculescu, de câțiva polițiști și de un medic. Urmează așadar povestea unei vizite prin localuri în care pungașii, spărgătorii și borfașii își urzeau loviturile, cârciumi în care oamenii cinstiți își beau cafeaua păzindu-și buzunarele și în care polițiștii intrau cu mâna pe revolver:

Citește mai mult... »

Îndatoririle unui copil rege

M.S. Regele Mihai s-a născut în 25 octombrie 1921 la Castelul Foișor din Sinaia. La numai șase ani, copilul căruia îi plăcea să cânte la pian, să joace șah, să-și călărească poneiul sau să conducă mașinuțe devenea Regele României. O copilărie fericită veți spune. Dar nu a fost deloc așa. Micul Rege a domnit aproape trei ani, din luna iulie 1927 și până în iunie 1930. În tot acest timp a crescut despărțit de tatăl său și trebuia să își îndeplinească îndatoririle de suveran al României. 

Despre această perioadă Regele Mihai își amintea: „Aceste ieșiri oficiale, care erau destul de puțin numeroase, constituiau de fapt singurele momente în care participam la viața Regatului, singurele momente în care aveam parte de manifestările de respect datorate unui Rege. La drept vorbind, eu m-aș fi lipsit bucuros de aceste obligații pe care le suportam fără a le înțelege. A-ți îndeplini datoria, atunci când ai șase ani, este întotdeauna o corvoadă. Asistam la parade sau la treceri în revistă militare, ceea ce - departe de a mă distra - îmi provoca un sentiment de plictiseală și de stinghereală. Reîntors acasă, redeveneam un copil retras și singuratic ". (M.S. Regele Mihai în “O domnie întreruptă”, dialog cu Philippe Viguié Desplaces, Editura Libra 1995)

Prima domnie a Regelui Mihai s-a încheiat în 8 iunie 1930, zi în care a fost detronat de propriul sau tată. El a primit atunci titlul – „ridicol” în opinia marelui nostru istoric și om politic Nicolae Iorga - de Mare Voevod de Alba Iulia. Întoarcerea tatălui avea să-i aducă fostului și viitorului Rege noi suferințe. Regina Elisabeta, „mama fostului rege și fosta soție a actualului rege” nu se poate împăca cu aventurile amoroase ale Regelui Carol al II-lea și părăsește România. Mihai, rămas la București, și-a pierdut mama la scurt timp după cei cinci ani în care a crescut în absența tatălui.

 

Nu a scăpat nici de „corvoada” prezenței la evenimentele oficiale. Ce însemna această corvoadă o să încerc să vă arăt în „fotoreportajul” de azi. Am ales o lună a anului 1931 și am cules din revista „Realitatea Ilustrată” toate știrile despre evenimentele la care a participat Voevodul Mihai. Nu uitați ca Voevodul Mihai nu împlinise încă 10 ani:

Citește mai mult... »

Românca Jany Holt - o vedetă a cinematografului și teatrului francez

“Puțini spectatori știu că Jany Holt e româncă. Nu e nici prima, nici ultima româncă la Paris. După toate indiciile Jany Holt are talent. Mai mult chiar decât Elvira Popescu, Alice Cocea șl celelalte compatrioate cu numele scris în caractere groase pe afișele publicitare.” Acestea sunt primele rânduri ale unei cronici publicate de ziarul “Cuvântul”, la rubrica “Cinematograf”, în numărul din 27 februarie 1938. Redactorul interbelic nu se înșela: consoana H adăugată la numele bătrânului Olt nu ascundea legătura româncei Jany Holt (pe numele adevărat Ecaterina Ruxandra Vlădescu Olt) cu țara în care s-a născut.

Jany Holt - pe marile ecrane

Ecaterina Ruxandra Vlădescu Olt – viitoarea vedetă de cinema Jany Holt - s-a născut în 13 mai 1909 (cf. altor surse în 1912), într-o familie de intelectuali olteni, după cum atestă și numele de familie. A locuit în adolescență pe strada Negustori, din București. În acea perioadă a văzut câteva spectacole de teatru jucate pe scenele bucureștene și a fost atrasă de mirajul scenei. “Era copil încă în momentul în care părinții au dus-o într-o zi la marele Constantin Tănase, rugându-l să le spună dacă fata lor are sau nu talent... Actorul s-a uitat adânc în ochii copilei speriate. Fără prea multe ocolișuri, le-a spus : „Se vede cât de colo că are talent! E mai bine însă să învețe o meserie serioasă, de pildă avocatura, ca d-ta!...” (cf. articolului “Mari actori: Jany Holt” – semnat de George Cuibuș – publicat în revista “Ateneu” – numărul din 20 aprilie 1967)

 

Citește mai mult... »

Bucureştiul interbelic petrece

Am hoinărit împreună - însoțind reporteri din perioada interbelică - prin tavernele bucureștene. Am aruncat o privire în  lumea vagabonzilor de altădată, am cunoscut “oameni care au fost” de prin bâlciurile Bucureştiului sau de pe străzile pline de zgomot ale capitalei (pe lăutarii-copii sau pe Vasile lustragiul). Vom începe azi o nouă călătorie, urmărind cu imaginația periplul ziaristului “Ilustrațiunii Române” - Ion Tik - însoțit de prietenul său cârcotaș - prin locurile în care Bucureștiul anului 1931 petrecea zgomotos și frivol:

Noapte în Bucureștiul interbelic

Citește mai mult... »