NISTRUL - UN AL DOILEA STYX

Tragedia refugiaților moldoveni din Transnistria PARAGRAFE: REFUGIAȚII DIN TRANSNISTRIA POVESTEA UNUI DEPORTAT ÎN INSULA SOLOVETZKI EVADAREA LUI MOȘ CĂTĂRĂU CUM AM TRECUT NISTRUL  Suntem obișnuiți să spunem că “hotarul nostru etnic” se oprește la Nistru. Chiar și marele Eminescu limita întinderea spațiului românesc până la acest fluviu în celebrele versuri ale Doinei: ”De la Nistru pân’la Tisa…”.  Nistrul - un al doilea Styx Adevărul istoric nu este însă acesta: dincolo de Nistru au trăit întotdeauna numeroși români. Sigur că astăzi situația este alta, dar asta datorită multelor decenii de teroare la care au fost supuși românii din aceste teritorii în perioada stăpânirii sovietice. Zeci de mii de români au fost deportați în ținuturile înghețate ale Siberiei, mii de oameni au fost exterminați în propria lor țară pentru că s-au opus rusificării și bolșevizării acestui teritoriu.  Nu vreau să nasc polemici. Dar nici nu vreau să uităm destinele miilor de moldoveni ridicați de la casele lor de către sovietici și deportați în îndepărtata Siberie -...

Citește mai mult... »

1 DECEMBRIE 1918 - ZIUA CEA MARE A ROMÂNIEI

1 DECEMBRIE - SĂRBĂTOAREA UNIRII         FERDINAND I,     Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,     La toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniștri sub No. 2.171 din 1918, Luând act de hotărîrea unanimă a Adunării Naționale din Alba-Iulia, Am decretat și decretăm: Art. I. Ținuturile cuprinse în hotărîrea Adunării Naționale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt și rămân de-a pururea unite cu Regatul României. Art. II. Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului-lege de față.     Dat în București, la 11 Decemvrie 1918. FERDINAND               Președintele consiliului de miniștri                                      ...

Citește mai mult... »

Refugiații – o eternă problemă

“Sunt milioane de refugiați. E o problemă mondială care interesează toate țările. Încotro se îndreaptă acești vagabonzi ai tuturor drumurilor? Deocamdată nu există, aproape, nici un răspuns. Pentru că lumea e preocupată de probleme mult mai grave, a căror soluție întârzie să vină. Sunt vremuri de bejenie, nu numai pentru refugiați, ci pentru întreaga omenire, care este în căutarea unei soluții, pentru durerile care o frământă de aproape două decenii.”Deși are un conținut atât de actual, textul citat este “decupat” dintr-un articol publicat de revista “Realitatea Ilustrată” - numărul 1 noiembrie 1938. Noi, cei de azi, am uitat că valuri de emigranți - fugari din calea războaielor, a sărăciei sau a ororilor regimurilor totalitare de tot felul - au străbătut mereu drumurile lumii. Avem impresia că lumea noastră de azi e prima care se confruntă cu această problemă. Nu e deloc așa. Un colaj de articole cules din presa românească din perioada interbelică o să vă arate că nu e deloc așa:Refugiații - o eternă problemă    ...

Citește mai mult... »

O vizită (interbelică) la Tiraspol

Regiunea transnistreană a fost și este încă o rană adâncă pe trupul Moldovei. Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană nu este altceva decât continuatoarea unei entități create artificial în anul 1924 de autoritățile sovietice: Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.   Despre viața românilor din Transnistria am mai scris pe blog. Foametea a lovit aceasta regiune în perioada 1925 - 1932 – perioadă în care mii de locuitori au traversat sau au încercat să treacă înot Nistrul – fluviul care îi despărțea de România. Vă voi spune doar că Nistrul devenise cu adevărat “un al doilea Styx” și că 40 de fugari au fost împușcați de grănicerii sovietici doar într-o singură zi (23 februarie 1932), în apropierea satului Olănești, în timp ce încercau “să fugă” peste Nistru. Locuitorii dintre Nistru și Bug au fost primii români care au cunoscut “binefacerile” colectivizării forțate. De asemenea au fost primii români care au trecut prin chinurile deportării în Siberia.   Voi mai adăuga azi pe blog un articol “decupat” din presa interbelică care se...

Citește mai mult... »

Mărturii din Transnistria

Primii români care au avut parte de “binefacerile” colectivizărilor forțate au fost moldovenii din Transnistria. S-au lămurit însă repede că între promisiunile propagandei sovietice  și realitate este o diferență uriașă. Și s-au opus, atât cât au putut. Dar au fost supuși unui regim de teroare, mulți dintre ei fiind deportați în ținuturile înghețate ale Rusiei sovietice (vezi articolul “Nistrul – al doilea Styx”) sau au fost exterminați în propria lor țară. Cu toate acestea au luptat – și lupta lor nu trebuie uitată.   Mișcările de revoltă cele mai aprige au fost cele de la Coşniţa, Pârâta, Movileni, Pogrebi și Doroţkaia. Revolte înăbușite în sânge de armata “țării tuturor libertăților” – Rusia sovietică. Povestea lor avea să se reproducă peste câteva decenii la scara întregii Românii. O mărturie a modului în care s-a făcut colectivizarea în Transnistria o găsim în relatarea din anul 1932 a unui refugiat moldovean:...

Citește mai mult... »

Ultimii muscali

O scenă comună la începutul secolului al XX-lea arăta cam așa: Un domn își pune pălăria înaltă și iese grăbit din casă. Imediat un birjar dă bice cailor și vine aproape. Domnul îl întreabă: - Ești slobod? - Slobod! Unde să vă duc? - Până la Cișmeaua Roșie. Cât face? - Șase franci. - Să mergem! Domnul își ocupă locul în trăsura luxoasă, elegantă, trasă de doi cai negri aduși din “țara de dincolo de Nistru”, cu cozi lungi și coame bogate. Muscalul fluieră scurt și trăsura pleacă în goană să-și ducă la destinație mușteriul… Trăsura muscalului în fața "Birtului" de la Șosea - 1900 ...

Citește mai mult... »

Prințesa și “voievodul țiganilor” (I)

Într-unul dintre articolele anterioare – Nistrul, al doilea Styx - vă relatam câteva dintre dramele refugiaților români transnistreni care treceau sub amenințarea gloanțelor bolșevice Nistrul înghețat, în iarna anului 1932, ca să ajungă în România. Tot malul însângerat ale Nistrului a fost însă și martorul unei senzaționale povești de dragoste, consemnată de reporterul Ion Tic în numărul din 9 ianuarie 1935 al revistei “Ilustrațiunea Română”. Eroii acesteia: Vasile Tandarescu, un lucrător pietrar din satul basarabean Ustea și o frumoasă prințesă fugită din Rusia comunist...

Citește mai mult... »

Călători fără odihnă pe drumul Siberiei

Deși am putea fi tentați să credem să credem că deportările românilor în Siberia au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice începând cu anii celui de Al Doilea Război Mondial, adevărul istoric ne spune altceva. Cu două decenii mai înainte zeci de mii de români din Transnistria au avut parte de “binefacerile” colectivizărilor forţate. Începând chiar din primii ani de după instalarea puterii sovietice, cei care s-au opus au fost deportați în îndepărtata și înfrigurata Siberie. Chiar și în timpul regimului țarist, în timpul Primului Război Mondial, mii de români au fost puși fără voie pe drumul pribegiei către îndepărtatele tărâmuri înghețate.Vă voi spune în continuare povestea lui Ilie Veștemean din Cacova și a lui Andrei Moga din Sibiel, doi ciobani ardeleni a căror aventură tragică a început în cele dintâi zile ale Primului Război Mondial: “Cei doi săteni au plecat în primăvara anului 1914 cu oile lor în Rusia. În comunele lor nu se aflau pășuni și conform unei vechi tradiții a oierilor din ținuturile Sibiului s'au îndreptat spre ținuturile...

Citește mai mult... »

Arhiducele Franz Ferdinand - o poveste de dragoste la Sinaia

Nu v-am mai răsfățat de mult timp cu o poveste de dragoste. Poate că a venit timpul: În anul 1909, arhiducele Franz (Francisc) Ferdinand, moștenitorul coroanei habsburgice, a făcut o vizită la Sinaia, la invitația familiei regale a României. Arhiducele a rămas profund impresionat de frumusețea locului și de viața austeră impusă curții regale române de către Regele Carol I. Nu a rămas insensibil nici la frumusețea și inteligența unei tinere ardelence: Melania Ionescu. În medalioane: arhiducele Franz Ferdinand și Melania Ione...

Citește mai mult... »

1931: De la Nistru până la Atlantic – aceeaşi oră

Ne apropiem de trecerea la ora de iarnă 2020. Trecerea la ora de iarnă 2020 se va face în ultimul weekend din octombrie, adică în noaptea de 24 spre 25 octombrie, când ora 4:00 va deveni ora 3:00. Este noaptea în care, se spune, „dormim mai mult”, ziua de 25 octombrie fiind cea mai lungă din an, pentru că, practic, are 25 de ore. Deoarece Comisia Europeană a propus să se renunțe la schimbarea sezonieră a orei în Europa, oferind statelor membre libertatea de a decide, odată pentru totdeauna, dacă doresc să aplice în mod permanent ora de vară sau de iarnă, anul acesta s-ar putea să avem parte de ultima zi de 25 de ore.  “Până la 15 Mai ceasornicele noastre mergeau normal, diferenţa între timpul Bucureştilor şi al Vienei fiind de o oră, iar între Bucureşti şi Paris de două ore. Franţa şi-a dat timpul cu o oră înainte, iar România cu o oră înapoi. De la Nistru până la Oceanul Atlantic avem deci acelaşi orar.” Acestea sunt primele rânduri ale articolului “Cu o oră înapoi”, semnat “Neptun”,  publicat în numărul din 11 iunie 1931 al revistei „Realitatea Ilustrată”. Știrea...

Citește mai mult... »