Poate că vă amuză credința românilor în puterea farmecelor și a blestemelor. Ea era însă încă prezentă în
conștiința populară în perioada interbelică – tot așa cum ea mai persistă și astăzi. Se rosteau atunci - ca și acum - “incantații” speciale pentru îndepărtarea vrăjilor sau pentru
alungarea spiritelor rele.Folclorul românesc conține multe descântece de deochi,
acesta fiind considerat în popor o boală indusă prin magie de o simplă uitătură
invidioasă. Descântecele se mai fac și pentru aducerea dragostei, pentru sănătate,
pentru aducerea înapoi a bărbatului. Practic, românii credeau că pentru aproape orice situație ivită în
viața există și o soluție în lumea farmecelor sau a descântecelor.
Un articol deosebit de interesant pe aceasta temă a fost publicat de săptămânalul "Realitatea Ilustrată”, în numărul din
14 aprilie 1937: articolul cu titlul “Hai,
mamă, la țața…” a fost scris de Lory Panaitescu-Zătreni. O să
redau în cele ce urmează câteva pasaje interesante: