Vă
invit astăzi să facem o incursiune în cotitianul perioadei interbelice. O vom
face prin intermediul unor articole publicate în revistele ilustrate publicate în acea perioadă. Titlurile articolelor propuse vă vor invita –
sunt sigur – la lectură:
Marele Voevod Mihai la bazinul cu valuri, Enescu este cunoscut în România; dar
în străinătate e celebru..., Quadrupleții din Pătârlagele – Patru copii
de-odată!, Premieră: “La Lozul Cărăbușului”, Actualitatea sportivă, Catastrofa
din Gorj:
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Frumuseţile uitate ale Banatului
1936: “A
cunoaşte frumuseţile cu care a fost dăruită ţara ta, munţii, codrii, apele,
peisagiile, precum şi monumentele istorice de care e legată toată vieaţa
trecută a neamului, monumentele presărate pe tot întinsul moşiei de evlavia, de
biruinţele şi de toate trecutele izbânzi voievodale, este nu numai o nevoie
imperioasă de îmbăiere în frumos dar este şi o necesitate cultural-naţională de
prim ordin. A face pe străini să ne cunoască ţara, cu toate splendorile
ei, cu admirabilul ei popor, atât de bogat dăruit de Dumnezeu cu ceea ce se
numeşte spirit artistic, este, de asemenea, o mare datorie, căreia trebuie să-i
răspundă atat Statul, cât şi particularii.” (Ion Păsărică - "Frumuseţile naturale ale Banatului" - volum apărut
sub egida proaspătului înfiinţat în anul 1936: Oficiul Naţional de Turism).
Ca
și în zilele noastre, multe vorbe frumoase în anul 1936. Planuri de viitor,
bugete alocate, bani cheltuiți pe programe de promovare, cărți, broșuri, proiecte etc. Vă
las pe voi să răspundeți la o eventuală întrebare despre eficiența acestora. O
să răspund și eu la întrebare, în felul meu, printr-o descriere a câtorva stațiuni
“climatic-balneare”, prezentate de ing. Ion Păsărică în anul 1936 în volumul: “Frumusețile
naturale ale Banatului cu localitățile climatic-balneare și
cataractele Dunării”. Concluzia: stațiunile despre care se
vorbea atunci sunt aproape dispărute azi, deși s-au implementat de-a lungul
timpului atâtea planuri și atâtea strategii mărețe de dezvoltare a turismului
românesc (inclusiv în preamărita de unii "Epocă de aur").
STEIERDORF ("AURORA BANATULUI")
Pentru o primă "vacanță interbelică" vă învit într-o stațiune cu nume
șvăbesc: Steierdorf. Ion Păsărică o descrie ca fiind o stațiune fermecătoare
aflată la 5 km de Anina, la o altitudine de 780 de metri, cu un aer fără praf și foarte bogat în ozon. Era o stațiune recomandată bolnavilor de plămâni și de
asemenea ”intelectualilor care sunt cu organismele obosite și cu nervii
epuizați”. Pitorescul așezării era completat de pădurile seculare de fagi și de
brazi care o împrejmuiau. Dintre amenajările turistice, autorul amintește
un sanatoriu special pentru tuberculoși - pe numele său
"Sommerfrische" ("Adiere de vară"), trei vile mari cu 64 de
paturi în total, numeroase vile mai mici care se închiriau turiștilor
(precursoare ale pensiunilor agroturistice de azi!?), “un mare restaurant” și “un
parc admirabil întreținut”.
Vedere din Steierdorf |
În
împrejurimile Steierdorfului se puteau vizita Fântâna lui Avram, Gura
Golumbului, Izvorul Coronini, peșterile Ponor și Plopa, lacul și peștera
Bohui. Se pare că, printre oaspeții frumoasei stațiuni s-au numărat
celebrul tenor Enrico Caruso și poate - la fel de celebra - Josephine
Baker. Autorul încheie capitolul dedicat Steierdorfului cu un
entuziasm excesiv, specific românesc: “Se spune chiar, de către turiști
renumiți, că Aurora Banatului se aseamănă cu cele mai frumoase poziții din
lume, cum ar fi la Heliopolis, orașul-grădină din deșertul Egiptului, situat la
vreo 180 km departe de Luxor și la Boche di Cattaro de pe coasta Dalmației."
Vila Sommerfrisch (Adiere de vară) |
Metoda Montessori în România interbelică
Alternative la sistemul tradițional de învățâmânt
Până de curând credeam că metodele alternative de educație
(Montessori, Waldorf sau Step by Step fiind cele mai cunoscute dintre acestea) sunt
prezențe active în sistemul de educație din România doar începând cu ultimii
ani. Am avut însă surpriza să constat că aceste metode de educație, care
încearcă să fie o alternativă la sistemul tradițional de învățâmânt, erau
deseori analizate în presa de specialitate din prima jumătate a secolului
trecut și că la București funcționa în anul 1935 o școală în care se aplicau
metodele dezvoltate de celebrul medic și pedagog italian Maria Montessori
(1870-1952) de educare a copiilor foarte tineri:
“Cea care în timpurile noastre a reluat ideile unui
Comenins, Rousseau, Pestalozzi sau Froebel, este d-na Dr. Maria Montessori,
profesoară la Universitatea din Roma, prin înființarea Case-lor dei Bambini, în
Roma și Milano, și prin lucrarea sa “Metoda pedagogiei științifice aplicată la
educația copiilor mici”. Prin înființarea acestor Case, celebra profesoară dă o
consfințire teoriilor expuse în lucrările sale scrise. Și cine a vizitat
școalele care lucrează sub supravegherea ei, se poate convinge despre
temeinicia teoriilor ce susține. Din cea mai mare libertate ce au copiii de a
se mișca, de a lucra și fără a se mai aplica cea mică pedeapsă sau constrângere,
rezultă cea mai înaltă disciplină, care se vede numai la oamenii înzestrați cu
adevărată cultură”. (extras din articolul
“Educația
celor mici – O școală frobeliană model” - semnat de C. V. Buțureanu, institutor, Iași – publicat în “Educația – revistă pentru școală și familie”,
numărul din martie 1916).
Maria Montessori |
Curiozități din lumea teatrului de altădată
Obiceiurile
existente într-o societate la un moment dat pot să devină în timp curiozități
pentru generațiile următoare. Lumea teatrului românesc nu a fost nici ea
scutită de asemenea moravuri pe care astăzi le-am putea considera ca fiind
ciudate. Cu ajutorul omului de teatru Ioan Massoff și a articolului “Curiozități din lumea teatrului” - publicat
de în numărul din 15 august 1939 al revistei “Realitatea Ilustrată”
- vom descoperi câteva dintre aceste obiceiuri și întâmplări amuzante:
Sfaturi pentru îngrijirea frumuseţii (dar nu numai atât)
Întotdeauna
am citit cu plăcere rubricile de “Poșta redacției”. De aceea, în timp ce frunzăresc periodicele interbelice, nu ocolesc nici acest gen de articole.
Așa am descoperit notele publicate în “Colțul Celinei”, rubrică publicată în săptămânalul “Ilustrațiunea Română”, “Sfaturi pentru
îngrijirea frumuseții” și “De vorbă cu cititorii“ din “Realitatea Ilustrată”
sau “Poșta redacției” din revista “Moda Nouă Ilustrată”. Pentru acest articol am selectat pentru voi, doamnelor, domnițelor și - de ce nu - domnilor, câteva sfaturi cosmetice și de viață date - cu mult
umor - de Laura cititorilor revistei "Realitatea Ilustrată" prin anul
1930. Cine era Laura? Ne-o spune chiar ea, într-un răspuns dat unei
cititoare:
Laura - realizatoarea rubricii "Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții" "Realitatea Ilustrată" - 1930 |
“Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!" (divorțul prin anul 1806)
“Ceea
ce a unit D-zeu, omul să nu despartă!" – acesta era în vechime principiul
canonic care reglementa nu numai încheierea căsătoriilor ci și posibilitățile
de desfacere ale acesteia. Canoanele bisericești prevedeau însă puține cazuri
în care se putea cere despărțenia. “Cărțile de despărțenie” puteau să
fie date doar de Mitropolit sau de Episcopii eparhioți - după o temeinică
judecată a cauzelor - și trebuiau întărite printr-un pitac domnesc.
Vremuri grele (de ieri? de azi?)
VREMURI GRELE
M'am oprit la casa scundă
De la margine de sat,
Palizi și cu ochi’n lacrimi
Doi copii stăteau la sfat:
- Grea-i viața! - zise unul
Grea și plină de păcate,
Tata a murit în luptă,
Și murim de foame, frate!
Cel mai mic cuprins de spaimă,
Trist începe să îngâne:
- Mama noastră e bolnavă
Și în casă nu e pâine!
Noaptea,
când venea pe dealuri,
M'am
oprit lâng'un isvor,
Povestea
încet pe iarbă
Un
țăran c'un cerșetor:
-
Grele vremuri - spuse bietul
Cerșetor
- și-s răi stăpânii!
Ori
și unde voi să intru
Mă
amenință cu câinii!
-
S'a mărit fârtate, birul,
Vai
de noi - șopti țăranul -
Ne
sugrumă sărăcia
Și
cu greu se face banul!”
Și-n anu-acesta demnitarii
Ce sufăr foame și tânjesc,
Primi-vor iar bacșișuri grase,
Căci e-obiceiul pământesc!
|
Luat-am
bățul
pribegiei
Și-am
pornit înspre oraș,
Două
umbre se'ntâlniră -
Erau
doi sărmani slujbași:
-
N'am un ban pentru chirie -
Zise
unul alb ca varul,
De
trei ani aștept zadarnic,
Nici
un spor, și-i mic salariul.
Celălalt
zâmbi ironic
Greu
lovit de-al sorții val:
-
Boala-mi roade'n piept, păgână.
Voi
muri într'un spital!...
M'am
oprit apoi la ușa
Bietului
poet sărac,
Unde
gândurile'n aur
Și’n
smaralde se prefac.
Și
dacă băncile și-acuma
În
falimente-au să sporească
Atunci
directorii de bancă
Ajunge-vor
ca să cerșească!
|
-
Stau cu muza mea de vorbă
Și
tăcerea e de piatră.
Sunt
flămând - cânta poetul -
Și
nici foc nu am în vatră.
Laurii
i-ași vinde-acuma
Pentr-un
pol, sărman poet, -
Bate
iarna la fereastră,
Blana
mi-e la amanet."
(Justin
Ilieșiu – “Realitatea Ilustrată” - 8 ianuarie 1928)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Revista “ Realitatea Ilustrat ă ” lansa în numărul său din 15 iunie 1933 o invitație cititorilor săi : aceea de a participa la alcătuirea...