Primele transmisiuni de televiziune din perioada interbelică
PARAGRAFE:
- Prima transmisiune TV din România
- Prima transmisiune TV din România reflectată în presa interbelică
- Primii români pe ecranele de televiziune
- Prima transmisiune TV profesionistă din România
În anul 1937 tehnologia transmiterii de imagini la distanță începuse deja să fie folosită la scară ceva mai largă în țările cele mai importante ale lumii (Germania, Anglia, Statele Unite ale Americii):
“Publicul din occidentul Europei a primit acum, cu entuziasm, noul gen de înfățișare a evenimentelor actuale: reportajul prin radio-televiziune. Serbările Olimpiadei din Berlin au fost transmise în toastă regiunea capitalei germane, nu numai în sunet, ci și în imagini. De asemenea, serbările încoronării din Londra, numeroase martch-uri sportive, tot soiul de interview-uri cu personalități, au putut fi urmărite de populația engleză, la receptorul de radio-televiziune. Perspectivele acestei inovațiuni tehnice sunt incalculabile. În viitor vom putea urmări ca spectatorii auditori tot ceea ce se petrece mai de seamă pe glob, în clipa săvârșirii evenimentului. Spațiul și timpul sunt cu desăvârșire cucerite.” (1)
Prima transmisiune TV din România
România încerca să țină pasul cu evoluțiile tehnologie. În anul 1925, Laboratorul de Optică și Acustică din cadrul Universității din București a reușit să transmită în premieră - pe distanță mică – câteva desene. Trei ani mai târziu, în 1928, inginerul George Cristescu a pus la punct un sistem mecanic de televiziune cu care a reușit să difuzeze imagini la distanță.
Prima transmisiune TV din România a fost făcută însă în 30 octombrie 1937. Postul de emisie cu caracter experimental - un post de televiziune cu disc Nipkow - a fost prezentat de profesorul Cristian Musceleanu în cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Două săptămâni mai târziu, în 14 noiembrie 1937, demonstrația a fost repetată într-o conferință publică organizată în sala Ateneului Român. O stație de emisie Philips integral electronică și un receptor cu tub catodic aveau să fie expuse public, câteva luni mai târziu, în mai 1938, în cadrul expoziţiei „Luna Bucureștilor”.
Avantajele transmisiunii imaginilor pe calea undelor în fața surselor uzuale până atunci (presa scrisă, radioul, jurnalele cinematografice) erau evidente:
“Transmisiunea știrilor chiar în ziua în care s'au produs faptele este, fără îndoială, unul din prețioasele merite ale radio-difuziunii. Ziarul vorbit în fața microfonului are față de ziarul imprimat, avantajul acestei rapidități în răspândirea informațiunilor. Cu toată viteza prodigioasă a rotativelor moderne, care permit cotidienelor să apară în ediții speciale, cu o întârziere mai mică de o oră de la săvârșirea unui eveniment de seamă, cititorul situat în locuri depărtate va fi informat de ceea ce se petrece în lume numai după un interval de mai multe ore, uneori chiar după o zi întreagă.
 |
| Profesorul Cristian Musceleanu reglând postul TV de recepție |
(...) Dacă ziarul vorbit reprezintă o adevărată revoluție în serviciul răspândirii știrilor, iar reportajul la microfon a devenit astăzi una din cele mai bune surse de documentare directă asupra diverselor aspecte ale vieții moderne, putem înregistra acum un alt progres îmbucurător în această direcție. Televiziunea - transmisiunea la distanță a imaginilor pe calea undelor - face posibilă informarea “de visu". Jurnalul sonor, care alcătuiește, fără îndoială, o atracție a ecranului, este mai mult un fel de “conservă”: imagini și sunete înregistrate într’un anumit loc, într'un anumit moment, spre a fi redate mai târziu pretutindeni. Superioritatea televiziunii combinată cu radio asupra jurnalului sonor cinematografic constă în caracterul viu, imediat, palpitant al reportajului. Asistăm la un eveniment chiar în clipa în care se produce.” (1)
Prima transmisiune TV din România reflectată în presa interbelică
“Acum, avem și televiziunea. Ea nu vine deocamdată, să scoată din uz aparatele de radio astăzi în uz, pentru că postul de televiziune din București este un post experimental, instalat din inițiativa unui fizician care nu putea suferi absența în Capitala României Mari a celei mai minunate perfecționări a radiofoniei. Fizicianul este profesorul Ch. Musceleanu și cel dintâi post de televiziune din România se află în laboratorul său, la Facultatea de Științe din București.
Ziarele au dat la timp amănunte tehnice asupra postului de televiziune din laboratorul Musceleanu: el are pentru moment o bătaie de 100 kilometri și transmite atât imaginea cât și glasul unei persoane televizate. Deși nu există astăzi decât un singur aparat receptor de televiziune în toată țara, putem începe să ne gândim la ziua când emisiunile de televiziune vor trece și la noi din faza experimentală în faza practică și când aparatele receptoare se vor cumpăra tot atât de ușor ca și aparatele de radio.
La Londra, la Paris, la Berlin, unde televiziunea a intrat în obișnuințele de toată ziua ale unui om civilizat, prețul unui receptor de televiziune este în jurul a 50.000 lei. Până în doi sau trei ani, când televiziunea va fi și la noi o realitate practică, acest preț va scădea desigur în jurul a 20.000 lei. Nu prețul aparatului va fi atunci o piedică, ci greutatea de a ne obișnui cu televiziunea. Imaginile care apar pe ecranul aparatului de televiziune sunt puțin verzui și nu se pot urmări la lumina zilei. Recepțiile de televiziune nu se pot face decât cu toate perdelele trase, într'o cameră întunecată.
 |
| Primele televizoare - primele transmisii TV |
Dar mai e ceva. Aparatele de radio, extrem de puternice astăzi, ne dau libertatea să ne mișcăm în voie, chiar prin toată camera, în timp ce ascultăm o emisiune. Aparatul de televiziune este mai pretențios: el vrea să fie înconjurat de aproape de toți privitorii. Și pe bună dreptate: ecranul pe care se formează imaginea are, la cele mai scumpe aparate, abia dimensiunile unei cărți poștale. De la trei metri depărtare recepția devine imposibilă chiar și pentru cel mai bun ochi.
Desigur că zi de zi se aduc perfecționări pe acest tărâm, dar optimismul trebuie să aibă și el o măsură. Poate că vor trece mai mult de cinci ani până când imaginile televizate să apară pe un ecran de dimensiunile ecranelor de cinematografe de casă.
Cea dintâi emisiune de radio, vă mai amintiți (?), se asculta în familie, cu prieteni invitați special, toată lumea strânsă în jurul aparatului de radio cu urechea atentă la vocea sau melodia care ieșea dintr'o scoică metalică. Cele dintâi emisiuni de televiziune se vor privi în aceleași condiții, dar pe întuneric. Asa cere progresul...” (2)
Primii români pe ecranele de televiziune
Primii români care au fost subiectul unei transmisii televizate au fost - cel mai probabil - membrii delegației române care au făcut parte din suita care l-a însoțit pe Regele Carol al II-lea cu ocazia vizitei oficiale la Londra din 15 - 18 noiembrie 1938:
“Sosirea M.S. Regelui Carol și a Marelui Voevod în Gara Victoria – 15 noiembrie 1938: Studioul de televiziune din Londra a transmis sosirea înalților oaspeți în Gara Victoria. În toate marile hoteluri și restaurante și în cele 4000 de aparate de radio-televiziune, numeroase persoane au urmărit splendidul decor al recepției Regelui nostru.”
Prima transmisiune TV profesionistă din România
Vremurile tulburi care au urmat au întârziat cu aproape două decenii punerea în funcțiune, în România, a unui studio de televiziune care să emită pentru un public mai larg.
Primele transmisiuni experimentale de filme și de jurnale de actualități au început să fie difuzate în București începând din 21 august 1955. Prima transmisiune profesionistă de televiziune din România a fost făcută însă în noaptea dinspre 31 decembrie 1956 spre 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii Române situat în strada Molière, nr. 2. Au fost transmise atunci, pe calea undelor un reportaj realizat de Alexandru Stark, urmat de filmul O noapte furtunoasă și de mesajul de Anul Nou al lui Petru Groza.
Citește și: Aici Radio Bucureşti
(2) articolul “Cel dintâi post de televiziune din România” – semnat “I. Fe.” – publicat în revista “Ilustrațiunea Română” – numărul din 10 noiembrie 1937
(3) “Regele României la Londra – impresii, documente, vederi, recapitulări” – autor N. Georgescu – Editura Librăriile Soccec&Co S.A. București, 1938
Postări
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu