Un decalogul dragostei și al emancipării femeilor în România interbelică


Prima jumătate a secolului XX a fost, fără îndoială, perioada în care femeia și-a cucerit un loc important în societate. Trecerea de la rolul tradițional de „femeie de casă” la cel de „doamnă în societate” a fost marcată de o serie de victorii. Dintr-o dată, femeile aveau dreptul de a purta pantaloni, de a se tunde scurt, de a practica sport și de a participa la concursuri de frumusețe. Mai mult decât atât, ele au început să practice meserii considerate, până atunci, exclusiv masculine. Apariția medicilor, avocaților, inginerilor sau chiar a parașutiștilor sau a taximetriștilor de sex feminin nu era doar o modă, ci o aspirație sinceră spre independență financiară.
 
Decalog pentru bărbați

Această transformare profundă a societății nu a fost însă lipsită de reacții. Unii bărbați, amuzați sau critici, au formulat un „decalog” menit să le amintească femeilor de „locul lor”. Răspunsul doamnelor nu a întârziat să apară: un decalog plin de umor, creat special pentru bărbați. Aceste două documente, publicate în revista „Realitatea ilustrată” în 1928, nu sunt doar o curiozitate istorică, ci o oglindă a unei epoci de profunde transformări sociale, plină de ironie și inteligență. 



Decalogul pentru femei


  1. Nu vorbi numai tu tot timpul, căci, se poate întâmpla ca şi bărbatul sa dorească din când în când, să spună câte ceva.
  2. Dacă e cu putință, iubește-ți bărbatul și pregătește pentru dânsul hrana (pe care în definitiv din munca lui o ai) și pregătește-o așa fel, ca să fie gata la vreme și să nu sufere papilele (nervii gustului).
  3. Nu te amesteca în treburile bărbatului tău.
  4. Nu sta ceasuri întregi la telefon, vorbind fleacuri, căci prea bine se poate întâmpla ca cineva sa aibe nevoie de firul pe care-l ocupi, pentru afaceri mai importante, și nici nu repeta pălăvrăgelile vecinilor.
  5. Nu te lăuda prea mult cu blândețea bărbatului, amintindu-ți că dânsul are toată bunăvoința pentru frații săi de robie.
  6. Dacă te cerți cu bărbatul tău, sau dacă socoți că e nevoie să-l dojenești, fă aceste lucruri repede și uită apoi.
  7. Fii cu răbdare față de slăbiciunile bărbatului tău și la nevoie exagerează calitățile sale, bune dacă le are, în fața oamenilor.
  8. Nu-ți preface bărbatul în servitoare, decât în împrejurări cu totul excepționale. Adă-ți aminte că ai bărbat pentru alte scopuri, decât acela de a fi bucătar sau spălător de vase.
  9. Nu-ți îndrepta toate gândurile numai la podoabă și îmbrăcăminte și nu exagera importanța obligațiunilor sociale, căci prima ta datorie este casa și familia.
  10. Adă-ți aminte că…, din când în când, e bine să lași pe bărbat în pace. În aceste timpuri nu-ți turbura soțul, când dânsul e cel care asudă sub povara vieții.

  1. Arată femeii tale totdeauna aceeași curtenie, pe care ai arătat-o în prima zi a căsătoriei.
  2. Arată mulțumire, fie prin cuvânt, fie prin zâmbet, pentru bucatele care ți-se pun înainte, căci acestea nu s'au făcut singure.
  3. Amintește-ți totdeauna de soția ta, sfătuiește-te cu dânsa, împărtășește-ți cu dânsa plăcerile, cum ar fi bunăoară mersul la circ, la cinematograf, la expoziție sau la teatru.
  4. Ferește-te întotdeauna de bănuiala răului, căci lumea disprețuiește pe omul pe care-l suspectă în privința moralei și poartă-te tu însuți la fel, cum vrei să se poarte femeea ta.
  5. Nu minți în ceea ce privește veniturile pe care le ai, căci Dumnezeu nu va lăsa nepedepsit pe acela care-și ține femeea în neștiință asupra finanțelor domestice; decepția în această privință e cauza tuturor relelor.
  6. Nu uita zilele onomastice: ziua de naștere a femeii tale și a copiilor tăi, precum și aniversarea căsătoriei și ține-le minte, cel puțin tot atât de bine, cum ţți minte zilele în care au loc championate de box sau matchuri de footbal importante.
  7. Nu te încinge în discuții aprinse cu femeea ta căci bine știi că ultimul cuvânt tot ei îi aparține; de asemenea nu încerca niciodată să-ți impui voința, în ceea ce privește viața domestică, căci casa ta trebuie să fie zidită pe dragoste și nu să stea rezemată pe dominația fără rost a vre'unuia dintre membrii ei.
  8. Ia-ți partea care ți-se cuvine în creșterea copiilor tăi, căci o bună parte din însușirile lor îți aparțin ție.
  9. Arată-te cu interes față de afacerile sociale ale soției tale, tot astfel cum aștepți de la dânsa ca să se intereseze de treburile tale zilnice. Dânsa s'a căsătorit cu tine ca să-ți fie tovarășe, și nu numai să te hrănească de trei ori pe zi.
  10. Însoțește pe femeia și copii tăi la biserică în fiecare Duminecă și nu admite ca aceasta s'o facă alții.

Oglinda unei epoci în transformare

Aceste două decaloguri, pline de ironie și umor, sunt mult mai mult decât o simplă curiozitate istorică. Ele reflectă tensiunile și speranțele unei societăți românești în plină metamorfoză. Bătălia amuzantă a sexelor, purtată prin intermediul presei, arată că emanciparea femeii nu a fost un proces ușor, dar că a fost, în mod cert, o temă centrală a epocii interbelice. Femeile din acea perioadă au luptat pentru drepturile lor cu demnitate, inteligență și, nu în ultimul rând, cu un simț al umorului.


La aproape un secol de la publicarea lor, aceste porunci ne reamintesc că dialogul, respectul și înțelegerea reciprocă sunt la fel de importante acum cum erau și atunci. Ele sunt o mărturie vie a faptului că, dincolo de haine, tunsori sau profesii, esența relațiilor umane se bazează pe aceleași principii de parteneriat și dragoste

 
Sursa: articolul “Un nou decalog” – publicat în revista “Realitatea ilustrată” - numărul din 8 ianuarie 1928
 
 

4 comentarii :

  1. FOARTE EDUCATIV ȘI ACTUAL !

    RăspundețiȘtergere
  2. RODICA CARABA7 mai 2017 la 19:57

    CU SUBTILITATILE DE RIGOARE...TARE BUNE SFATURI DIN AMBELE PARTI. DOMINA DECENTA SI PARTICICA DE UMOR MASCAT.OARE SE RESPECTA PUNCTELE ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca și în cazul oricărui Decalog. Ne propunem să respectăm "poruncile", dar... :)

      Ștergere