Știrea a fost pentru mine o surpriză pentru că eram convins că
introducerea "orei de vară” în România s-a făcut de către
autorităţile comuniste în anul 1979. Am aflat însă că ideea trecerii
la ora exactă de vară îi aparţine celebrului om de ştiinţă Benjamin
Franklin şi că a fost enunțată în anul 1784 în eseul “Un proiect economic” în
care îndemna populaţia să se trezească mai devreme pentru a se folosi de lumina
soarelui şi pentru a economisi uleiul utilizat la lămpile de iluminat public.
Introducerea orei de vară s-a aplicat pentru prima dată însă în timpul primului
Război Mondial. Germania și Austro-Ungaria, au fost primele țări
care au introdus acest sistem, începând cu 30 aprilie 1916, în scopul
economisirii rezervelor de cărbune necesare producției de război.
Puterile Antantei au adoptat această reglementare un an mai târziu,
în 1917. Aceste reforme europene au făcut ca și România să adopte pentru
prima dată ora de vară în 1917. Principala motivație a fost economia la
electricitate.
În 19 martie 1918 s-a introdus şi în Statele Unite, dar a
fost folosită doar până în 1919, când s-a renunţat la această reglementare din
cauza opoziţiei fermierilor.
Au adoptat ora de vară pe rând Belgia, Danemarca,
Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi
Tasmania. În SUA a fost aplicată, pentru o perioada mai îndelungată în timpul
celui de al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie
1945, dar s-a creat confuzie pentru că fiecare stat avea propria regulă de
introducere a orei de vară, situaţie ce s-a menţinut până în 1966.
Ora de vară
a fost reintrodusă în România în anul 1931. Schimbarea orei se făcea atunci în
prima duminică din aprilie şi se revenea la ora de iarnă în prima duminica din
octombrie. Practica trecerii la ora de vară a fost suspendată la sfârşitul
anului 1942 – practica fiind reluată câteva decenii mai târziu – în anul 1979.
O iniţiativă pentru
trecerea României la ora Europei Centrale - absolut justificată din punctul meu
de vedere - a fost promovată anii trecuți prin Parlament. Dar - ca orice
iniţiativă legislativă bună - se pare că s-a pierdut pe undeva prin sertarele
deputaţilor noştri. Și am rămas astfel în rândul țărilor care utilizează Ora
Europei de Est.
Motivul iniţial al introducerii orei de vară nu a fost –
aşa cum s-ar crede – folosirea mai eficientă a luminii soarelui ci...
încurcăturile apărute - din cauza fusurilor orare diferite - pe căile ferate
europene. De altfel, trecerea la "ora de vară” din anul 1931 o datorăm conducerii
Căilor Ferate Române:
“Schimbarea orei n'a fost executată din iniţiativa
astronomilor, cum greşit cred unii. O astfel de crimă nu putea fi înfăptuită de
oamenii ştiinţei. Ideea adoptării orei centrale aparţine C. F.
R. Comitetul naţional astronomic a fost principial contra schimbării
timpului, dar având în vedere cererea insistentă a direcţiunei generale C. F.
R. savanţii noştri au admis moţiunea d-lui prof. Vâlcovici, prin care n'au
mai luat în consideraţie fictivele fusuri orare ale americanului Allen, nici
chiar meridianele noastre geografice, timpul fiind la urma urmei relativ,
conform teoriilor lui Einstein.” (cf. articolului menţionat mai sus)
Pentru
că argumentele folosite de direcţiunea C.F.R. în anul 1931 sunt atât
de valabile şi astăzi – poate chiar mai actuale în era modernă decât în
perioada interbelică – o să le citez din expunerea “d-lui inginer-sef I.
Macovei, directorul mişcării C. F. R.”, unul din autorii introducerii orei
Europei Centrale în ţara noastră:
“Dacă se priveşte o hartă C.F.R. se
poate vedea că avem 15 puncte de legătură internatională ca: Stamora Moraviţa,
Clucent, Jimbolia, Curtici, Pecica, Salonta Mare, Episcopia Bihor, Valea lui
Mihai, Halmeu, Dragoş Vodă, Bocicoiul Mare, Valea Vişăului, Grigore Ghica Vodă,
Schit şi Ştefăneşti cu Jugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia, ţări
amice nouă şi conduse de ora centrală, pe când cu vecina Rusie cu a cărei oră
mergem, nu avem nici o legătură şi relaţie. Şi de asemenea că Meridianul Estic al Poloniei 28° 15 trece
prin Soroca - Reni -Cavarna, lăsând către Vest cea mai mare parte a ţărei
noastre, care prin analogie cu Polonia poate avea fără inconvenient aceiaşi
oră, adică ora Europei centrale. Diferenţa de orarii provoacă mari
neajunsuri în stabilirea de legături de trenuri internaţionale, nu pentru că
trebuie a se da minutarele ceasornicelor de frontieră cu o oră înainte sau
înapoi, ci deoarece ştiinţa mersurilor de tren impune între altele, plecări şi
sosiri de trenuri la ore convenabile în capitalele ţărilor pe cari le leagă. O
plecare mai devreme de ora 7 şi o sosire mai târzie de ora 23 sau 23.30 se
consideră ca nepotrivită. Orice deplasare a acestor ore, lipseşte publicul de
mijloacele de comunicaţie frecvente şi ieftine ale oraşelor, le diminuează
timpul de odihnă de noapte, iar trenurile riscă a avea o frecvenţă puţin
intensă. Un tren care ar pleca la ora 7 din Viena şi ar sosi după ora 24
în Bucureşti, este neconvenabil. Acelaşi tren cu ora centrală soseşte după ora
23.
În conferinţele
internaţionale ale orariilor, acest neajuns a putut fi înregistrat foarte
adeseori, multe legături neputând fi stabilite din această cauză iar alteori
s'a recurs chiar la sistemul condamnabil al oprirei trenurilor, timp
nejustificat, în anumite staţii intermediare, ceea ce ocaziona şi supremaţia
unora faţă de altele. Fiecare ţară îşi are graficul său de mers de tren
stabilit pe condiţiuni de veracitate, legături, încrucişări, etc. Punerea lor
în concordanţă de frontiere în cazul diferenţei de orarii, mai ales când se
traversează aceleaşi frontiere de mai multe ori, implică deplasări sau
denaturări a graficului cu urmări dezagreabile celorlalte trenuri. Aşa e cazul liniei Grigore Ghica-Vodă -
Satu Mare unde aceleaşi trenuri trec de 4 ori frontierele (Grigore Ghica-Vodă,
Valea Vişăului, Dragoş Vodă şi Halmeu). În sistemul actual citirea unui
mers de tren, fie el de călători, fie direct de marfă internaţional ne dă un
timp aparent, cel real obţinându-se prin operaţii de adăogiri sau scăderi de
ore sau minute.
Trenul Orient Expres care
pleacă la ora 19,50 din Paris şi soseşte a treia zi la ora 18,25 în Bucureşti,
parcurge această distanţă în 44 ore 25' iar nu în 46,25', după cum ramura ce
pleacă din Amsterdam la 19.02 şi soseşte la 18,25 o parcurge în 45°43' în loc
de 47°23' cât se citeşte în livretul de mers de tren. În intreaga literatură a orariilor, nicăieri nu apare România
cu mândrul său nume, suntem pur şi simplu aruncaţi la urmă ca stat Balcanic. Dacă pe toate tărâmurile ne
străduim pentru occidentalizare, adoptarea orei Europei Centrale va contribui
în acest sens.”
Sursa: articolul “Cu o oră
înapoi” - semnat “Neptun” - din „Realitatea
Ilustrată” – numărul din 11 iunie 1931 – disponibil în colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
