Alice
Cocea a fost una dintre cele mai cunoscute actrițe românce de teatru și film
din perioada interbelică. A fost de asemenea și una dintre cele mai frivole femei ale epocii ei. În
puține cazuri epitetul de femeie fatală se potrivește atât de bine ca și în
cazul ei: cel puțin trei bărbați s-au
sinucis pentru că nu au reuși să își asigure dragostea și fidelitatea frumoasei
actrițe. Dar să nu anticipăm:
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Caută pe blog:
Postări populare
-
“Din vrerea nestrămutată a lui Dumnezeu și prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul țărei înspre miază-zi, de part...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Obiceiul tăiatului moțului și al ruperii turt ei este un ritual adânc înrădăcinat în tradiția poporului nostru. Practică precreștină, ca...
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Una dintre marile tragedii ale României interbelice a fost fără îndoială incendiul bisericii din Costești (Argeș) din anul 1930 . Au mu...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Ștrandul Kiselef f – cel care a primit mai târziu numele de “ Ștrandul tineretului ” - a fost cel mai mare bazin public și de asemenea...
Pagini:
Contact:
Recomandări:
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
Un copil-rege la Mamaia în vara anului 1928
Vă propun azi un articol despre vacanța petrecută de un copil, la mare, în vara anului 1928. Nu este vorba însă de un copil oarecare: subiectul principal al articolului este M.S. Regele Mihai al României. În vacanța petrecută la Mamaia, Regele Mihai îl avea partener de joacă pe Prințul
Filip al Greciei, mai cunoscut ca Prințul
Filip, Duce de Edinburgh, soțul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.
M.S. Regele Mihai împreună cu Prințul Filip al Greciei (Prințul Filip, Duce de Edinburgh, soțul Reginei Elisabeta a II-a) pe plaja din Mamaia |
În anul 1928, micul rege avea aproape 7 ani
și fusese proclamat rege deja de un an -
în 20 iulie 1927 - după moartea bunicului său M.S. Regele Ferdinand. Era un copil despărțit de tatăl său,
viitorul rege Carol al II-lea, care renunțase la tron și care fusese exilat încă din anul 1925. De altfel, cu doar câteva zile înainte de vacanța la mare, în 21
iulie 1928, la cererea principesei Elena, Curtea de Apel București pronunțase
divorțul dintre Elena și Carol, divorț motivat de părăsirea domiciliului conjugal de
către Carol al II-lea. În anul 1928, Regele Mihai fiind minor, atribuțiile
regale erau îndeplinite de o regență formată din prințul Nicolae, patriarhul
Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan.
Elena Zamora: o viață în slujba cântecului
“Rar o
actriță de operetă care să fi cunoscut la noi o popularitate mai mare ca Elena
Zamora. Întruchiparea grației și a gingășiei, Elena Zamora a cucerit ani
de-a rândul țara de la un capăt la celălalt – glorie care o mai acoperă și azi: numele ei pe afiș este chezășia unui spectacol de succes.” Astfel o caracteriza pe marea actriță F.
O. Fosian în monografia “87
artiști bucureșteni din teatru,
operă și revistă”, volum publicat în perioada interbelică.
Elena Stănescu – cea care avea să devină celebră sub numele de scenă Elena Zamora - s-a născut
la Ploiești în anul 1897. A debutat la doar 17 ani, pe scena Teatrului
Național din Iași, în opereta “M-zelle Nitouche”. Parteneri
de scenă Constantin Tănase,
Al. Critico, Ion Manu, Victor Antonescu, Mia Teodorescu și N. Niculescu-Buzău. Marele actor de operetă și de revistă N. Niculescu-Buzău își amintea în volumul
memorialistic “Suveniruri
teatrale” despre debutul Elenei Zamora:
“Moda în vacanță” (de ieri și de azi)
Atunci
când Eva a întins lui Adam mărul păcatului a făcut-o cu grație. Și de atunci până
astăzi aceasta armă plină de drăgălășenie însoțește femeia în drumul ei prin
lume, iar toaletele sunt cele mai de preț aliate ale lor. Din păcate – sau din
fericire – noi oamenii suntem nestatornici în gusturile noastre. Nimic nu ne place în mod continuu și necondiționat. Adorăm
schimbarea, variația, inovația. Așa a apărut moda.
Capricioasă și mereu în schimbare.
Dar
care sunt croielile, materialele sau culorile la modă? Femeile trebuiau să știe
aceste lucruri pentru a-și pune la punct arsenalul seducției.
La începutul
secolului XX – doamnele și domnițele găseau răspunsuri la aceste întrebări
citind ziarele și revistele vremii – de specialitate sau mai generaliste – dar care
aproape toate aveau rubrici destinate cititoarelor. Mai apoi au venit anii de
aur ai cinematografului și doamnele puteau să vadă toaletele fermecătoare
purtate de vedetele occidentale – Parisul rămăsese capitala mondială a modei –
sau din noua Mecca a grației feminine: Hollywood-ul american. A venit apoi
televiziunea și emisiunea dedicată modei a intrat în casele tuturor. Astăzi este
mai simplu decât oricând să găsim informații despre moda zilei pe site-urile de
specialitate și putem chiar să cumpărăm
produsele pe care ni le dorim din boutique-urile
virtuale. Mai mult – avem astăzi aplicații
pentru cumpărături care ne ajută să ne completăm toaletele folosind telefonul mobil.
Pentru
că suntem în perioada vacanțelor o să încerc să arunc o privire în
geamantanul unei doamne din anul 1929 care pleca în vacanță. Era deja epoca călătoriilor
cu automobilul sau cu trenul – cu multiplele lor avantaje pentru deplasarea către
“locurile de vilegiatură” – dar și cu un dezavantaj major: spațiu pentru bagaje
era din ce în ce mai limitat, spre disperarea doamnelor. Și vrând-nevrând, ele trebuiau să se adapteze acestei constrângeri
– alegând cu grijă ținutele care urmau să-și facă loc în elegantele “valise”.
Vom afla așadar, ce trebuia să însoțească în mod “obligatoriu” o doamnă plecată în vacanță în anul
1929. O vom face citind articolele publicate la rubrica “Cronica modei” publicate de-a lungul verii anului 1929 în săptămânalul “Ilustrațiunea Română”. Pentru a putea să comparăm ținutele de atunci cu echivalentele lor de
azi, voi adăuga imagini cu produse “similare” pe care le putem găsi “în
zilele noastre” pe diverse site-uri dedicate iubitoarelor
de cumpărături:
Vasile Alecsandri și Elena Negri (o poveste de dragoste)
Vasile
Alecsandri s-a născut în 21 iulie 1821 într-o familie boierească din Moldova. Primele studii le-a făcut în casa părintească
îndrumat de călugărul maramureșean
Gherman Vida. A urmat apoi cursurile pensionului francez al lui Cuşnim. Între anii 1834 și 1839 și-a continuat studiile la Paris. În perioada pariziană, după câteva încercări
nereușite de a face carieră în domeniul
medicinei, în cel juridic sau în inginerie, Vasile Alecsandri s-a dedicat literaturii. A revenit în țară în anul 1840, după o lungă călătorie făcută în
Italia.
Povestea primelor românce aviator-militar
Cu
ocazia manevrelor regale de la Galați din toamna anului 1938 au fost
concentrate pentru întâia oară femei aviator în aviația militară română. Revista
“Ilustrațiunea Română” – în numărul din 25 ianuarie 1939 – consemna
evenimentul:
Primele femei aviator din armata română
“Pentru prima oară, la manevrele regale din toamna trecută,
cinci femei aviatoare au fost concentrate, încredințându-li-se
diverse misiuni, pe care le-au dus la capăt cu un deosebit succes. Conform noii
legi, pentru mobilizarea femeilor în caz de război, d-nele Marina Știrbey,
Irina Burnaia, Marioara Drăgescu, Virginia Duțescu și Nadia Russo au fost
concentrate, odată cu camarazii lor, bărbați.”
După
ce a zburat în timpul acestor manevre militare cu un avion de transport,
echipat sanitar, prințesa Marina Știrbey – cea care în anul 1935 zburase
singură la bord pe ruta București – Stockholm, devenind astfel primul român ce a
survolat în condiții de ceață deasă Marea Baltică - a avut inițiativa de a fi
creată o escadrilă sanitară militară, încadrată în exclusivitate cu personal
navigant feminin. Memoriul înaintat de ea a fost aprobat de Subsecretariatul de
Stat al Aerului din România și, în 25 iunie 1940, a luat ființă celebra
“Escadrila Albă” (numită astfel pentru că avioanele escadrilei au fost inițial
vopsite în alb, având însemnele “Crucii Roșii”) care a avut ca prime titulare
pe aviatoarele Marioara Drăgescu, Nadia Russo și Virginia Thomas.
Să continuăm
însă cu relatarea de la manevrele regale din anul 1938, publicată de revista “Ilustrațiunea
Română”:
Evenimentele zilei (în România interbelică)
Principala
caracteristică a societății românești din perioada interbelică era aceea că
oscila mereu între tradiționalism și modernitate. România interbelică era o lume a contrastelor: satul
românesc rămăsese în cea mai mare parte un mediu conservator, tradițional, în
timp ce marile orașe tindeau din ce în ce mai mult spre modernitate. Voi
încerca să surprind câte ceva din cotidianul acelei lumi – atât din zona
normalității cât și din cea a mondenului și a senzaționalului - cu ajutorul
unui colaj de articole culese din câteva numere ale unor reviste interbelice
care apăreau în anul 1938, cu un an înainte de declanșarea
celui de Al Doilea Război Mondial:
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Urmărește pe Facebook:
Urmărește pe Twitter:
Cele mai citite articole:
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
-
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pent...
-
Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina este locul din România care ascunde una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste părintească. ...
-
Una dintre marile vedete ale teatrului românesc din perioada interbelică a fost - fără îndoială - actrița Nora Piacentini (n. 1905 – d....
-
Motto: colo-n deal la mandravela a pierdut-o jean pe stela toți s-au dus cum-necum pe jos sau călare cu ulcică-ntre picioare hai noroc și u...