Teatrologul Ioan Massoff îl prezenta astfel în anul 1937 cititorilor
revistei “Realitatea Ilustrată” pe marele actor George Vraca: “La Bursa
valorilor teatrale, unde schimbările sunt foarte bruște, George Vraca
este astăzi unul dintre cei mai cotați actori. Își menține faima de ani de zile
și nu numai că n'a început să se obosească și, mai ales, să obosească, dar
aproape în fiecare stagiune face, ceea ce în limbaj “technic” se numește “un
bronz”, adică o creație. (…) Ei bine, Vraca, astăzi unul dintre cei mai munciți
actori ai noștri, unul dintre cei mai “storși”, face o excepție: continuă să-și
mențină cota, ba cu vădite tendințe de urcare, căci, cu fiecare rol - actor de
surprize- arată o altă fațetă a talentului său. Până acum vreo câțiva ani nu
putea fi conceput decât în frac, june și frumos, așa cum scrie la cartea
perfectului amorez de teatru. Se pare că venirea la București a regisorului
Barnowsky a constituit o răscruce în cariera acestui actor cu adevărat
înzestrat: astăzi, Vraca este unul din cei mai valoroși actori de compoziție al
nostru. Și-și mai menține faima printr’o
probitate profesională, din ce în ce mai rară în ultimul timp, ca și printr’o
viață foarte puțin spectaculoasă în afara de scenei. Când oare vor înțelege
actorii și actrițele noastre, că pierd grozav de mult, printr’o prea mare
circulație în afara “careului fermecat”?
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Urmărește pe Twitter:
Urmărește pe Facebook:
Pagini:
Citește și:
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
Contact:
Politica privind datele cu caracter personal:
Recomandări:
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea vraca. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea vraca. Sortați după dată Afișați toate postările
De vorbă cu George Vraca
Micile superstiţii ale marilor actori
Fie că recunoaștem
sau că nu o facem, superstițiile ne însoțesc fidel în viață și ne influențează
- de foarte multe ori - deciziile sau comportamentul. Asta poate pentru că avem
nevoie și de puțin noroc în viață, oricât de raționali ne-am dori să fim.
Actori de altădată despre primul lor mărțișor
MĂRȚIȘORUL! Ce altceva decât
acest minunat simbol al primăverii putea să fie un pretext mai nimerit pentru a
lua interviuri unor mari vedete ale scenei interbelice. De ce mărțișorul?
Pentru că nu există om în sufletul căruia să nu fie încrustată vreo amintire
frumoasă legată de acest talisman aducător de noroc dăruit la început de
primăvară. Urmează așadar un articol alcătuit din mini-interviuri luate în anul 1937 și care
cuprind amintiri romantice sau amuzante legate de mărțișor. Intervievații, nimeni alții decât Constantin
Tănase, Elvira Godeanu, George Vraca, George Calboreanu, Silly
Vasiliu, Mya Apostolescu, Tantzi Cocea, Ionel Țăranu. Un adevărat regal nu-i așa?
Leny Caler: Povestea Corinei din "Jocul de-a vacanța"
Actriţa Leny
(sau Leni) Caler (n. 1904, București, d. 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o
celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai
cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene.
Vă amintiți de misterioasa "doamna T" din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul
ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil
Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler
că „are ceea ce se numește stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton
cea mai strictă. De aici și contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.
Crăciunul în lumea teatrului de altădată
“Și'n vremea ce toți se recreiază, se
odihnesc, se distrează, actorii trebuie să fie la postul lor mai mult
decât oricând în zilele Crăciunului. Căci vine periferia, vin școlarii, vin
acei cari în tot timpul anului nu văd decât exteriorul teatrului; vine
“poporul" să se distreze, să râdă sau să plângă, să aplaude și apoi să
povestească o iarnă întreagă familiei reunite în jurul sobei “ce frumos a fost la teatru". Astfel își începea reporterul Ion Golea articolul “Crăciunul
în lumea teatrului” publicat în revista “Realitatea Ilustrată” – numărul din 21 decembrie 1929.
Elvira Godeanu - privilegiul și osânda de a fi frumoasă
Elvira
Godeanu a fost una dintre cele mai frumoase și mai talentate actrițe de teatru
și de film pe care le-a avut România. Iată cum o caracteriza un contemporan,
F.O. Fosian, în volumul “87 artiști bucureșteni de teatru, operă și revistă”:
“Actriță?...
Mai puțin decât oricare alta, prin oroarea ei de publicitate, de podoabe, de
cancanuri… Dar cu atât mai autentică artistă – prin pasiunea de a-și
împlini un cât mai complet destin de femeie, pe scenă ca și în viață. Nu e veți
întâlni hoinărind prin baruri, în partide de vagabondaj nocturn. Nu o veți
surprinde nici în roluri de personagii anormale, cu pupilele înnoptate de cine
știe ce nebulos extaz... Cu aceiași discreție cu care se derobează de la frivolitățile
moderne, Elvira Godeanu refuză bluff-ul și cabotinajul. Are privilegiul și
osânda de a fi frumoasă – într-o vreme când s’a acreditat legenda că nu pot
avea talent într’adevăr decât slutele sau desfiguratele - și are curajul de
a-și afirma necontenit suveranitatea acestei grații feminine, prin creațiuni
artistice în care se destăinuiesc uimitoare facultăți
de transfigurare.” (1)
Maria Mohor – povestea frumoasei "Mona" din "Steaua fără nume"
Maria Mohor a fost una dintre cele mai frumoase și mai
talentate actrițe din perioada interbelică. F. O. Fosian o caractezriza astfel pe Maria Mohor: “E o actriță consacrată, o
actriță a marilor realizări și a marilor succese. Și aceasta independent de
frumusețea ei. Căci Maria Mohor este frumoasă… Prea frumoasă!”.
Dovadă a frumuseții ei ne-au rămas doar câteva mărturii fotografice. Din păcate rolurile jucate de Maria
Mohor n-au rămas decât în amintirea privilegiaților care au văzut-o pe scenă. Prea
puțini rămași printre noi. Aș adăuga constatarea că acesta este pariul pierdut de
teatru în veșnica sa competiție cu cinematograful: pelicula - de cele mai multe ori - rămâne, în timp ce rolurile jucate
pe scenă se pierd în timp.
Teatrul în epoca marilor clasici: cronicile unei stagiuni interbelice
Perioada
interbelică a reprezintat cu siguranță o perioadă de definire a identității
noastre ca neam, de “schimbare la față a României”, îndeosebi prin mijloacele
creației culturale, dar nu numai. Lumea interbelică a teatrului nu a fost nici ea
străină de această extraordinară efervescență culturală. Am încercat de mai
multe ori să aduc în paginile blogului instantanee din lumea teatrului
românesc – încercând să recompun chipuri și destine ale unor actori din acea
perioadă – unii dintre ei aproape
uitați astăzi.
Pentru a vă face o imagine mai de ansamblu a vieții
teatrale românești interbelice am "adunat" pentru voi câteva cronici - nu toate elogioase - publicate în
săptămânalul “Realitatea Ilustrată” în prima jumătate a anului 1935 - cronici
semnate “Monsieur de la Palisse”. Numele oamenilor de teatru – dramaturgi,
regizori, actori, scenariști - care se regăsesc în aceste cronici
teatrale spun aproape tot ce este de spus despre această epocă a teatrului
românesc. Mai bine decât aș putea să o spun eu:
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Caută pe blog:
Cele mai citite articole:
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Barbu Lăutaru (pe numele adevărat Vasile Barbu, n.~1780 - d. 18 august 1858) a fost un celebru cântăreț și cobzar din Moldova și star...
-
" Pe când vaporaşul nostru se apropia de dealurile Turtucăii apăru, pe neașteptate întreaga panoramă a oraşului: case şi căsuţe cu ...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Hanul cu Tei este unul dintre puținele vechi hanuri bucureștene care – după o viață plină de glorie dar și după lungi perioade de decăder...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Un loc aparte în istoria Bucureștiului îl au casele și grădinile de pe Podul Mogoșoaiei – Calea Victoriei de azi - care au aparținut lu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Revista “ Realitatea Ilustrat ă ” lansa în numărul său din 15 iunie 1933 o invitație cititorilor săi : aceea de a participa la alcătuirea...