Grădinile de vară pe la 1900

O seară în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum o vedea Eduard Marbeau, redactor în anul 1881 al ziarului „Correspondent” din Paris:

 

Terasa Oteteleșanu

 

„Seara orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor veterani.” 

 

În Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea reprezentațiile Teatrului Național sau ale Teatrului Muzical - Opera de mai târziu - erau destinate îndeosebi unei lumi alese. Pentru majoritatea locuitorilor capitalei aceste spectacole nu erau încă accesibile. De aceea, au început să fie amenajate în timpul verii scene mai mici prin grădinile răcoroase ale orașului. Aici, cheltuind foarte puține parale, bucureștenii se puteau destinde în serile călduroase de vară.

Cele mai populare teatre de vară, așa numitele "grădini", erau: Grădina Racșa (în spatele Universității de azi), Stavri, Casinoul Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu s-a construit Palatul Ministerului Afacerilor Interne), Orfeu (pe strada Câmpineanu), vestitul Union (făcut celebru de marele Caragiale) sau grădina teatrului Jignița (din strada Negru Vodă). Lumea bucureșteană se delecta cu acest gen de spectacole stând la masă cu o halbă de bere și cu un pumn de alune prăjite în față, fiindcă... ”era mai comod și lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru muzică și pentru petrecere se duceau bucureștenii în grădinile fabricilor de bere Luther și Oppler. Ascultau acolo muzica la modă consumând „bere proaspătă, cu kremwurști, cu șuncă, cu unt și ridichi”. (1) 

Citește mai mult... »

Despre căsătorie şi despre avere (ieri și azi)

Redactorii revistei “Moda nouă ilustrată” adresau - prin anul 1910 - o întrebare delicată și ușor indiscretă cititoarelor și cititorilor revistei:

 

“Ce credeți: e mai fericită căsnicia între o fată săracă și un bărbat bogat, ori între un bărbat sărac și o fată bogată. Sau când ambii soți sunt ori bogați, ori săraci?”  

 

 

O să  transcriu pentru voi câteva dintre răspunsurile date de doamnele, domnișoarele și de domnii curajoși din anul 1910 la această întrebare, păreri exprimate în cadrul rubricii “Tribuna cititorilor”, publicată de revista “Moda Nouă Ilustrată” (numerele din 10 martie, 25 martie și 25 aprilie 1910). Și o să “adaug” câteva dintre răspunsurile și comentariile voastre. Pentru culoare, am presărat prin articol câteva fotografii din aceiași epocă ale unor cititoare ale revistei “Moda Nouă Ilustrată”:

D-ra Aurelia Mărăşescu -  Craiova

„Îmi închipui că cea mai fericită căsnicie e cea în care bunul D-zeu împreunează o fată săracă cu un bărbat sărac, căci amândoi știind ce-i sărăcia vor căuta să lupte pentru a o înlătura.” (Contele Romeo Ralmondi, Loco.)

„Fericirea în căsnicie, după mine nu constă în avere. Ea e mulțumirea sufletească ce îmbălsămează inimile ambilor soți. Atunci când gusturile lor corespund, când se consideră egali și nu caută nici unul să planeze asupra voinței celuilalt. Acolo e fericirea! Unde e dreptate, unire și iubire.” (Eugenia – Câmpina)

D-şoara Lucreţia Davidescu
Bălceşti - Vâlcea

„În căsnicie, cred eu, bogăția și sărăcia n’au nici un rol. Căsnicia înseamnă iubire și numai atât. În iubire nu poate fi vorba nici de bogăție nici de sărăcie, nici de clasă, nici de rang, ci numai de sentiment. Dar sentimentul nu-i durabil și nici în același mediu n’are aceiași durabilitate. Dacă fericirea casnică stă numai în sentiment, atunci totul se reduce în a găsi condițiile durabilității lui. Ele însă nu pot fi de natură externă ci numai de natură internă (...).” (Natalia Veritas, Iași)

„Unei fete bogate, de-i va place un băiat sărac, dar cu un caracter nobil și demn de ea, iubindu-l mult, poate că căsnicia lor ar fi fericită. Tot asemenea și cu un bărbat bogat și o fată săracă, dar de multe ori iubirea aceasta este de scurtă durată și își află sfârșitul și atunci cel bogat își asuprește soțul sărac; e mai bine deci ca soții să fie de aceiași stare socială.” (Ștrengărița din Teleorman)

„

D-ra Adela Teodorescu - Brăila

 

"Fericită, găsesc eu, căsnicia în care ambii soți sunt bogați, căci atunci se vor înțelege de minune în orice neînțelegere.” (Aureliu Zamfirescu, Loco)

„E mai bine ca bogatul să-și ia femeie săracă și atunci poate fi un trai fericit (mă rog, eu nu mă ocup decât de bărbat!...) căci de va fi el sărac și ea bogată, va fi el femeie în casă...; dar mai bună e o căsătorie între soți de aceiași condiție socială.” (C.B. Haisse, Constanța)

D-ra Elisa Demetrescu
 Bucureşti

“Numai când o iubire sinceră ideală se naște în mod desinteresat între două persoane de sex diferit, când caracterele se potrivesc și când starea material și socială sunt de o potrivă, numai în acest caz, căsnicia poate fi cu adevărat fericită. Când soțul va fi mai bogat atunci fără voie el va atinge succebilitatea ei și de aici se ivesc diferite discuțiuni apoi fericirea e tocmai ca cerul plin de nori.” (Azalia – Focşani)

“Întrebarea e foarte vicleană, căci atinge în mod esențial ce preocupă azi pe ambele părți bazate pe căsătoriile bazate pe avere. Deci: o femeie ori un bărbat bine educat și instruit își va da seama întotdeauna de drepturile sale și nu va constitui un nemerit lipsa material a tovarășei sale (sau vice-versa). Pe câtă vreme o femeie bogată și lipsită de educație și de instrucție îl va judeca pe bărbatul ei sărac întotdeauna inferior, va fi lipsită de tactica analizei sufletești și întotdeauna nu vor înceta cu certurile. Același lucru se va întâmpla când bărbatul va fi bogat dar needucat și neinstruit. El va căuta cu cel mai mic prilej a-i asvârli în față că << ce ai fost tu față de mine: puteam să iau fată bogată, nu una ca tine! >>. De aici resultă că nici averea, nici sărăcia nu formează casa, ci baza adevărată a fericirei casnice se formează numai în buna înțelegere a caracterelor lor.” (Minodora Caşolţeanu – Cernavodă)

D-şoara Virginia Gheorghiu - Fălticeni

URMEAZĂ RĂSPUNSURILE VOASTRE, ALE DOAMNELOR, DOMNIȚELOR ȘI ALE ALE DOMNILOR DE AZI:

Annie Ann
București

Pot fi fericiți indiferent de averea materială dacă o posedă pe cea spirituală. Cert este că un studiu realizat pe baza unor statistici care s-au făcut pe o perioadă lungă de timp (câteva sute de ani) a relevat faptul că numai 2 din 10 căsătorii sunt reușite! 

Simona Tripon
Oradea

- E mai fericită căsnicia atunci când el o iubește necondiționat, iar ea îl respectă necondiționat. Indiferent cine are sau nu avere. ;-)

Cazimir Cip
Timișoara

Dilema? Se vorbește de dragoste și de avere. Scurt - idealism sau materialism! Punct?

Clara Iubire
București

Îmi place ideea aceasta, de a face o paralela între ieri și azi: cum gândeau oamenii la începutul secolului trecut și cum gândesc acum... Și, ca să adaug și eu un răspuns la problema ridicată: cred că nu este în regulă să fie o prăpastie mare între starea materială a celor doi soți, întrucât educația, felul de a se purta al fiecăruia, modul de gândire, absolut toate depind până la urmă de felul în care fiecare a fost educat și crescut. Dar cea mai urâtă căsnicie cred că ar fi aceea între un bărbat sărac și o fată bogată.

Tatiana Cătălin

Niciodată dacă nu se iubesc!

Ecaterina Barbu
Iași

Nu este prea simplu să răspund la o astfel de întrebare. Sunt foarte multe situații. Mulți spun că dacă există iubire nu contează bogăția. Eu nu sunt de acord. După părerea mea iubirea nu durează o viață. Banii au și ei importanța lor. Este bine ca ambii parteneri să aibă resursele lor și să nu depindă financiar unul de celălalt. Însă cel mai important lucru într-o căsnicie, după părerea mea, este ca partenerii să facă parte din aceiași clasă socială.

Iza Popescu
București

"Să vă iubiți și să vă potriviți!" - asta e rețeta de succes pentru o căsnicie, pe care o primim cei mai mulți dintre noi de la cei care se vor (și sunt de multe ori) mai experimentați în ale mariajului decât noi. Partea cu iubirea e clară! În ceea ce privește potrivirea, însă, nu prea se intră în detalii... Bogăția și sărăcia, în opinia mea, din punct de vedere material, sunt relevante direct proporțional cu măsura în care creează partenerilor complexe - fie ele de superioritate sau inferioritate. Bogăția și sărăcia sunt deosebit de relevante, însă, din punct de vedere sufletesc! Marile drame în cuplu pornesc de la diferențele din acest punct de vedere. Așa căsnicia tinde să devină "căznicie"... Vă salut cu drag!

Dan Ciprian

O anumită perioadă de timp sunt ambii fericiți, în toate variantele, dar după aceea cel sărac o să fie mai trist și suferind. Nici în căsnicia bogaților nu este o fericire tot timpul. Cred că ar fi mai de lungă durata între bogat și sărac. Pentru că săracul ar suporta toate capriciile bogatului, pe când cei bogați la cea mai mica neînțelegere își spun la revedere.

Simion-Ionel
Olariu - București

Nu se poate face o paralelă între bogații de astăzi cu cei din 1910. Bogații de la începutul secolului trecut aveau o altă cultură privind modul cum au ajuns să dispună de o anumită avere. Bogații zilelor noastre - se vede foarte limpede - sau îmbogățit prin furt și fraudă. Dovada cea mai bună o constituie faptul că tot mai mulți înfundă pușcăriile. Acești așa ziși "BOGAȚI " nu au nici un Dumnezeu. Ei provin din cei mai parșivi și șarlatani oameni din timpul comunismului. Aceștia nu au muncit nici atunci și nici acum. În timpul comunismului îi lua de pe stradă și-i trimitea la muncă. Dacă nu vroiau să muncească, îi băga în pușcărie. După revoluție pentru ei a coborât raiul pe pământ. Au furat tot ce s-a putut sub acoperământul legilor făcute chiar de ei. Halal democrație!

Violeta Porumboiu
București

Hm, nu ne-am schimbat prea mult în atâta amar de timp. E adevărat, banii au un rol important în viață, dar căsătoria nu ar trebui să depindă de ei. O femeie cu avere poate ridica un bărbat sărac la rangul de rege, iubirea lor e cea mai mare comoară, un bărbat cu avere face dintr-o femeie săracă de asemeni o regină, iubirea aduce respect cu sine, doi săraci se vor lupta să supraviețuiască și să spere în mai bine, sărăcia e de multe ori un stâlp de susținere pentru ambii, când există iubire, există speranță, când au avere amândoi..... eeeee..... rareori e frumoasă căsătoria lor, ce-și mai poate dori cineva care are totul!? Banii te fac sclavul lor și rareori se întâmplă să-și abandoneze locul sentimentelor. Mulțumesc pentru articol, o zi minunată.

Lavinia

Eu zic, ceva bani să fie! Dar ai lui, căci altfel el va suferi că nu-i bărbat. Dacă nu au, dar compensează prin lupta dea face împreună un cămin, tot bine. Dacă au îndeajuns ambii, rolurile fiecăruia sunt incerte. Cel mai probabil unul trage "hăis" și unul "cea", cum ziceau bătrânii.

Maria Masha

După părerea mea, o căsătorie se bazează pe iubire nu pe bogății. Când doi oameni se iubesc și formează un cuplu iubindu-se reciproc, sunt destul de bogați. Nu spun că bogăția (banii) nu are importanța ei, dar unde nu este iubire pot fi toate bogățiile din lume, că tot nu ești fericit. Cât despre sărăcie... dacă este iubire, nimic nu ți se pare greu și treci cu ușurință peste necazuri.

Mihaela Mosneanu

Indiferent de situația financiară și de statutul social pe care îl au o femeie și-un bărbat, atunci când decid să se căsătorească, sunt ferm convinsă că trebuie să se iubească, să se adore unul pe celălalt. Dar abia după ce își unesc destinele prin cele două semnături la primărie și prin sfânta cununie în biserică, abia atunci iasă la iveală problema duratei unei căsnicii. Ea începe cu iubire și cu cele două pe care le-am menționat eu mai sus, dar după o perioadă, ea trebuie să continue cu înțelegere și sprijin din partea fiecărui partener, ca să reziste până la final, până când Dumnezeu vrea. Și nu cred că iubirea se diminuează cu timpul, datorită problemelor pe care le întâmpină orice cuplu, doar că își schimbă înfățișarea în timp. Iubirea nu înseamnă numai un început de relație sau căsnicie, ci mai înseamnă respect și devotament față de partenerul tău.

Arcidalia Ghenof
         Arad

Când oamenii vor învăța că ingredientele unei relații de succes sunt iubirea, respectul reciproc, comunicarea și toleranța, vor vedea că problema banilor nu este atât de acută. Rangul social nu ți-l asiguri prin naștere (cel puțin nu acum), ci prin educație și cultură. Iar când "pleci", oricâtă avere vei avea, pleci tot cu aceleași 4 scânduri. Important e ca pe lângă cele enumerate să existe sănătate.

Doinița Dragoman
Offenbach

Nimic nu garantează o căsnicie fericită. Sunt atât de mulți factori care o fac să deraieze încât e riscant să te hazardezi în pronosticuri... Dar observ că aceleași dileme erau și atunci ca și acum.

Citește și:

Cei mai frumoși ani…

Resemnare sau luptă pentru dragoste

E bun divorțul, ba e rău...

Citește mai mult... »

Povești din lumea circului de altădată

  “După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ. 

- Unde mergem de Crăciun? 

- La circ! 

Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la București.” 

   

   De-a lungul timpului, spectacolele de circ organizate la noi au fost însuflețite de vedete ale arenei precum frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor român de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului. 

  Artiștii din arena circului (acrobați, jongleri, dresori de animale, contorsioniști și clovni) sunt cei care creează o magie cu totul aparte - magie care face ca inerentele drame din viața lor să rămână ascunse publicului. Tocmai de aceea, are un farmec aparte articolul semnat de Sandu Vornea și publicat în numărul din 23 ianuarie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată”, care reușește să ne ofere câteva instantanee din spatele cortinei:

“- Care este deosebirea dintre lună și soacră? 

- ?!... 

- Luna este un astru, soacra un dezastru! 

  Galeria face explozie. 

  Jos, în arenă, August, mic, în costum grotesc cu paiete sclipitoare, cu gura lărgită de carmin până la urechi, l-a păcălit pe Gogo, cel cu capul ca de gips. August se tăvălește prin nisip de bucurie; Gogo s'a bosumflat irezistibil. 

  Spirituali, de-o inteligență tot atât de sclipitoare ca și costumele pe care le poartă, cu mintea la fel de agilă ca și trupul, clownii, cele mai frumoase jucării ale copiilor, sunt mari artiști, mari acrobați.”

    

Citește mai mult... »

Cum îți faci rost de un Spiriduș

Mitologia poporului român este una plină de culoare și de originalitate. Poveștile și legendele populare românești sunt populate cu o multitudine de personaje magice, cu puteri supranaturale. Zmeii și căpcăunii, ursitoarele și ielele, știma apelor sau cățelul pământului, strigoii sau moroii sunt doar câteva dintre ele. Între aceste personaje, spiridușii ocupă un loc aparte. Deși astăzi suntem tentați să îl privim cu simpatie, el era considerat de români ca fiind un spirit malefic: “Spiridușul sau Spiritușul este un drăcușor în carne și oase sau întruchiparea acestuia într-o vietate văzută sau nevăzută, care la casa unde șade aduce toate nenorocirile din lume, atât cât trăiește omul”. (1)

 

Citește mai mult... »

La pas prin Cheile Bicazului (fotoreportaj interbelic)

Opt kilometri de pereți stâncoși verticali

 

România este o țara binecuvântată cu locuri de o frumusețe cu totul aparte, care ne bucură ochii și care ne încântă sufletul. Unele dintre cele mai spectaculoase priveliști ne sunt oferite de Cheile Bicazului: opt kilometri de pereți stâncoși verticali extrem de înalți, care depășesc pe alocuri 300 de metri și care sunt atât de apropiați pe alocuri încât îți dau senzația că parcurgi un canion. Locurile pitorești din munții Hășmașului au început să fie descoperite în perioada interbelică de un număr tot mai mare de români. Printre aceștia s-au numărat și doi mari scriitori români:

Citește mai mult... »

Povestea Mariei Ciucurescu – actrița favorită a marelui Caragiale

Numele Mariei Ciucurescu (n. 6 august 1866 - d. 11 februarie 1939) – o mare actriță care a jucat pe scenele noastre – este și el - din păcate, unul aproape uitat astăzi. Am găsit foarte puține informații despre cariera acestei mari actrițe în mediul online: doar câteva menționări răzlețe ale unora dintre prezențele ei pe scenă sau în filmele de început ale cinematografiei românești. Cu toate că Maria Ciucurescu a fost una din actrițele favorite ale genialului Caragiale, cel care “a  fost destul să o vadă de câteva ori ca Maria Ciucurescu să capete roluri peste roluri și să rămâie una din admirațiile lui Caragiale, din casa căruia nu avea voie să lipsească în anii din urmă, ori de câte ori venea de la Berlin. Mult îi plăcea  lui Caragiale să stea de vorbă cu eroina comediilor sale!” (cf. articolului “Maria Ciucurescu”, publicat în revista “Luceafărul”, numărul din 16 noiembrie 1913).

Maria Ciucurescu în anul 1913

Victor Eftimiu despre Maria Ciucurescu

 

Un alt mare dramaturg român, Victor Eftimiu, avea să sintetizeze, peste decenii, cariera actriței: “Maria Ciucurescu, a fost, incontestabil, cea mai mare actrița de comedie pe care am avut-o, cea mai firească, cea mai frumoasă, cea mai caldă, cea mai catifelată. Un humor care n’avea nimic vulgar, o mândrețe de priviri șirete, înecând în farmec de voluptate cuvântul spus atât de limpede, un mers grațios, o melancolie care înnobila momentele celei mai deslănțuite comedii, o feminitate specific românească, - iată ce a însemnat trecerea Mariei Ciucurescu pe scenele țării.” (Victor Eftimiu în volumul memorialistic “Fum de fantome”, publicat în anul 1940).

Maria Ciucurescu alături de Trupa Antonescu în turneu prin Transilvania în anul 1913
(revista "Cosînzeana", numerele din 19 și 26 octombrie 1913

 

Citește mai mult... »

Leacuri miraculoase de altădată

România anului 2022 nu diferă foarte mult de România interbelică nici în ceea ce privește modul de practicare a medicinei în mediul rural. Un pasaj dintr-un articol interbelic, care avea ca subiect munca medicului de la țară, se poate publica astăzi fără ca cineva să sesizeze că se referă la o stare de fapt de acum 80 de ani:

Citește mai mult... »