Povestea vieții lui Emil Gârleanu (de vorbă cu d-na Marilena Gârleanu)

Emil Gârleanu s-a născut la Iași, în 5 ianuarie 1878. Tatăl lui a fost locotenent colonelul Emanoil Gârleanu, iar mama, Pulheria, născută Antipa, era de origine greacă. Viitorul scriitor și-a început studiile la Școala primară nr. 2 din Iași (din Sărărie); mai apoi, după absolvirea primelor 3 clase de liceu, a intrat în calitate de militar la Școala militară din Iași, unde a terminat liceul. După aceea a plecat la București și a urmat cursurile Școalei militare de infanterie din Dealul Spirei, până în anul 1900, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent activ. Doi ani mai târziu, Emil Gârleanu a cunoscut-o pe Marilena Voinescu, viitoarea lui soție.

Povestea vieții scriitorului, începând din acest moment, a fost evocată de d-na Marilena Gârleanu într-un interviu acordat revistei “Universul Literar”, publicat în numărul din 19 noiembrie 1938 (la 25 de ani după moartea scriitorului):

“(…) Văduva lui Emilgar, Emilgarina cum o semnează scriitorul pe o carte poștală trimisă socrului său, păstrează în suflet chipul frumos al ilustrului său soț și în sertare manuscrise multe, fotografii, scrisori, articole scrise de el și despre el, pe care le scoate cu mâini pioase, să mi le arate. E tristă. Tristețea ei începe din clipa când boala nemiloasă i-a răpit pe cel ce i-a fost drag, pe când dânsa nu avea decât treizeci de ani, și alte necazuri au venit s'o cuibărească adânc în străfundul ochilor blânzi care privesc parcă mai mult în adâncul amintirii decât înaintea lor. Glasul cald rostește rar cuvinte de aducere aminte și chipul scriitorului atât de timpuriu plecat dintre noi se desprinde din ce în ce mai conturat, din ce în ce mai viu”.

Citește mai mult... »

Primul mare concurs de frumusețe din București (Parcul Oteteleșanu - 1 iulie 1912)

1912: Primul mare concurs de frumusețe din București

V-am povestit într-un ciclu de articole mai vechi despre primul concurs Miss România, organizat în România în anul 1929 de săptămânalul "Realitatea Ilustrată”. Succesul concursului național din anul 1929 nu a venit din însă din neant. Încă de la începutul secolului au început să fie organizate în România concursuri de frumusețe, de mai mică amploare. Concursuri de frumusețe pentru femei sau chiar pentru copii, organizate pe baza fotografiilor trimise la redacții, am găsit în multe dintre paginile revistelor de modă ale vremii. 

 

Primul “concurs de frumusețe între doamne și domnișoare” de amploare a fost însă cel organizat în 1 iulie 1912 de ziarul “Minerva”, publicat la București. La eveniment au participat peste 10.000 de oameni. Iată cum este relatată desfășurarea concursului în Calendarul Minervei:

 

10000 de oameni în 1 iulie 1912
 în Parcul Oteteleșanu la primul concurs de frumusețe

Citește mai mult... »

Lizica Codreanu: muza frumoasă, boemă si nonconformistă a lui Constantin Brâncuşi

Dacă se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, în cazul lui Constantin Brâncuși se poate afirma că în spatele geniului său au stat iubirile și muzele sale. 

Margit Pogany (o pictoriţă maghiară), Eillen Lane (o americancă de origine irlandeză), prinţesa Maria Bonaparte, baroneasa Renee Irana Frachon, franțuzoaica Leonie Ricou sau geniala Maria Tănase au fost doar câteva dintre acestea dar, lista muzelor lui Brâncuși menționate în numeroasele biografii ale acestuia nu se oprește aici. Din păcate, de cele mai multe ori, această enumerare nu o include și pe românca Lizica Codreanu, geniala dansatoare avangardistă.

 

Lizica Codreanu fotografiată de Constantin Brâncuși - 1921 (stânga)
Lizica Codreanu în revista "Vogue" numărul din 1 ianuarie 1927 (centru și dreapta)

Citește mai mult... »

Vechi ritualuri de aducere a ploilor (Paparuda, Caloianul, Udătoarea)

Românii și seceta

Țăranii români au considerat întotdeauna că seceta este unul din cei mai mari dușmani al lor. Ei credeau că “seceta este o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru necredința și feluritele răutăți ale oamenilor”. Dar, tocmai de aceea, uneori “seceta-i binefăcătoare, căci mai aduce lumea la calea adevărului, deschizându-i ochii asupra căilor rătăcite și a deșertăciunilor lumești aduse de toată îmbuibarea și huzurul.”  

 

Seceta nu era privită însă doar ca o posibilă pedeapsă divină. Se credea și că “de cele mai multe ori ploile sunt legate de oameni care au interesul să nu ploaie; între aceste soiuri de oameni se numără cărămidarii, care au nevoie de soare spre a li se usca cărămida, și care trebuie izgoniți ca să înceteze seceta, - negustorii de pe la târguri, care vor vreme frumoasă pentru facerea negoțului lor și care, pentru împiedicarea ploilor, se slujesc de strigoaice.” (1)

Secetă

 

Citește mai mult... »

Locuri de petrecere de altădată

Primul articol din ciclul ‹‹Bunicii Bucureștiului››, prin poveștile spuse de Moș Iancu, din strada Sinagogii, ne-a purtat în vremurile lui Mihai Vodă Sturdza și ale lui Cuza Vodă. Tot Moș Iancu ne-a dat câteva sfaturi prețioase “pentru a ajunge la adânci bătrânețe”. “Bunicul Bucureștilor”, descoperit de d. Al. Donescu, primarul general al Capitalei, sfătosul Moș Toma, din prelungirea Griviței, s'a dovedit și el, la cei 109 ani ai lui, o comoară de amintiri. Nu mai puțin interesante sunt poveștile spuse reporterului "Realității Ilustrate" de Nae Rădulescu – un alt moșneag din cetatea lui Bucur - despre distracțiile bucureștenilor de altădată.

 

Citește mai mult... »

Datini de Sângeorz

„Sf. Gheorghe ca un soare

Dete ploaie cu răcoare

Și ne scaldă la picioare.”

Ziua de 23 aprilie - numită în popor și Sângeorz sau Sân-George - e destinată pomenirii și cinstirii sfântului și măritului Sf. Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, patronul naturii înverzite și al vitelor în credința populară. Această zi era considerată în vechime de români ca fiind timpul din an în care Sfântul Gheorghe lua cheile de la Sfântul Dumitru pentru a deschide porțile naturii către viață.

Citește mai mult... »

Bunicii au umor (anecdote de altădată)

Vă propun să vă amuzați citind câteva anecdote drăguțe culese din revista interbelică „Ilustrațiunea Română” (numere din anii 1931 și 1932). Pentru culoare și savoare, am presărat printre glumele din timpul bunicilor noștri, câteva caricaturi publicate în aceiași perioadă de revista “Furnica” (numere din anii 1929 și 1930):

Anecdote de altădată

“Ilustrațiunea Română” – 10 august 1932

Prevedere

Tinerii căsătoriți au hotărât să facă o călătorie de nuntă până la Constantinopol. Măriuța stă însă îngândurată:

- Știi, drept să-ți spun, am o groază teribilă de răul de mare!

- Dar bine, Măriuțo, cel mai bun leac contra răului de mare e însăși iubirea noastră!

- Toate bune. Dar ce ne facem la întoarcere?

Voiajori la Pol

- Plecați din nou la Pol, domnule doctor? Să vă fac o pereche de ghete la fel cu cele de la ultima expediție? Sau n’ați fost mulțumit de ele...

- Din contra, maestre. Ghetele d-tale au fost cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată!

Pe ocolite

- În definitiv, de ce nu vrei să te însori cu fata mea? E atât de sănătoasă!

- Probabil că asta e și explicația că a putut ajunge la o vârstă atât de înaintată!

- Nevastă, nu înțeleg ce plăcere găsești să stai toată ziua culcată? 

- Tocmai asta-i plăcerea... că nu’ți fac plăcerea! 
(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 martie 1932

Balaurul

El: Iubirea mea pentru tine e atât de mare, că aș trece prin foc și apă și pentru a le avea aș fi în stare să țin piept și unui balaur.

Ea (distrată): Atunci vorbește cu mama!

Mai greu!

- Dragă prietene, i-ai dat fetei mele lecții de pian cu 200 lei ora. Așa e?

- Exact!

- Spune-mi, te rog, cât m'ar costa ca s'o faci să uite tot ce a învățat!

Pe jumătate

- O iubesc pe Anita cu atâta pasiune, încât sunt pe jumătate nebun de dragoste.

- De ce n'o iei de nevastă?

- Ți-am spus doar că sunt numai pe jumătate nebun...

Vai!

- Soții ăștia sunt atât de nesimțiți! De curând, Marcel mi-a promis că-mi va face o surpriză dacă învăț să gătesc...

- Și care a fost surpriza?

- A concediat bucătăreasa!

- Șofer, ai de la mine 100 de lei bacșiș dacă mergi încet... 

cât poți de încet: mă duc la biserică să mă cunun!

 („Furnica” -27 august 1929)

“Ilustrațiunea Română” – 28 septembrie 1932

Socoteală exactă

- Totdeauna, când fac vreo mică escapadă, nevastă-mea devine atât de furioasă, încât nu mai vorbește cu mine timp de o săptămână!

- Și faci des escapade de astea?

- Nu. Numai o dată pe săptămână.

După prescripție

- Mai întâi ai spart casa de bani, apoi ai vrut să omori pe proprietar...

- Ce să fac, eram silit!

- Cum așa?

- Găsisem în casa de bani o casetă pe care sta scris: “A se deschide doar după moartea mea!"

Perceptele tatălui

- Dar bine, tăticule! Toate problemele la care mi-ai ajutat au rezultatul greșit. La toate ți-a ieșit de două ori mai mult decât trebuia.

- Bine! N'ai decât sá socotești cum te'nvață la școală. Dar un lucru pot să-ți spun: în felul ăsta n'ai să ajungi departe în viață!

După răposatul...

- Matildo, tu la băi? Te știam în doliu!

- Doar semi-doliu. Îl țin numai dimineața.

- Nu e baia bună, Excelență? Am pus zece kile de sare... 

- Tocmai, idiotule, m-ai făcut de râs! Ți-am spus aseară că 

în dimineața asta sunt la Sinaia, nu la mare: 

trebuia să pui esență de brad, nu sare! 

(„Furnica” – 19 septembrie 1930)

“Ilustrațiunea Română” – 16 septembrie 1931

Matematicianul bolnav

- Chiar dacă aș slăbi un kilogram pe zi, cum cântăresc acum 90 de kilograme, tot îmi rămân trei luni de trăit.

Din farmecul menajului

Tânărul însurățel: Am impresia că masa e gata... Miroase a ars!

Un doctor care nu glumește

Doctorul: Ei, cum mai merge?

Pacientul: Mai bine, doctore; doar că inima bate ceva cam precipitat!...

Doctorul: Nici o grijă! O vom face noi să se oprească!...

- Picioarele sunt ale neveste-mi... le cunosc bine: 

eu i-am cumpărat ciorapii; dar al cui o fi jurnalul?

(„Furnica” – 2 iulie 1929)

Socoteală exactă

Tatăl: Ia socotește, Petrică: dacă-i iau mamii o pălărie de 560 lei, o pereche

de pantofi de 800 lei și o rochie de 2000 lei, înseamnă că le-am cumpărat toate laolaltă pentru cât?

Petrișor: Pentru opt zile!

Prevedere

Medicul: Ai comunicat domnului că este tatăl unei perechi de gemeni?

Servitoarea: Nu, domnule doctor, domnul se bărbierește tocmai în clipa aceasta!

Incorigibil

Doctorul: Așadar, scumpul meu, dacă dorești să capeți o siluetă de invidiat, începe să te abții de la sosuri, mănâncă fructe, pâine uscată, puțină carne slabă și bea zeamă de lămâie.

Pacientul: Am înțeles! Dar când trebuie să țin regimul acesta: înainte sau după masă?


Citește mai multe glume aici: Zâmbete interbelice, Bunicii se amuză, Mofturi, Străbunica zâmbește, Realitatea zâmbește

Citește mai mult... »