Legenda Cotrocenilor

Istoria Cotrocenilor se întinde pe o perioadă de mai bine de 400 de ani. Înainte de a deveni reşedinţă domnească, pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, Cotroceniul era o moşie aflată la “o jumătate de ceas” de oraşul Bucureşti, care cuprindea păduri din vestiţii Codri ai Vlăsiei, terenuri agricole şi un sat de ţărani liberi. Satul şi “moşia” sunt menționate documentar pentru prima dată într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614, sub forma Cotroceni. Zona Cotrocenilor devine în 1660 proprietatea lui Șerban Cantacuzino, fiind o răsplată dată pentru preţioasele servicii aduse domnitorului Gheorghe Ghica.


Cotrocenii în 1864
Legenda Cotrocenilor

De cele mai multe multe ori legendele ascund doar un sâmbure de adevăr. Legenda Cotrocenilor transcrie însă o poveste aproape adevărată. O redau, aşa cum este menționată în studiul “Istoria Cotroceniului”, scris de C. Melonescu şi publicat în anul 1902: 

Cotroceni
Șerban Cantacuzino
Şerban Cantacuzino a fugit în pădurile de la Cotroceni de frica turcilor ori a tătarilor - nu se precizează bine - şi acolo s'a «cotrocit» - adică s'a ascuns. Pe când sta el acolo s'a rugat Născătoarei de D-zeu că de'l va scăpa din mâinile vrăjmaşilor sângeroşi, va zidi pe acel loc o biserică măreaţă. Prea Sf. Născătoare de D-zeu l'a ajutat de a scăpat şi când s'a făcut Domn s'a ţinut de cuvânt şi a înălţat biserica de la Cotroceni. Tot legenda ne mai spune că numele de Cotroceni vine de la cuvântul a «cotroci» şi de aici Cotroceni. O variantă a acestei legende ne spune că Şerban Cantacuzino, fugind de frica turcilor a pus potcoavele  la cal invers, ca să înşele pe vrăjmaşii  lui şi să-i facă să creadă că el vine spre Bucuresci, iar nu merge la Cotroceni, mijloc prin care scăpă de următorii lui. Stă acolo cotrocit trei zile şi de la a «cotroci» s'a format numele de Cotroceni…

Cât adevăr se ascunde în această legendă?

Răspunsul îl avem tot de la C. Melonescu: Şerban Cantacuzino, urmărit fiind pentru a fi ucis, s-a ascuns în pădurea Cotrocenilor în ziua de 7 octombrie 1678. Urmăritorii lui nu erau nici turcii, nici tătarii, ci trimişii domnitorului Duca-Vodă. Tot un adevăr este că Şerban Cantacuzino a stat ascuns în apropierea unui vechi schit din aceste păduri seculare vreme de 3 zile și de trei nopți, fiind însoţit de un nepot de-al său. Şi sigur se va fi rugat pentru viaţa lui în acele zile de restrişte. Cert este că după cele trei zile a găsit o cale de a fugi către Rusciuc. Şerban Cantacuzino nu a uitat întâmplarea şi ajutorul divin pe care l-a primit. El a ctitorit în Cotroceni o mănăstire. Nu a uitat nici să povestească crâncena întâmplare prin care a trecut. O făcea într-un hrisov din anul 1681:

Serban Cantacuzino
Biserica mănăstirii Cotroceni
Şi nu fără motiv am zidit Monastirea aici (la Cotroceni), fiind-că aici  s'a revărsat asupra noastra mila Dumnezeiască. (…) Deci acesta este locul unde Domnul Iisus Christos şi Prea Curata Prea Sf. Sa Maica Maria, ne-au ascuns şi scăpat de vrăjmaşii ridicaţi în contra noastră, care aruncă blasfemii asupra noastră; chiar din acest loc am fost mântuiţi din mâinile sângeroşilor vrăjmaşi cari voiau să ridice de pre pământ viaţa noastră; am ridicat această monastire pentru recunoştinţă şi în amintirea Prea Sfintei Imperetese a puterilor ceresci şi a Fecioarei celei fără de moarte, căreia’I datorăm viaţa nostră şi pentru  amintire în veci (…)“.

Sursa informaţiilor: studiul “Istoria Cotroceniului” publicat de C. Melonescu în anul 1902


2 comentarii :