Cele mai frumoase zece cuvinte din limba română

Revista “Realitatea Ilustrată” lansa în numărul său din 15 iunie 1933 o invitație cititorilor săi: aceea de a participa la alcătuirea unui clasament al celor mai frumoase cuvinte din limba română. Tema aleasă mi-a stârnit curiozitatea și m-a făcut să caut rezultatul acestui adevărat “sondaj de opinie”, publicat câteva săptămâni mai târziu. Dar să vă nu sărim peste etape și să citim mai întâi regulamentul:

“REALITATEA ILUSTRATĂ” a instituit un concurs pentru alegerea celor zece cuvinte mai frumoase din limba română. Atracțiunea cea mai mare a acestui concurs constă în extrema lui simplicitate. Vi se cere să stabiliți o listă de zece cuvinte: cele mai frumoase din limba română. Pentru simplificare se vor alege numai substantive comune, de pildă: între glorie, glorios, glorificat, glorific, vom alege un singur cuvânt: glorie.

Citește mai mult... »

Locuri de răcoreală de altădată

E vară. E caniculă. Așa că m-am gândit să vă „răcoresc” cu o „mini-istorie” a vechilor ștranduri bucureștene. O mini-istorie scrisă într-un mod mai deosebit: o compilație compusă din fragmente de articole, știri “de sezon” și din fotografii culese din presa interbelică:

Citește mai mult... »

Instantanee interbelice: Bal mascat la Curtea Regală

Probabil că cele mai frumoase petreceri organizate în România de altădată erau balurile organizate în „timpul Carnavalului”. Carnavalul românesc începea „o dată cu Crăciunul dar nu se încheia decât în seara celei de-a doua Duminici a Lăsatului-de-sec, când se puneau capăt nunților, balurilor și oricăror petreceri ce erau oprite în timpul Postului mare” (cf. lucrării: "Bucureștii vechiului regat" – George Costescu – 1944).

 

Bal mascat la Curtea Regală (1930)
Chinezii (stânga) Costume Empire (dreapta)

 

În perioada Carnavalului se organizau numeroase baluri și serate, atât la curtea regală cât și în casele „high-life-ului” bucureștean. La aceste evenimente, renumite pentru belșugul, luxul și pentru eleganța afișată, se intra numai pe baza unei invitații speciale. În aceiași perioada însă se organizau, pentru oamenii de rând, numeroase baluri publice (în Sala Bossel, Sala Orfeu, Sala lui Schlatter din grădina de la poarta dinspre miază-noapte a Cișmigiului sau la Slătineanu).

 

Balurile mascate erau în acea vremea cele mai gustate petreceri colective ale bucureștenilor. Indiferent dacă balurile aveau loc în saloane private sau în săli publice, era obligatorie purtarea măștilor și a unei ținute speciale de carnaval. 

 

"Carmencita" (dreapta)
A.S.R. Principesa Ileana, d-na Bossie și
un "careu de dame cu valetul de cupă" (stânga)

 

Încheierea acestei perioade în care erau organizate numeroase petreceri publice era marcată prin organizarea „balurilor de îngropare a Carnavalului”, reuniuni care se țineau în seara de Lăsatul secului. Am aflat câteva impresii interesante despre un bal organizat la Curtea Regală în anul 1929, în timpul Carnavalului, citind o cronică publicată în numărul din 30 ianuarie 1930 al revistei „Realitatea Ilustrată”:

 

Regina Elisabeta a Greciei
 în costum de "indiană"

Citește mai mult... »

Lisette Verea – prima interpretă a şlagărului “Ionel, Ionelule”

Lisette Verea - una dintre cele mai apreciate artiste de cabaret din perioada interbelică - a fost una dintre puținele actrițe din România care, după ce a debutat și a jucat pe scenele românești, a avut șansa să joace în mari producții cinematografice americane.

Lissete Verea în anul 1933 pe scena Teatrului Cărăbuș
(coperta revistei "Realitatea Ilustrată" - 11 mai 1933)

Citește mai mult... »

Actori aproape uitați: Aura Buzescu

Aura Buzescu a fost una dintre cele mai apreciate dintre actrițele care au evoluat pe scenele teatrelor românești. O actriță pe care, din păcate, trebuie să o includ în categoria “artiștilor aproape uitați” astăzi.

 

 

În cei aproape 80 de ani de carieră Aura Buzescu a interpretat zeci de roluri memorabile dintre care amintesc doar câteva: Serge din „Ana Karenina” de Lev Tolstoi, Mira din „Meșterul Manole” de Lucian Blaga, Hedda Gabler din piesa cu acelaşi nume de Henrik Ibsen sau rolul principal din piesa „Ifigenia în Aulida” scrisă de Mircea Eliade. Aura Buzescu a fost de asemenea un regizor de succes. Dintre piesele regizate de ea amintesc “Citadela sfărâmată” de Horia Lovinescu și “Bălcescu” de Camil Petrescu.

Citește mai mult... »

23 AUGUST 1944 - Istoria nu face daruri nimănui

Înlăturarea Dictaturii

După câștigarea bătăliei de la Stalingrad, armatele sovietice au început să avanseze și, în martie 1944, ajunseseră pe teritoriul României. Din martie până în august 1944, Frontul de Est a fost stabilizat pe linia Chișinău-Iași-Târgu Frumos. În 23 august 1944, Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu - conducătorul statului la acea vreme - a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.

Revista “Realitatea Ilustrată” consemna astfel momentul: „24 AUGUST 1944: "Înlăturarea Dictaturii, a călușului criminal ce zăgăzuia libera manifestare a unui popor, ce plătise din plin trădarea unor slugi cățărate pe grumazul lui. Glasul emoționat și ferm al M. S. Regelui Mihai a răsunat puternic în inima miilor de români adunați în jurul aparatelor de radio. 

 

Câteva zeci de minute mai apoi, un chiot uriaș răsbătea din piepturi desrobite, iar în ochii tuturor scânteia lacrima, pe care ți-o dau numai bucuriile mari, ale regăsirii nesperate. Un Rege tânăr, cu dragoste de Țară, urmaș demn al Voevozilor descălicători și al Domnilor întregitori - ajutat de o mână de bărbați de Stat, vigilenți și curajoși - înlăturase primejdia ce ne păștea: pierderea independenței naționale și afundarea României în tagma dușmanilor omenirii și ai civilizației.” (revista "Realitatea Ilustrată - numărul din 16 - 30 septembrie 1944)

Franklin Delano Roosevelt, Iosif Vissarionovici Stalin, Winston Churchill

Citește mai mult... »

Maruka Cantacuzino – iubirea gravă și definitivă a lui George Enescu

Motto:

„Pentru mine a iubi este grav

 şi, mai ales, este definitiv.”

(George Enescu)

Una dintre cele mai frumoase femei, dar și una dintre cele mai excentrice prințese ale României, a fost fără îndoială Maria (Maruka sau Maruca) Cantacuzino. Prințesa a fost una dintre doamnele de companie și prietenele apropiate ale Reginei Maria, soția ministrului Mihai Cantacuzino, iubita filozofului Nae Ionescu și a muzicianului Dinu Lipatti, marea dragoste și mai apoi soția genialului George Enescu. Sperând că v-am trezit curiozitatea, voi încerca în cele ce urmează să-i devoalez în parte destinul:

Citește mai mult... »