Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea vitan. Sortați după dată Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după relevanță pentru interogarea vitan. Sortați după dată Afișați toate postările

16 iunie 2026

Publicat de De ieri De azi with 2 comments

Istoria Târgului Vitan: De la Zalhanaua lui Hagi Moscu la Bâlciul Interbelic

Deși am putea să fim tentați să credem că Târgul din Vitan este un vad comercial născut în ultimele decenii, lucrurile nu stau deloc așa. 
 
copii care se răcoresc lângî o fântână în târgul Vitan, interbelic

Alături de vechile bâlciuri și târguri organizate prin locurile tradiționale ale Bucureștiului – Târgul Moșilor, Bâlciul din Tei, Târgul de pe Bulevardul Maria sau cel din zona vechii biserici Sf. Vineri – târgul din Vitan are și el o istorie seculară. 



Târgul Vitan: O istorie seculară

La începutul secolului al XVIII-lea:

"...în apropiere, era o zalhana, proprietate a unui mare negustor și bancher de pe vremuri, anume Hagi Moscu.”
Locul ascunde istorii dintre cele mai interesante:
“...pe vremea lui Alexandru Vodă-Moruzi, în Vitan se afla și un spital de ciumați; în dosul spitalului se ridicaseră furci înalte de câte doi stânjeni, pentru spânzurătoare. Pedepsirea vinovaților se făcea, pe acea vreme, prin bâlciuri, ca să fie văzută spre pilduire, de toată lumea.”

Tot în această zonă a avut loc acum două secole un eveniment cu adevărat “senzațional”:

„...prin strada Dristorului din apropiere, se mai pot vedea și azi case acoperite cu stuf, unicele din București. Se spune că pe acest loc a căzut un balon, pe vremea lui Caragea. Era primul pe care-l vedeau bucureștenii. Întâmplarea a fost considerată ca prevestitoare de rele. Și într’adevăr, puțin timp după aceea, a ars palatul domnesc din Mihai-Vodă, de pe Dealul Spirii. Iar la 1817, în luna Octombrie, a fost un cutremur atât de mare, că s'au dărâmat multe case. Apoi a fugit și Caragea, furând o mare sumă de bani din visteria țării. Toate s'au întâmplat din pricina balonului, spunea lumea. În urma acestor triste evenimente, a rămas multă vreme o vorbă populară: de când cu bășica lui Caragea!...”



Atmosfera Târgului Vitan în perioada interbelică

Care era atmosfera Târgului din Vitan în perioada interbelică? Nu foarte diferită de cea din zilele noastre. Chiar dacă automobilul e astăzi „regele locului”, nu a dispărut cu totul „parfumul balcanic” al vechiului bâlci, prin care ne vom plimba acum puțin, însoțiți de reporterul Alex F. Mihail al revistei interbelice „Realitatea Ilustrată”:

"— Dar ce nu găsești? – te-ai putea întreba mai cu drept cuvânt. Ață, jucării, pânzeturi… Totul etalat pe jos, în bătaia soarelui strălucitor.
— Un leu kilo' de cartofi! — îl aud strigând pe unul.
— Mare ocazie domnilor! Pastă de dinți. Reclama fabricii! Parfumuri fine și roș de buze! — țipă un altul cât îl ține gura.
Un negustor vinde lapte bătut. Un altul are gâște. Al treilea cântă din fluier de asurzește pe toată lumea, ținând un teanc de astfel de instrumente la subțioară. Prăjituri și rahat puteți cumpăra de la un băiat care şi-a așezat coșul chiar în mijlocul prafului străzii, ca să fie mai în calea mușteriilor.
— Limonadă rece! Limonica de la gheațăăăăăă… Rece, răcoreala domnilor… Aci la “Capșaaa…!!!" — răcnește vânzătorul care vântură la înălțime un lichid gălbui, aflat în donița sa. 
Târgul Vitan în 1936 - fotografie din presa interbelică
Târgul Vitan de odinioară
Într'o mână ține o sticlă de limonadă, pe care o umple cu multă îndemânare, la cerere. Sticla inconștientă trece tacticos de la gură la gură. Pe această zi de arșiță, lumea bea cu nesaț orice are la îndemână.
Din când în când dă năvală câte o căruță nebună, care agață cu osia și răstoarnă vreo tarabă sau vreun coș cu prăjituri multicolore. Negustorul, pe drept cuvânt indignat, după ce face o morală bine meritată vandalului, are grijă să adune de pe jos prăjiturile, să le șteargă frumos cu mâneca cămășii şi să le orânduiască din nou cu simetrie în coșul de expoziție. O țigancă mă îmbie să cumpăr flori.
— Patru lei un mosor de ață! Avem și piepteni, oglinjioare, șireturi de ghete… — înșiră repede un negustor grăbit.
— Hai la castraveți! Trei de un leu!
— Patru de un leu! — strigă concurentul disperat de alături. S-a eftenit marfa!!! Falimentul!!!
— Pardon! Pardon! — răcnește un camionagiu, aproape să mă asvârle sub copitele cailor.
Mai la o parte, o altă țigancă, șezând turcește pe jos, vinde fel de fel de pahare și sticle, viu colorate:
— Din Ardeal le aducem cu căruțele! — îmi spune ea.
În realitate, marfa sosește de peste munți în vagoane complete, cu trenul, comandate de comisionari, care o trec apoi revânzătorilor. Țiganii sticlari, cari au într'adevăr căruțe, poposesc pe un loc viran, sub cerul liber, în apropiere de bâlci, sau cutreieră comunele suburbane și satele mai depărtate din Ilfov precum și din județele limitrofe.
Simpaticii și neobosiții negustori nomazi răspândesc gustul pentru artă decorativă prin satele depărtate, adăpostindu-se, pe vreme de ploaie, sub coviltirul acoperit cu rogojini al căruțelor lor. Astfel, vagabondează de-a lungul șoselelor și drumurilor de țară, în tovărășia nevestelor, a copiilor și a câinilor, ducând cu dânșii toată gospodăria lor.”

Privind astăzi spre zona Vitanului, ne este greu să ne imaginăm foșnetul căruțelor, strigătele negustorilor sau „parfumul balcanic” al vechiului bâlci. Deși timpul a schimbat chipul acestui loc, poveștile despre zalhanale, baloane căzute din senin și negustori ambulanți rămân file prețioase dintr-un București care, prin astfel de mărturii, refuză să fie uitat.  

Dacă v-a plăcut această incursiune în trecut, vă invit să descoperiți și alte colțuri de oraș care păstrează încă ecoul vremurilor apuse: priviți cum periferiile se amuză prin animație în Ferentari, aflați povestea tragică a piticului din Târgul Moșilor sau redescoperiți forfota și poveștile din „Piața Mare” a Bucureștiului interbelic. 

Sursa: articolul “Târgul din Vitan” – semnat Alex F. Mihail – publicat în revista “Realitatea Ilustrată” - numărul din 22 iulie 1936 – disponibilă în colecția Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.

Continuarea
    email this

2 aprilie 2025

Publicat de De ieri De azi with 8 comments

La ghicitoare

Lumea ghicitoarelor în perioada interbelică




 
Orașele noastre de azi adăpostesc, asemeni celor de ieri, un număr mare de ghicitoare în cărți, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în… ochi de bufniță. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate că doar mijloacele de publicitate utilizate azi (mediul virtual dar nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte), aspectul și mărimea caselor "ghicitoarelor de top”. 
 
Cărturăreasă

În zilele de azi, ca și acum un veac, ghicitoarele și clarvăzătoarele sunt la mare căutare și “mii de suflete își alină durerile, își împletesc nădejdile sau își fac capul calendar…” în lumea magiei. Vom pleca așadar împreună în căutarea unei “cărturărese” (așa erau numite ghicitoarele în cărți pe la începutul veacului trecut), însoțind pe de mai vechiul nostru prieten Ion Tik - reporter al “Ilustrațiunii Române” prin anul 1929 - și de fotoreporterul Ignat:
Continuarea
    email this

1 aprilie 2025

Publicat de De ieri De azi with 6 comments

La pas prin dulcele târg al Ieșilor: Prin Hala Mare

Am străbătut până acum la pas și am cules impresii din câteva dintre marile târguri bucureștene de altădată. Articolele reporterilor interbelici au surprins “fotograme” în furnicarul Pieței Bibescu Vodă (citește articolul “Prin Piața mare”),  în Târgul Vitan (citește articolul “Prin Târgul Vitan de altădată”) sau prin celebrul Târg al Moșilor (citește articolul “Piticul din Târgul Moșilor”). 

Hala Mare
 
Vă invit acum să ne desprindem din agitația Capitalei și să vizităm un mare târg organizat într-un “oraș de provincie”. Și ce destinație mai potrivită am fi putut să găsim decât “dulcele târg al Ieșilor”. Vom pătrunde așadar, însoțiți de reporterul “C. L.” al revistei “Ilustrațiunea Română” (probabil e vorba despre C. Luca Iași – cel care a semnat și alte articole publicate în rubrica “Anchete Ieșene”), în lumea “vestitului Halm-boccegiul”, veteran al Halelor Mari ale Iașului prin anul 1936:
 
Iași
Continuarea
    email this

18 noiembrie 2026

Publicat de De ieri De azi with 4 comments

Cutremurul din 1940: «Nu ne învățăm minte»

 
În cea de a doua jumătate a anului 1940, o succesiune de evenimente dramatice au zguduit România din temelii. 
 
Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
 
Încheierea în 30 august 1940 a Dictatului de la Viena, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492 km²), abdicarea forțată a Regelui Carol al II-lea din 6 septembrie 1940, instaurarea Dictaturii Militaro-Legionare și proclamarea Statului Național-Legionar în 14 septembrie 1940, asasinatele politice care se succedau fără încetare (masacrul de la Jilava urmat de asasinarea foștilor demnitari Nicolae Iorga și Virgil Madgearu) sunt doar câteva dintre aceste evenimente.


O calamitate naturală într-un an al marilor tragedii

Tuturor acestor evenimente dramatice li s-a adăugat o mare calamitate naturală: în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, la ora 3:39, România a fost zguduită de un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.4 grade pe scara Richter.
 
Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
 
Consecințe dezastruoase: Cifre și cenzură
 
Consecințele au fost dezastruoase: numărul estimat al victimelor a fost de 1.000 de morți și de 4.000 de răniți, majoritatea din Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informațiile fiind cenzurate în timpul războiului.
 
Blocul Carlton: Simbolul prăbușirii din Capitală

În București, cutremurul s-a soldat cu circa 300 de morți (cei mai mulți dintre aceștia datorită prăbușirii blocului Carlton, cea mai înaltă construcție executată din beton armat existentă în capitală în acea perioadă). 

Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
"Acolo unde a fost monumentalul bloc Carlton..."
 
Un sfert din imobilele Capitalei au fost avariate

O notă publicată în numărul din 17 noiembrie 1940 al săptămânalului “Gazeta municipală” centraliza în mod succint efectele cutremurului asupra construcțiilor din București:
“După o statistică sumară, s’au primit la serviciile technice ale primăriei reclamațiuni pentru aproape 10.000 imobile avariate de cutremur. În același timp, s’au executat reparațiuni de proprietari fără a mai încunoștința organele comunale la un număr egal de imobile. În Capitală sunt azi 80.000 de imobile. De unde rezultă că aproape un sfert au avut nevoie de reparațiuni sau de refaceri.”

O critică atemporală: „Nu ne învățăm minte”


Unul dintre titlurile de pe prima pagina a gazetelor publicate în zilele de după marele cutremur din anul 1940 mi-a atras atenția: “Nu ne învățăm minte” (articolul semnat M. Dragomir și publicat în numărul din 17 noiembrie 1940 al săptămânalului “Gazeta municipală”). 
 
Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
Urmări ale cutremurului din 1940 în București:
în cartierul Vitan (stânga sus),

pe strada Sfinții Apostoli (stânga jos)
și la Biserica Popa Tatu (dreapta
)

„În urma cutremurului din noaptea de 9 spre 10 noiembrie a.c. aproape toate construcțiile din Capitală au suferit stricăciuni. Unele pot fi reparate cu ușurință. Altele cer evacuarea și dărâmarea imobilelor. Construcțiile care au suferit încă din primul moment, prăbușindu-se complet, au fost: două case la periferie și imensul bloc Carlton din b-dul Brătianu, a cărui construcție a început în 1936. 
 
Nimeni nu poate tăgădui intensitatea cutremurului. A fost de gradul 9 (notă: în realitate magnitudinea cutremurului a fost de 7.4 grade pe scara Richter) și este cunoscut că în asemenea ocaziuni, dacă cutremurul ar fi fost orizontal nu vertical, toată Capitala era la pământ. Raportând faptele înregistrate la situația generală a orașului după cutremur, ne întrebăm cum a fost posibil să se prăbușească blocul acela cu care se mândreau colecțiile de cărți poștale din Capitală. S’a construit de mântuială. Răspunsul este clar și fără posibilitate de replică."
Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
M.S. Regina-Mamă Elena
printre răniții de la Carlton (stânga)
Imagine din Panciu (dreapta)

Investigarea dezastrului Carlton: O construcție de mântuială

Reporterul interbelic consemna în continuarea articolului: 
"După ce s’au început lucrările de curățire a terenului, s’au aflat multe amănunte care înmărmuresc: bovindow-ul construit pe întreaga înălțime de 12 etaje, la colțul format de str. Regală cu bulevardul Brătianu, era sprijinit pe un stâlp de beton care fusese insuficient dozat. Mai mult chiar, la rădăcina stâlpului era un transformator de electricitate care făcea un gol cu influențe asupra rezistenței stâlpului. Betonul a fost turnat mai rău ca pavajele din vremurile politiciei. Când s’a început scoaterea afară a unor blocuri de beton din grămada de moloz, echipele au legat tractoare ca să tragă blocurile de fierul beton care răsărea din blocuri. Tractoarele scoteau numai fierul, care ieșea ca niște lungi macaroane, în timp ce betonul se fărâma ca mălaiul și rămânea în grămadă."

Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
Imagini din Focșani - Strada mare (stânga)
și din Panciu (dreapta) după cutremur

Pericolele din trecut: Gabaritul și turnurile

"Sunt patru ani de când tot arătăm mereu pericolul pe care îl reprezintă așa zisele construcții în gabarit, pentru igiena, estetica și siguranța blocurilor ridicate pe marile artere de circulație. Sunt blocuri pe bulevardele Brătianu și Tache Ionescu, ca de pildă hotelul Ambasador, care a construit până la cornișă un număr de etaje, și apoi în retragere în gabarit, încă pe atâtea (notă: practica e “la modă” și astăzi). Turnurile permise pe colțurile formate de bulevarde de străzile adiacente sunt tot atâtea pretexte pentru a eluda regulamentul de construcție, slăbind temelia caselor."
Cutrenur 1940, blocul Carlton, siguranta constructiilor, istoria Bucurestilor
Cutremurul din 1940 pe prima pagina în presa franceză
(Paris-soir, Figaro, Le Matin, Le Petit journal)

O lecție uitată: Poliția construcțiilor 

"După catastrofa de la Cotroceni (notă: reporterul se referă la prăbușirea în 8 iunie 1936 a tribunei construite cu ocazia sărbătoririi “Zilei Restaurației”; bilanțul catastrofei: 4 morți și nu mai puțin de 383 de răniți) aria zilei era: crearea unei poliții a construcțiilor. Subiectul a fost agitat câteva săptămâni în ziare, în conferințele ținute pe atunci de Societatea Politechnica de ingineri specialiști care arătau că nu se mai poate merge înainte cu vechile sisteme, și apoi totul s’a liniștit de parcă n’ar fi fost nimic.

În ziua când se prăbușește blocul Carlton, se află că autorizația primită de constructori pentru un număr anumit de caturi, a fost depășită și că antreprenorii au construit cât au vrut, fără ca cineva din organele competente ale primăriei Municipiului să-i fi supărat. 

Până la urmă de ce să ne mirăm? Încă o dovadă că nici marile nenorociri nu ne învață minte. Blocul Carlton s’a construit și s’a terminat după nenorocirea de la Cotroceni.” 

O lecție nerezolvată pentru zilele de azi


Articolul din 1940 al lui M. Dragomir este o oglindă tristă a mentalităților care par să persiste și astăzi. De la lipsa de supraveghere și nerespectarea autorizațiilor, până la calitatea materialelor și goana după profit, problemele care au dus la prăbușirea simbolică a blocului Carlton rămân întrebări cruciale pentru siguranța României de azi. Așa cum ne arată istoria, asumarea responsabilității și aplicarea riguroasă a legii nu sunt doar chestiuni administrative, ci temelia pe care ne construim șansa la supraviețuire. Ce anume ne-ar putea convinge, în sfârșit, să ne învățăm minte?
 

Invitație la lectură:


Dacă acest articol v-a stârnit interesul pentru istoria seismică și poveștile ascunse ale Bucureștiului, vă invităm să aprofundați subiectul cu alte lecturi fascinante de pe blogul nostru. Descoperiți relatările complete despre Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, aflați povestea tragică Vodă, cutremurul, lumânările şi Teatrul Naţional și citiți despre cumplita coincidență a Blestemului din Vinerea Mare – evenimente care ne reamintesc constant de fragilitatea vieții și de datoria noastră de a nu uita lecțiile trecutului.  


Continuarea
    email this

10 decembrie 2025

Publicat de De ieri De azi with 7 comments

Minunata vitrină cu jucării: Celebrele „Aux Galeries Lafayette” de pe Calea Victoriei

Suntem cu toții cuprinși de febra tumultuoasei luni a cadourilor. Bulevardele și magazinele se animă și freamătă de oameni, pregătindu-se pentru acea adevărată „febră a cumpărăturilor”. În această lume efervescentă, cei mai sinceri și plini de speranțe sunt, bineînțeles, copiii.
 
magazin cu jucarii, Aux Galeries Lafayette, Calea Victoriei, Bucurestiul interbelic, Bucurestiul de ieri

Magazinele și-au pregătit „armele” pentru a cuceri „lumea prichindeilor”: vitrine multicolore și luminoase – de multe ori, adevărate opere de artă urbană – pline cu jucării, hăinuțe și dulciuri.


Continuarea
    email this

11 decembrie 2025

Publicat de De ieri De azi with 5 comments

La pas pe străzile din București: Farmecul unui fotoreportaj interbelic

Vă invit să facem o incursiune pe străzile fremătânde ale Bucureștiului din anii '30, așa cum erau ele descrise în presa vremii. Ceea ce pentru locuitorii de atunci era un spectacol cotidian, astăzi reprezintă o frescă culturală neprețuită: forfota etnică și belșugul de alimente, un contrast izbitor față de marile capitale occidentale.
 
Bucurestiul interbelic, comert stradal, strazile Bucurestiului, Romania interbelica
Scrumbii, mititei și porumb fiert la colț de stradă
 
O notă caracteristică a străzilor bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea era dată de forfota comercianților ambulanți. Pe oriunde te învârteai: 
"...din centrul luxos și până în îndepărtatele mahalale ale orașului, întâlneai “olteni” îmbrăcați cu cămășile lor lungi și albe, cu cobilițe purtate pe umeri, care te îmbiau să cumperi zarzavaturi, fructe, pește, flori, iaurt sau… găini, “moți” cu tot felul de obiecte și farfurii din tinichea, “bulgari” și “turci” cu tichie sau cu fes alb sau roșu, “cu ciucure”, care îți ofereau bragă, înghețată, alviță sau alte zaharicale. Mai erau “evreii” cu joben negru și pantofi de lac, cumpărători de haine vechi, țărancele venite din vecinătatea Bucureștiului să vândă lapte covăsit, “țiganii” cu îmbrăcămintea viu colorată care te îmbiau cu “porumbelul fierbinte” sau cu “floricelele de porumb”. Dar ce nu găseai pe străzile Bucureștiului…"


Continuarea
    email this

16 ianuarie 2026

Publicat de De ieri De azi with 0 comment

Sănătate și frumusețe canină în Bucureștiul interbelic

Istoria societăților pentru protecția animalelor începe în România undeva pe la începutul secolului trecut. În 1908 era constituită deja prima societate de acest gen, iar membrii acesteia puteau să dea în judecată pe cei care maltratau animalele, cărora li se putea aplica o amendă cuprinsă între 5 și 10 lei în baza aplicării – celebrului și controversatului în epocă - articol 385 alin. II din Codul penal.
 
frumusete canina, doctori animale, protectia animalelor, Bucurestiul interbelic, Romania de iei, 1934


În perioada interbelică, protecția animalelor avea așadar deja un istoric. Era celebru prin mahalalele bucureștene un autobuz mare negru pe care scria: “Dispensarul poporului pentru animalele bolnave ale săracilor”. 


Continuarea
    email this

12 ianuarie 2026

Publicat de De ieri De azi with 17 comments

Din Bucureștii care s-au dus: Strada Bazaca

Vă voi povesti astăzi despre un alt loc uitat al Bucureștiului de odinioară. Despre o mică stradă cuprinsă între strada Halelor Centrale și vechea Piață de flori. 
 
Strada Bazaca, comert interbelic, Bucurestiul de odinioara, Bucurestiul disparut, AI

O stradă bazar, un adevărat mușuroi de comercianți cu metehne orientale și de cumpărători mai mult sau mai puțin grăbiți, un “paradis al bonelor și al slujitoarelor” în căutare de chilipiruri: strada Bazaca.  


 
Continuarea
    email this