La pas prin Cheile Bicazului (fotoreportaj interbelic)

Opt kilometri de pereți stâncoși verticali

 

România este o țara binecuvântată cu locuri de o frumusețe cu totul aparte, care ne bucură ochii și care ne încântă sufletul. Unele dintre cele mai spectaculoase priveliști ne sunt oferite de Cheile Bicazului: opt kilometri de pereți stâncoși verticali extrem de înalți, care depășesc pe alocuri 300 de metri și care sunt atât de apropiați pe alocuri încât îți dau senzația că parcurgi un canion. Locurile pitorești din munții Hășmașului au început să fie descoperite în perioada interbelică de un număr tot mai mare de români. Printre aceștia s-au numărat și doi mari scriitori români:

Citește mai mult... »

Povestea Mariei Ciucurescu – actrița favorită a marelui Caragiale

Numele Mariei Ciucurescu (n. 6 august 1866 - d. 11 februarie 1939) – o mare actriță care a jucat pe scenele noastre – este și el - din păcate, unul aproape uitat astăzi. Am găsit foarte puține informații despre cariera acestei mari actrițe în mediul online: doar câteva menționări răzlețe ale unora dintre prezențele ei pe scenă sau în filmele de început ale cinematografiei românești. Cu toate că Maria Ciucurescu a fost una din actrițele favorite ale genialului Caragiale, cel care “a  fost destul să o vadă de câteva ori ca Maria Ciucurescu să capete roluri peste roluri și să rămâie una din admirațiile lui Caragiale, din casa căruia nu avea voie să lipsească în anii din urmă, ori de câte ori venea de la Berlin. Mult îi plăcea  lui Caragiale să stea de vorbă cu eroina comediilor sale!” (cf. articolului “Maria Ciucurescu”, publicat în revista “Luceafărul”, numărul din 16 noiembrie 1913).

Maria Ciucurescu în anul 1913

Victor Eftimiu despre Maria Ciucurescu

 

Un alt mare dramaturg român, Victor Eftimiu, avea să sintetizeze, peste decenii, cariera actriței: “Maria Ciucurescu, a fost, incontestabil, cea mai mare actrița de comedie pe care am avut-o, cea mai firească, cea mai frumoasă, cea mai caldă, cea mai catifelată. Un humor care n’avea nimic vulgar, o mândrețe de priviri șirete, înecând în farmec de voluptate cuvântul spus atât de limpede, un mers grațios, o melancolie care înnobila momentele celei mai deslănțuite comedii, o feminitate specific românească, - iată ce a însemnat trecerea Mariei Ciucurescu pe scenele țării.” (Victor Eftimiu în volumul memorialistic “Fum de fantome”, publicat în anul 1940).

Maria Ciucurescu alături de Trupa Antonescu în turneu prin Transilvania în anul 1913
(revista "Cosînzeana", numerele din 19 și 26 octombrie 1913

 

Citește mai mult... »

Leacuri miraculoase de altădată

România anului 2022 nu diferă foarte mult de România interbelică nici în ceea ce privește modul de practicare a medicinei în mediul rural. Un pasaj dintr-un articol interbelic, care avea ca subiect munca medicului de la țară, se poate publica astăzi fără ca cineva să sesizeze că se referă la o stare de fapt de acum 80 de ani:

Citește mai mult... »

Actualitatea (interbelică) în imagini

Vă invit astăzi să facem o incursiune în cotitianul perioadei interbelice. O vom face prin intermediul unor articole publicate în revistele ilustrate publicate în acea perioadă. Titlurile articolelor propuse vă vor invita – sunt sigur – la lectură: Marele Voevod Mihai la bazinul cu valuri, Enescu este cunoscut în România; dar în străinătate e celebru..., Quadrupleții din Pătârlagele – Patru copii de-odată!, Premieră: “La Lozul Cărăbușului”, Actualitatea sportivă, Catastrofa din Gorj:

 

Citește mai mult... »

Frumuseţile uitate ale Banatului

1936: “A cunoaşte frumuseţile cu care a fost dăruită ţara ta, munţii, codrii, apele, peisagiile, precum şi monumentele istorice de care e legată toată vieaţa trecută a neamului, monumentele presărate pe tot întinsul moşiei de evlavia, de biruinţele şi de toate trecutele izbânzi voievodale, este nu numai o nevoie imperioasă de îmbăiere în frumos dar este şi o necesitate cultural-naţională de prim ordin. A face pe străini să ne cunoască ţara, cu toate splendorile ei, cu admirabilul ei popor, atât de bogat dăruit de Dumnezeu cu ceea ce se numeşte spirit artistic, este, de asemenea, o mare datorie, căreia trebuie să-i răspundă atat Statul, cât şi particularii.” (Ion Păsărică - "Frumuseţile naturale  ale Banatului" - volum apărut sub egida proaspătului înfiinţat în anul 1936: Oficiul Naţional de Turism).

 

Ca și în zilele noastre, multe vorbe frumoase în anul 1936. Planuri de viitor, bugete alocate, bani cheltuiți pe programe de promovare, cărți, broșuri, proiecte etc. Vă las pe voi să răspundeți la o eventuală întrebare despre eficiența acestora. O să răspund și eu la întrebare, în felul meu, printr-o descriere a câtorva  stațiuni “climatic-balneare”, prezentate de ing. Ion Păsărică în anul 1936 în volumul: “Frumusețile naturale  ale Banatului  cu localitățile climatic-balneare și cataractele Dunării”. Concluzia: stațiunile despre care se vorbea atunci sunt aproape dispărute azi, deși s-au implementat de-a lungul timpului atâtea planuri și atâtea strategii mărețe de dezvoltare a turismului românesc (inclusiv în preamărita de unii "Epocă de aur").

STEIERDORF ("AURORA BANATULUI")

Pentru o primă "vacanță interbelică" vă învit într-o stațiune cu nume șvăbesc: Steierdorf. Ion Păsărică o descrie ca fiind o stațiune fermecătoare aflată la 5 km de Anina, la o altitudine de 780 de metri, cu un aer fără praf și foarte bogat în ozon. Era o stațiune recomandată bolnavilor de plămâni și de asemenea ”intelectualilor care sunt cu organismele obosite și cu nervii epuizați”. Pitorescul așezării era completat de pădurile seculare de fagi și de brazi care o împrejmuiau. Dintre amenajările turistice, autorul amintește un sanatoriu special pentru tuberculoși - pe numele său "Sommerfrische" ("Adiere de vară"), trei vile mari cu 64 de paturi în total, numeroase vile mai mici care se închiriau turiștilor (precursoare ale pensiunilor agroturistice de azi!?), “un mare restaurant” și “un parc admirabil întreținut”.

Vedere din Steierdorf

În împrejurimile Steierdorfului se puteau vizita Fântâna lui Avram, Gura Golumbului, Izvorul Coronini, peșterile Ponor și Plopa, lacul și peștera Bohui. Se pare că, printre oaspeții frumoasei stațiuni s-au numărat celebrul tenor Enrico Caruso și poate - la fel de celebra - Josephine Baker. Autorul încheie capitolul dedicat Steierdorfului cu un entuziasm excesiv, specific românesc: “Se spune chiar, de către turiști renumiți, că Aurora Banatului se aseamănă cu cele mai frumoase poziții din lume, cum ar fi la Heliopolis, orașul-grădină din deșertul Egiptului, situat la vreo 180 km departe de Luxor și la Boche di Cattaro de pe coasta Dalmației." 

Vila Sommerfrisch (Adiere de vară)

Citește mai mult... »

Metoda Montessori în România interbelică

Alternative la sistemul tradițional de învățâmânt

 

Până de curând credeam că metodele alternative de educație (Montessori, Waldorf sau Step by Step fiind cele mai cunoscute dintre acestea) sunt prezențe active în sistemul de educație din România doar începând cu ultimii ani. Am avut însă surpriza să constat că aceste metode de educație, care încearcă să fie o alternativă la sistemul tradițional de învățâmânt, erau deseori analizate în presa de specialitate din prima jumătate a secolului trecut și că la București funcționa în anul 1935 o școală în care se aplicau metodele dezvoltate de celebrul medic și pedagog italian Maria Montessori (1870-1952) de educare a copiilor foarte tineri:

“Cea care în timpurile noastre a reluat ideile unui Comenins, Rousseau, Pestalozzi sau Froebel, este d-na Dr. Maria Montessori, profesoară la Universitatea din Roma, prin înființarea Case-lor dei Bambini, în Roma și Milano, și prin lucrarea sa “Metoda pedagogiei științifice aplicată la educația copiilor mici”. Prin înființarea acestor Case, celebra profesoară dă o consfințire teoriilor expuse în lucrările sale scrise. Și cine a vizitat școalele care lucrează sub supravegherea ei, se poate convinge despre temeinicia teoriilor ce susține. Din cea mai mare libertate ce au copiii de a se mișca, de a lucra și fără a se mai aplica cea mică pedeapsă sau constrângere, rezultă cea mai înaltă disciplină, care se vede numai la oamenii înzestrați cu adevărată cultură”. (extras din articolul “Educația celor mici – O școală frobeliană model” - semnat de C. V. Buțureanu, institutor, Iași – publicat în “Educația – revistă pentru școală și familie”, numărul din martie 1916).  

Maria Montessori 

 

Citește mai mult... »

Curiozități din lumea teatrului de altădată

Obiceiurile existente într-o societate la un moment dat pot să devină în timp curiozități pentru generațiile următoare. Lumea teatrului românesc nu a fost nici ea scutită de asemenea moravuri pe care astăzi le-am putea considera ca fiind ciudate. Cu ajutorul omului de teatru Ioan Massoff și a articolului “Curiozități din lumea teatrului” - publicat de în numărul din 15 august 1939 al revistei “Realitatea Ilustrată” - vom descoperi câteva dintre aceste obiceiuri și întâmplări amuzante:

Citește mai mult... »