De Crăciun în lumea interbelică: Anglia

În Anglia interbelică, Crăciunul era perceput nu doar ca o singură zi de sărbătoare, ci ca o perioadă extinsă de bucurie și așteptare. Un reporter al vremii sublinia: 

 

“Crăciunul începe mult înainte de 25 Decembrie și se termină după această dată. Nu e numai o zi. E mai mult chiar decât o săptămână, e aproape un sezon: “Sezonul Crăciunului".”

---

---

Așteptarea magică

 

Freamătul Crăciunului începea devreme. Entuziasmul cuprindea toate categoriile sociale, de la cei mai de sus la cei mai de jos.

"Nici nu se termină încă bine luna noiembrie și ziarele încep să publice “numerele lor de Crăciun". Și de la 1 decembrie toți, mari și mici, de la cei mai de sus până la cei mai de jos, din toate ramurile sociale, toți se gândesc la Crăciun. În timpul lunii decembrie, se trimit “cărți poștale de Crăciun" și se trăiește în așteptarea Crăciunului.”

În acest context, Ajunul Crăciunului devenea o seară cu totul specială. Copiii colindau străzile, proslăvind pe Iisus și făcând ocazional mici nebunii, care, doar în această noapte, le erau iertate. De asemenea, în salon, se agăța vâscul simbolic, care invita la îmbrățișare.

Sărutul simbolic sub vâsc

Festinul tradițional de Crăciun

 

Masa de Crăciun era, așa cum se cuvine, una îmbelșugată și plină de tradiție. De  pe masa de Crăciun nu puteau să lipsească:

• roast-beef-ul", preparat într'un mod special (numit în glumă “Sir-Suan", adică “Domnul Fileu").
• curcanul la cuptor împănat cu castane sau gâsca cu stafide - asezonate de cele mai multe ori cu varză de Bruxelles.
• budinca (“pudding-ul”) Yorkshire.

Cel mai așteptat fel era, însă, budinca de prune flambată. Aceasta era stropită din belșug cu brandy și incendiată în timpul mesei. Budinca ascundea, de asemenea, un bănuț care urma să aducă noroc celui care îl găsea. 

 

O imagine a vremii îl arăta pe Primarul din Hammersmith, Londra, amestecând cel dintâi “pudding”-ul de Crăciun în 1929:

 

Primarul din Hammersmith
 (Londra) amestecând cel dintâi
 “pudding”-ul de Crăciun - 1929

Tradiția pocnitorilor de Crăciun

 

Pe lângă festin, un alt element esențial al prânzului era pocnitoarea de Crăciun (Christmas Cracker):

“La prânzul de Crăciun, așezați în jurul unei mese îmbelșugate, membrii familiei iau în primire pocnitorile ascunse sub farfurii. O pocnitoare de Crăciun constă dintr-un tub acoperit cu hârtie, care produce un zgomot puternic, atunci când capetele îi sunt trase înafară; în acel moment ies la iveală un coif care trebuie purtat în timpul mesei, mici obiecte decorative și o hârtiuță cu o ghicitoare ce trebuie împărtășită cu glas tare celor din jur.”

Un Crăciun interbelic autentic în Anglia intervbelică

 

Reporterul revistei „Realitatea Ilustrată” oferea o incursiune detaliată în atmosfera unui Crăciun autentic, departe de agitația Londrei:

“Dacă norocul vă conduce în seara de 25 Decembrie în sânul unei familii englezești, în acele sate din împrejurimile Londrei, puteți gusta adevărata veselie de Crăciun. Veți lua parte la tradiționala vizită a bucătăriei, împodobită cu acest prilej în verdeață, vizită veselă, la care femeile iau parte în toalete de seară și domnii în smocking. Veți gusta tradiționalul curcan, gâscă sau găină și vă veți împărtăși din pudding-ul național, plin de flăcări."

Seara continua cu jocuri și divertisment:  

"Poate veți fi invitați să participați și la tradiționalele jocuri naționale la care suavele “misse" engleze țin foarte mult. Jocurile acestea, dintre cele mai variate, aduc după ele tot felul de gajuri. Unul dintre ele mai ales, necunoscut la noi, și care se numește “Snap Dragon", constă în obligația pentru o persoană de-a scoate cu degetele niște nuci cufundate în rom sau în brandy fierbinte. Veți asista poate la o “pantomimă de Crăciun", jucată de tinerii și de domnișoarele din casă și veți vedea pe Robin-Hood și pe tovarășa lui Mad Marion. Era să uit de vâscul, atârnat sub lampa din salon, vâscul simbolic, care invită la îmbrățișare. Doresc apoi ca întâmplarea să vă ducă să întâlniți, sub frunzișul de vâsc, pe o fragedă miss, cu obrajii roșiatici și catifelați, frumoasă cum numai o englezoaică poate să fie, când este…” 

Sărbători, tradiții și uneori... propagandă

 

Pentru o înțelegere mai profundă a modului în care s-au transformat Crăciunul și sărbătorile de iarnă sub impactul politic și social, vă invităm să explorați și alte perspective. De la modul în care arăta masa festivă în perioade dificile – Meniul de Crăciun – în vremuri de război, la impactul imediat al schimbării de regim – Primul Crăciun în Republica Populară Română - țara socialismului victorios, contrastul dintre cele două lumi este esențial. Descoperiți cum erau sărbătorite aceleași zile în alte contexte internaționale în perioada interbelică: Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, completând astfel tabloul complex al tradițiilor de iarnă în fața marilor schimbări istorice.

 
Nu în ultimul rând, puteți citi mai multe despre modul în care regimul a încercat să schimbe tradițiile de iarnă în Estul Europei, explorând povestea lui Moș Gerilă în articolul: Cu nostalgie despre Moș Gerilă: Cum l-a înlocuit comunismul pe Moș Crăciun (1949-1989).

 

Surse:

• articolul “Crăciunul la diferite popoare” – “Realitatea Ilustrată” din 21 decembrie 1929
• articolul “Datinile de Crăciun în diferite țări” – “Realitatea Ilustrată” din 20 decembrie 1938

---

---