Mărturisesc
că, până acum, cuvântul trascău nu mă ducea cu gândul decât la Munții
Trascăului - o importantă grupă montană a Munților Apuseni - sau la celebrul
rachiu de fructe. Am aflat însă că Trascău (azi Rimetea) este și numele unui vechi sat din
Transilvania, din județul Alba, considerat de reporterii de la mondonews.ro ca fiind unul dintre
cele mai frumoase sate din România. Interesant este că în anul 1933 un
reporter al revistei “Realitatea Ilustrată” - L. u. Molnar – era și el
impresionat de frumusețea localității situate în nordul Depresiunii Trascăului.
Mai mult, imaginile care însoțeau articolul publicat
în numărul din 7 decembrie 1933 al revistei interbelice îmi permit să fac un
colaj – “de ieri și de azi” – fotografic.
Trascăul de altădată
Să îl însoțim așadar pe reporterul
interbelic în vizita sa prin Trascău (denumire utilizată până în anii '60;
localitatea poartă azi numele de Rimetea):
“Un
drum greu, pe o șosea plină de
gropi, într’un autobuz care face cursa de la Cluj la Turda; și
totuși un drum pe care niciodată nu-l poți regreta; dacă n'ar fi decât minunata
vale a Arieșului și încă plimbarea nu ar fi fost făcută de prisos; ajungând
însă apoi la Trascău, simți adevărata plăcere: melodiile vesele ale poporului
care locuiește acolo se prelungesc din munte în munte, contribuind la
pitorescul fermecător al tabloului.
 |
"Frumusețea neînchipuită a locurilor
în care trăiește poporul din Trascău"
(legenda fotografiilor din
"Realitatea Ilustrată" - 7 decembrie 1933 |
Este
Duminecă. Clopotele bisericilor sună toate, în vreme ce poporul merge gătit la
rugăciune. Căruța de țărani, care înlocuiește în momentul de față autobuzul, merge
lin, de astă dată pe un drum admirabil. Cerul este albastru, fiind pictat
ici-colo de un norișor alb.
La fiecare cotitură ai o surpriză nouă; totuși la
un moment dat, atenția se concentrează asupra unei stânci de o formă bizară,
care-ți face în primul moment impresia unui monstru marin. Stânca datează din
timpuri străvechi, fiind utilizată chiar de Romani ca punct de observație. La fiecare
pas, forma pietrei se schimbă. Despicăturile încep să iasă la iveală și
întregul complex se deslușește abia acum.
 |
| Biserica din Trascău - în 1933 și azi |
Primele
case apar alături de plopii tremurători. Un stil de clădiri cu totul aparte,
dând impresia peste tot de mulțumire și de înțelegere generală. În mijlocul
satului se găsește biserica al cărei turn uriaș în patru colțuri are săpat în
el anul 1829. Poporul iese tocmai din biserici. Se remarcă la tot locul o
veselie exuberantă. Are oare curcubeul atâtea culori?
Bărbații poartă, aruncată
numai pe un umăr, o haină scurtă numită “Karzagany", călcând
mândrii și siguri de ei. Femeile, fetele și copiii râd mereu, fiind înveșmântați cu porturi de toate culorile. Cu toții dispar apoi în casele albe și frumoase.
 |
| Case din Trascău - ieri și azi |
Acesta
este poporul din Trascău. Originea lui trebuie căutată prin anii 1141-1161,
când Geysa II s'a stabilit acolo cu poporul lui; de asemenea minerii bavarezi
s'au stabilit în acele regiuni sub
contele de Stiria. Din această amestecătură de Bavarezi și Stirieni a chemat
regele maghiarilor Geysa II minerii la Trascău, dându-le privilegii speciale. Satul
și documentele au fost arse cu prilejul invaziilor, pentru a fi apoi pus la loc
sub domnia lui Endre III în anul 1291 cu aceleași privilegii. Ei nu plăteau
impozite și nu erau obligați la serviciul militar. Trascăul era considerat “Libera
villa".
 |
| Moșneag, tânără fată și femeie din Trascăul de ieri |
Partea
germanică a strămoșilor a lăsat încă și astăzi nume de familie
ca Ekhardt, Gendel, Anger, Faber, Griwald și Gabel. Locuitorii Trascăului nu se
mai ocupă azi cu lucrul minelor de fier. În case domnește totuși belșugul.
 |
| În fața casei - în straie de duminică |
La picioarele
stâncii “Szekelyko" ei exploatează pământul
și acest lucru le rentează foarte bine. Nimeni nu vorbește nemțește aci. Cu
toate că întâlnești de multe ori figuri blonde - adevărate tipuri germane - nu
auzi vorbindu-se decât românește și ungurește. Ei țin totuși la portul lor
vechi din mătase grea și colorată, cu toate că acestea costă foarte scump.”
Surse:
-
articolul “Poporul din Trascău” - text și fotografii
de L. u. MOLNAR – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 7 decembrie 1933
Postări
