Legenda Cotrocenilor

Cotroceni - legendă și adevăr istoric  PARAGRAFE: Șerban Cantacuzino și legenda Cotrocenilor Adevărul ascuns în spatele legendei Istoria Cotrocenilor se întinde pe o perioadă de mai bine de 400 de ani. Înainte de a deveni reședință domnească, pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Cotroceniul era o moșie aflată la “o jumătate de ceas” de orașul București, care cuprindea păduri din vestiții Codri ai Vlăsiei, terenuri agricole și un sat de țărani liberi. Cotrocenii în 1864Satul și “moșia” sunt menționate documentar pentru prima dată într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614, sub forma Cotroceni. Zona Cotrocenilor devine în 1660 proprietatea lui Șerban Cantacuzino, fiind o răsplată dată pentru prețioasele servicii aduse domnitorului Gheorghe Ghic...

Citește mai mult... »

Spiridușul în credințele populare românești

Cum îți faci rost de un Spiriduș  PARAGRAFE: Vrăjitoarele și spiridușii Cum "dobândești" un spiriduș Cum îngrijești un spiriduș  Mitologia poporului român este una plină de culoare și de originalitate. Poveștile și legendele populare românești sunt populate cu o multitudine de personaje magice, cu puteri supranaturale. Zmeii și căpcăunii, ursitoarele și ielele, știma apelor sau cățelul pământului, strigoii sau moroii sunt doar câteva dintre ele. Între aceste personaje, spiridușii ocupă un loc aparte.   Deși astăzi suntem tentați să îl privim cu simpatie, el era considerat de români ca fiind un spirit malefic: “Spiridușul sau Spiritușul este un drăcușor în carne și oase sau întruchiparea acestuia într-o vietate văzută sau nevăzută, care la casa unde șade aduce toate nenorocirile din lume, atât cât trăiește omul”. (...

Citește mai mult... »

Confesiunile unui lustragiu pitic

Povestea unui lustragiu interbelic  PARAGRAFE: GHEORGHE VOICU - PITICUL LUSTRAGIU "LA MINE SERVICIUL E ANTISEPTIC" AMINTIRI DIN VREMEA RĂZBOIULUI CE SPUNE ȘTIINȚA DESPRE PITICI  Cândva o prezență cotidiană pe străzile Bucureștiului, lustragiii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - își așteptau mușteriii în mai toate intersecțiile importante, înarmați cu scaune pentru clienți și cu nelipsita lădiță în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii și cârpe.    Unul dintre acești anonimi ai străzii era Vasile – un micuț în vârstă de numai 6 ani – un copil care imediat după răsăritul soarelui își lua lădița și cutia de conserve care-i servea drept scaun și pornea grăbit spre centrul Capitalei. Povestea acestuia (publicată în numărul din 22 septembrie 1937 al revistei “Realitatea Ilustrată”) o puteți citi aici: Povestea ilustrată a unui lustragiu interbel...

Citește mai mult... »

E bun divorțul, sau e rău...

Ce credeți despre legalizarea divorțului?  PARAGRAFE: Opinii de ieri Opinii de azi Nu o să încerc să alcătuiesc aici și acum o “scurtă istorie a divorţului”. O să vă spun doar că de-a lungul a multor secole doar bărbaţii aveau dreptul de a divorţa. Abia către sfârşitul secolului al XIX-lea femeile au dobândit “privilegiul” de a putea intenta divorţul. E drept - doar pentru "motive considerate ca fiind foarte serioase”: cruzimea, incestul, abandonul sau bigamia partenerilor de viaţă.   Dobândirea dreptului de a divorţa nu a fost obţinut în urma unei lupte uşoare sau de scurtă durată. O să vă mire poate să aflaţi că Italia a legalizat divorţul abia în anul 1974, Irlanda în anul 1997  sau că ultima ţara din Europa care a legalizat divorţul a fost Malta – în 2011. Din acest punct de vedere putem să considerăm România ca fiind o ţară cu legislaţie modernă încă de la începutul secolului al XX-lea. Asta poate şi pentru că noi românii am avut întotdeauna umor: un hâtru spunea cândva că principala cauză de divorţ în România este... căsătoria.  Tocmai pentru...

Citește mai mult... »

Bunicii se amuză

Pentru că umorul de calitate – asemeni vinului bun – nu își pierde aroma peste ani, am cules pentru voi câteva glume drăguțe publicate de revista "Viața ilustrată" în numerele apărute în anul 1937. Am "presărat" printre glume și câteva caricaturi amuzante din aceeași perioadă:  RESPECTUL CUVENIT  La un restaurant, un tânăr cam cu chef și care făcuse gălăgie, fusese dat afară pe ușa din dos. - O să vă pară rău, strigă el înfuriat. Nu știți cu cine aveți de-a face. Sunt de neam mare și influent. - Atunci scuzați, vă rog, răspunse chelnerul. Poftiți încă o dată înăuntru, ca să vă putem da afară pe ușa din faț...

Citește mai mult... »

La ghicitoare

Lumea ghicitoarelor în perioada interbelică PARAGRAFE: O vizită în cartierul ghicitoarelor O cărturăreasă... autorizată Femeia care ghicește prezentul, trecutul, viitorul Rând ca la moară la ghicitoare  Orașele noastre de azi adăpostesc, asemeni celor de ieri, un număr mare de ghicitoare în cărți, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în… ochi de bufniță. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate că doar mijloacele de publicitate utilizate azi (mediul virtual dar nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte), aspectul și mărimea caselor "ghicitoarelor de top”.  În zilele de azi, ca și acum un veac, ghicitoarele și clarvăzătoarele sunt la mare căutare și “mii de suflete își alină durerile, își împletesc nădejdile sau își fac capul calendar…” în lumea magiei. Vom pleca așadar împreună în căutarea unei “cărturărese” (așa erau numite ghicitoarele în cărți pe la începutul veacului trecut), însoțind pe de mai vechiul nostru prieten Ion Tik - reporter...

Citește mai mult... »

La pas prin dulcele târg al Ieșilor

Iașiul interbelic - Prin Hala Mare  PARAGRAFE: Noaptea în Hala Mare O zi în Hala Mare  Am străbătut până acum la pas și am cules impresii din câteva dintre marile târguri bucureștene de altădată. Articolele reporterilor interbelici au surprins “fotograme” în furnicarul Pieței Bibescu Vodă (citește articolul “Prin Piața mare”),  în Târgul Vitan (citește articolul “Prin Târgul Vitan de altădată”) sau prin celebrul Târg al Moșilor (citește articolul “Piticul din Târgul Moșilor”).   Vă invit acum să ne desprindem din agitația Capitalei și să vizităm un mare târg organizat într-un “oraș de provincie”. Și ce destinație mai potrivită am fi putut să găsim decât “dulcele târg al Ieșilor”. Vom pătrunde așadar, însoțiți de reporterul “C. L.” al revistei “Ilustrațiunea Română” (probabil e vorba despre C. Luca Iași – cel care a semnat și alte articole publicate în rubrica “Anchete Ieșene”), în lumea “vestitului Halm-boccegiul”, veteran al Halelor Mari ale Iașului prin anul 1936:&nbs...

Citește mai mult... »