Citește mai mult... »
Povești, locuri, întâmplări pline de farmec din România de ieri
Caută pe blog:
Postări populare
-
“Din vrerea nestrămutată a lui Dumnezeu și prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul țărei înspre miază-zi, de part...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Obiceiul tăiatului moțului și al ruperii turt ei este un ritual adânc înrădăcinat în tradiția poporului nostru. Practică precreștină, ca...
-
Un furnicar de negustori mărunți își ofereau mărfurile înghesuite în coșurile purtate pe umeri pe străzile târgurilor românești de la înc...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Una dintre marile tragedii ale României interbelice a fost fără îndoială incendiul bisericii din Costești (Argeș) din anul 1930 . Au mu...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Ștrandul Kiselef f – cel care a primit mai târziu numele de “ Ștrandul tineretului ” - a fost cel mai mare bazin public și de asemenea...
Pagini:
Contact:
Recomandări:
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
-
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pent...
-
“Din vrerea nestrămutată a lui Dumnezeu și prin puterea Armatei noastre, în anul 1913 ne-am mărit pământul țărei înspre miază-zi, de part...
POVESTEA CONCURSULUI "MISS ROMÂNIA" - 1929 (2 - Interviuri)
Am selectat câteva dintre interviurile
deosebit de interesante acordate de frumoasele participante la primul concurs "Miss România", organizat în anul 1929. Aceste interviuri - privite în integralitatea lor - radiografiază societatea românească din perioada interbelică:
Am selectat câteva dintre interviurile
deosebit de interesante acordate de frumoasele participante la primul concurs "Miss România", organizat în anul 1929. Aceste interviuri - privite în integralitatea lor - radiografiază societatea românească din perioada interbelică:
Românii și ceasul cel rău
Motto:
Din bătrâni se spune
Că sunt ceasuri bune
Și că rele sunt.
Vai de-acei ș-acele
Care-n ceasuri rele
Zic vreun cuvânt!
(Vasile Alecsandri
– “Ceasul rău”)
Atunci
când ne gândim la “ceasul rău” suntem tentați să credem că este vorba despre un
interval de timp în care suntem predispuși să greșim sau să fim încolțiți de
ghinion. Vechile legende populare spun însă că “Ceasurile cele rele” sunt
“niște duhuri de noapte care pocesc pe cei ce le ies în cale. Ele umblă prin
văzduh. Sborul lor se recunoaște după un soi de țiuit pe care îl fac. Mulți
cred că atunci când îți țiuie urechile trece Ceasul rău și caută să
te pocească. Dacă prinzi de veste și-ți faci cruce la ureche, atunci nu îți pot
face nici o vătămare.” (Tudor Pamfile – “Dușmani și prieteni ai omului” –
1916). Ceasurile rele hoinăresc prin lume începând cu miezul nopții și o fac
până la cel de al treilea cântat al cocoşilor.
Grădinile de vară pe la 1900
O seară în Bucureștiul sfârșitului de secol al XIX-lea, așa cum o vedea Eduard Marbeau, redactor în anul 1881 al ziarului „Correspondent”
din Paris:
„Seara
orașul se însuflețește din nou, mulțimea se adună prin cafenelele sau grădinile
cu muzică unde se aud cântate mai toate ariile operetelor sau canțonetelor ce
fac vâlvă la Paris... În mulțimea aceia pot fi văzuți tinerii ofițeri ai armatei
românești cu piepturile împodobite cu decorații și medalii, ca ale unor
veterani.”
În Bucureștiul de la sfârșitul secolului al XIX-lea reprezentațiile Teatrului Național sau
ale Teatrului Muzical - Opera de mai târziu - erau destinate îndeosebi unei lumi alese. Pentru majoritatea locuitorilor
capitalei aceste spectacole nu erau încă accesibile. De aceea, au început să fie amenajate în timpul verii scene mai mici prin grădinile răcoroase ale orașului. Aici, cheltuind foarte puține parale,
bucureștenii se puteau destinde în serile călduroase de vară.
Cele mai populare teatre de vară, așa numitele "grădini", erau: Grădina Racșa (în spatele Universității de azi), Stavri, Casinoul
Austro-Ungar (pe locul în care mai târziu s-a construit Palatul
Ministerului Afacerilor Interne), Orfeu (pe strada Câmpineanu), vestitul Union (făcut celebru de marele Caragiale) sau grădina teatrului Jignița (din strada Negru Vodă). Lumea bucureșteană se delecta cu acest gen de spectacole stând la masă cu o halbă de bere și cu un pumn de alune prăjite în față,
fiindcă... ”era mai comod și lăsa loc de petrecere în aer liber.” Tot pentru
muzică și pentru petrecere se duceau bucureștenii în grădinile fabricilor de bere Luther
și Oppler. Ascultau acolo muzica la modă consumând „bere proaspătă, cu kremwurști, cu
șuncă, cu unt și ridichi”. (1)
Despre căsătorie şi despre avere (ieri și azi)
Redactorii revistei “Moda
nouă ilustrată” adresau - prin anul 1910 - o întrebare delicată și ușor indiscretă cititoarelor și cititorilor revistei:
“Ce credeți: e mai fericită căsnicia între o fată săracă și un bărbat bogat, ori între un bărbat sărac și o fată bogată. Sau când ambii soți sunt ori bogați, ori săraci?”
O să
transcriu pentru voi câteva dintre răspunsurile date de doamnele, domnișoarele și de domnii curajoși din anul 1910 la această întrebare, păreri exprimate
în cadrul rubricii “Tribuna cititorilor”, publicată de revista “Moda Nouă Ilustrată” (numerele din 10 martie,
25 martie și 25 aprilie 1910). Și o să “adaug” câteva dintre răspunsurile și comentariile voastre. Pentru culoare, am presărat prin articol câteva fotografii din aceiași
epocă ale unor cititoare ale revistei “Moda Nouă Ilustrată”:
„Îmi închipui că cea
mai fericită căsnicie e cea în care bunul D-zeu împreunează o fată săracă cu un
bărbat sărac, căci amândoi știind ce-i sărăcia vor căuta să lupte pentru a o
înlătura.” (Contele Romeo Ralmondi, Loco.)
„Fericirea în căsnicie, după mine nu constă în avere.
Ea e mulțumirea sufletească ce îmbălsămează inimile ambilor soți. Atunci când
gusturile lor corespund, când se consideră egali și nu caută nici unul să
planeze asupra voinței celuilalt. Acolo e fericirea! Unde e dreptate, unire și
iubire.” (Eugenia – Câmpina)
„În căsnicie, cred
eu, bogăția și sărăcia n’au nici un rol. Căsnicia înseamnă iubire și numai atât. În iubire nu
poate fi vorba nici de bogăție nici de sărăcie, nici de clasă, nici de rang, ci
numai de sentiment. Dar sentimentul nu-i durabil și nici în același mediu n’are aceiași
durabilitate. Dacă fericirea casnică stă numai în sentiment, atunci totul se
reduce în a găsi condițiile durabilității lui. Ele însă nu pot fi de natură externă
ci numai de natură internă (...).” (Natalia Veritas, Iași)
„Unei fete bogate,
de-i va place un băiat sărac, dar cu un caracter nobil și demn de ea, iubindu-l
mult, poate că căsnicia lor ar fi fericită. Tot asemenea și cu un bărbat bogat și o fată săracă, dar de multe ori iubirea aceasta este de scurtă durată și își
află sfârșitul și atunci cel bogat își asuprește soțul sărac; e mai
bine deci ca soții să fie de aceiași stare socială.” (Ștrengărița din Teleorman)
"Fericită, găsesc eu,
căsnicia în care ambii soți sunt bogați, căci atunci se vor înțelege de minune
în orice neînțelegere.” (Aureliu Zamfirescu, Loco)
„E mai bine ca
bogatul să-și ia femeie săracă și atunci poate fi un trai fericit (mă rog, eu
nu mă ocup decât de bărbat!...) căci de va fi el sărac și ea bogată, va fi el
femeie în casă...; dar mai bună e o
căsătorie între soți de aceiași condiție socială.” (C.B. Haisse, Constanța)
“Numai când o iubire sinceră
ideală se naște în mod desinteresat între două persoane de sex diferit, când
caracterele se potrivesc și când starea material și socială sunt de o potrivă, numai în acest caz,
căsnicia poate fi cu adevărat fericită. Când soțul va fi mai bogat atunci fără
voie el va atinge succebilitatea ei și de aici se ivesc diferite discuțiuni
apoi fericirea e tocmai ca cerul plin de nori.” (Azalia – Focşani)
“Întrebarea e foarte vicleană,
căci atinge în mod esențial ce preocupă azi pe ambele părți bazate pe
căsătoriile bazate pe avere. Deci: o femeie ori un bărbat bine educat și
instruit își va da seama întotdeauna de drepturile sale și nu va constitui un
nemerit lipsa material a tovarășei sale
(sau vice-versa). Pe câtă vreme o femeie bogată și lipsită de educație și de
instrucție îl va judeca pe bărbatul ei sărac întotdeauna inferior, va fi
lipsită de tactica analizei sufletești și întotdeauna nu vor înceta cu
certurile. Același lucru se va întâmpla când bărbatul va fi bogat dar needucat și neinstruit. El va căuta cu cel mai mic prilej a-i asvârli în față că <<
ce ai fost tu față de mine: puteam să iau fată bogată, nu una ca tine!
>>. De aici resultă că nici averea, nici sărăcia nu formează casa, ci baza
adevărată a fericirei casnice se formează numai în buna înțelegere a
caracterelor lor.” (Minodora Caşolţeanu – Cernavodă)
URMEAZĂ RĂSPUNSURILE VOASTRE, ALE DOAMNELOR, DOMNIȚELOR ȘI ALE
ALE DOMNILOR DE AZI:
Pot fi fericiți indiferent de averea materială dacă o posedă pe cea spirituală. Cert este că un studiu realizat pe baza unor statistici care s-au făcut pe o perioadă lungă de timp (câteva sute de ani) a relevat faptul că numai 2 din 10 căsătorii sunt reușite!
Simona Tripon Oradea |
- E mai fericită căsnicia atunci când el o iubește necondiționat, iar ea îl respectă necondiționat. Indiferent cine are sau nu avere. ;-)
Cazimir Cip Timișoara |
Dilema? Se vorbește de dragoste și de avere. Scurt - idealism sau materialism! Punct?
Clara Iubire București |
Îmi place ideea aceasta, de a face o paralela între ieri și azi: cum gândeau oamenii la începutul secolului trecut și cum gândesc acum... Și, ca să adaug și eu un răspuns la problema ridicată: cred că nu este în regulă să fie o prăpastie mare între starea materială a celor doi soți, întrucât educația, felul de a se purta al fiecăruia, modul de gândire, absolut toate depind până la urmă de felul în care fiecare a fost educat și crescut. Dar cea mai urâtă căsnicie cred că ar fi aceea între un bărbat sărac și o fată bogată.
Niciodată dacă nu se iubesc!
Ecaterina Barbu Iași |
Nu este prea simplu să răspund la o astfel de întrebare. Sunt foarte multe situații. Mulți spun că dacă există iubire nu contează bogăția. Eu nu sunt de acord. După părerea mea iubirea nu durează o viață. Banii au și ei importanța lor. Este bine ca ambii parteneri să aibă resursele lor și să nu depindă financiar unul de celălalt. Însă cel mai important lucru într-o căsnicie, după părerea mea, este ca partenerii să facă parte din aceiași clasă socială.
Iza Popescu București |
"Să vă iubiți și să vă potriviți!" - asta e rețeta de succes pentru o căsnicie, pe care o primim cei mai mulți dintre noi de la cei care se vor (și sunt de multe ori) mai experimentați în ale mariajului decât noi. Partea cu iubirea e clară! În ceea ce privește potrivirea, însă, nu prea se intră în detalii... Bogăția și sărăcia, în opinia mea, din punct de vedere material, sunt relevante direct proporțional cu măsura în care creează partenerilor complexe - fie ele de superioritate sau inferioritate. Bogăția și sărăcia sunt deosebit de relevante, însă, din punct de vedere sufletesc! Marile drame în cuplu pornesc de la diferențele din acest punct de vedere. Așa căsnicia tinde să devină "căznicie"... Vă salut cu drag!
Dan Ciprian |
O anumită perioadă de timp sunt ambii fericiți, în toate variantele, dar după aceea cel sărac o să fie mai trist și suferind. Nici în căsnicia bogaților nu este o fericire tot timpul. Cred că ar fi mai de lungă durata între bogat și sărac. Pentru că săracul ar suporta toate capriciile bogatului, pe când cei bogați la cea mai mica neînțelegere își spun la revedere.
Simion-Ionel Olariu - București |
Nu se poate face o paralelă între bogații de astăzi cu cei din 1910. Bogații de la începutul secolului trecut aveau o altă cultură privind modul cum au ajuns să dispună de o anumită avere. Bogații zilelor noastre - se vede foarte limpede - sau îmbogățit prin furt și fraudă. Dovada cea mai bună o constituie faptul că tot mai mulți înfundă pușcăriile. Acești așa ziși "BOGAȚI " nu au nici un Dumnezeu. Ei provin din cei mai parșivi și șarlatani oameni din timpul comunismului. Aceștia nu au muncit nici atunci și nici acum. În timpul comunismului îi lua de pe stradă și-i trimitea la muncă. Dacă nu vroiau să muncească, îi băga în pușcărie. După revoluție pentru ei a coborât raiul pe pământ. Au furat tot ce s-a putut sub acoperământul legilor făcute chiar de ei. Halal democrație!
Violeta Porumboiu București |
Hm, nu ne-am schimbat prea mult în atâta amar de timp. E adevărat, banii au un rol important în viață, dar căsătoria nu ar trebui să depindă de ei. O femeie cu avere poate ridica un bărbat sărac la rangul de rege, iubirea lor e cea mai mare comoară, un bărbat cu avere face dintr-o femeie săracă de asemeni o regină, iubirea aduce respect cu sine, doi săraci se vor lupta să supraviețuiască și să spere în mai bine, sărăcia e de multe ori un stâlp de susținere pentru ambii, când există iubire, există speranță, când au avere amândoi..... eeeee..... rareori e frumoasă căsătoria lor, ce-și mai poate dori cineva care are totul!? Banii te fac sclavul lor și rareori se întâmplă să-și abandoneze locul sentimentelor. Mulțumesc pentru articol, o zi minunată.
Lavinia |
Eu zic, ceva bani să fie! Dar ai lui, căci altfel el va suferi că nu-i bărbat. Dacă nu au, dar compensează prin lupta dea face împreună un cămin, tot bine. Dacă au îndeajuns ambii, rolurile fiecăruia sunt incerte. Cel mai probabil unul trage "hăis" și unul "cea", cum ziceau bătrânii.
Maria Masha |
După părerea mea, o căsătorie se bazează pe iubire nu pe bogății. Când doi oameni se iubesc și formează un cuplu iubindu-se reciproc, sunt destul de bogați. Nu spun că bogăția (banii) nu are importanța ei, dar unde nu este iubire pot fi toate bogățiile din lume, că tot nu ești fericit. Cât despre sărăcie... dacă este iubire, nimic nu ți se pare greu și treci cu ușurință peste necazuri.
Mihaela Mosneanu |
Indiferent de situația financiară și de statutul social pe care îl au o femeie și-un bărbat, atunci când decid să se căsătorească, sunt ferm convinsă că trebuie să se iubească, să se adore unul pe celălalt. Dar abia după ce își unesc destinele prin cele două semnături la primărie și prin sfânta cununie în biserică, abia atunci iasă la iveală problema duratei unei căsnicii. Ea începe cu iubire și cu cele două pe care le-am menționat eu mai sus, dar după o perioadă, ea trebuie să continue cu înțelegere și sprijin din partea fiecărui partener, ca să reziste până la final, până când Dumnezeu vrea. Și nu cred că iubirea se diminuează cu timpul, datorită problemelor pe care le întâmpină orice cuplu, doar că își schimbă înfățișarea în timp. Iubirea nu înseamnă numai un început de relație sau căsnicie, ci mai înseamnă respect și devotament față de partenerul tău.
Arcidalia Ghenof Arad |
Când oamenii vor învăța că ingredientele unei relații de succes sunt iubirea, respectul reciproc, comunicarea și toleranța, vor vedea că problema banilor nu este atât de acută. Rangul social nu ți-l asiguri prin naștere (cel puțin nu acum), ci prin educație și cultură. Iar când "pleci", oricâtă avere vei avea, pleci tot cu aceleași 4 scânduri. Important e ca pe lângă cele enumerate să existe sănătate.
Doinița Dragoman Offenbach |
Nimic nu garantează o căsnicie fericită. Sunt atât de mulți factori care o fac să deraieze încât e riscant să te hazardezi în pronosticuri... Dar observ că aceleași dileme erau și atunci ca și acum.
Citește și:
Povești din lumea circului de altădată
“După cum bucureștenii nu puteau concepe Crăciun fără sarmale și purcel pe varză, tot astfel nimeni nu ar fi putut crede că ar fi posibil un Crăciun fără circ.
- Unde mergem de Crăciun?
- La circ!
Nici nu se putea altfel. Toată lumea mergea la circ în sărbătorile Crăciunului. Chiar dacă s’ar mai fi dus poate cineva la vreun spectacol: la teatru sau la cinema, la circ însă trebuia să meargă numaidecât. Așa au apucat toate generațiile încă din veacul trecut, precis din anul 1880, anul proclamării regatului, când italianul Teodor Sidoli a venit, pentru prima dată cu circul lui la București.”
De-a lungul timpului, spectacolele de circ organizate la noi au fost însuflețite de vedete ale arenei precum frații „Patru Dumitrescu“, trapeziștii Stroici, clovnul Toni Mărculescu, primul dresor român de elefanți - George Mateescu, Franz Krateyl, clownii Victor Mono Ciacanica și Tonino Milea. Iar bucureștenii erau nelipsiți de la spectacolele circului.
Artiștii din arena circului (acrobați, jongleri, dresori de animale, contorsioniști și clovni) sunt cei care creează o magie cu totul aparte - magie care face ca inerentele drame din viața lor să rămână ascunse publicului. Tocmai de aceea, are un farmec aparte articolul semnat de Sandu Vornea și publicat în numărul din 23 ianuarie 1930 al revistei “Realitatea Ilustrată”, care reușește să ne ofere câteva instantanee din spatele cortinei:
“- Care este deosebirea dintre lună și soacră?
- ?!...
- Luna este un astru, soacra un dezastru!
Galeria face explozie.
Jos, în arenă, August, mic, în costum grotesc cu paiete sclipitoare, cu gura lărgită de carmin până la urechi, l-a păcălit pe Gogo, cel cu capul ca de gips. August se tăvălește prin nisip de bucurie; Gogo s'a bosumflat irezistibil.
Spirituali, de-o inteligență tot atât de sclipitoare ca și costumele pe care le poartă, cu mintea la fel de agilă ca și trupul, clownii, cele mai frumoase jucării ale copiilor, sunt mari artiști, mari acrobați.”
Cum îți faci rost de un Spiriduș
Mitologia
poporului român este una plină de culoare și de originalitate. Poveștile și legendele
populare românești sunt populate cu o multitudine de personaje magice, cu
puteri supranaturale. Zmeii și căpcăunii, ursitoarele și ielele, știma apelor
sau cățelul pământului, strigoii sau moroii sunt doar câteva dintre ele. Între
aceste personaje, spiridușii ocupă un loc aparte. Deși astăzi suntem tentați să
îl privim cu simpatie, el era considerat de români ca fiind un
spirit malefic: “Spiridușul sau Spiritușul
este un drăcușor în carne și oase sau întruchiparea acestuia într-o vietate
văzută sau nevăzută, care la casa unde șade aduce
toate nenorocirile din lume, atât cât trăiește omul”. (1)
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)
Urmărește pe Facebook:
Urmărește pe Twitter:
Cele mai citite articole:
-
Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 – d. 15 mai 1873) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești...
-
Poate că vă amuză credința românilor în farmece, descântece și blesteme . Ea era prezentă însă în conștiința populară la începutul secolulu...
-
Între creaturile supranaturale imaginate de poporul român, Cățelul pământului ocupă un loc aparte. De ce aparte? Pentru că, spre deosebire...
-
Cocoșii - ceasornicelele de altădată În vechime, atunci când mijloacele de măsurare a timpului nu erau la îndemâna tuturor oamenil...
-
Noi românii suntem prin firea noastră un popor superstițios. Foarte mulți dintre noi " credem în semne ” care ne influențează viața ...
-
Usturoiul - sau aiul după cum mai este numit prin Banat și Transilvania – este una dintre plantele cele mai des folosite de români pent...
-
În trecut, în conștiința poporului era adânc înrădăcinată credința că răul “ ne este dat ” de spiritele cele rele. Românii credeau de ase...
-
Castelul „Iulia Hasdeu” din Câmpina este locul din România care ascunde una dintre cele mai tulburătoare povești de dragoste părintească. ...
-
Una dintre marile vedete ale teatrului românesc din perioada interbelică a fost - fără îndoială - actrița Nora Piacentini (n. 1905 – d....
-
Motto: colo-n deal la mandravela a pierdut-o jean pe stela toți s-au dus cum-necum pe jos sau călare cu ulcică-ntre picioare hai noroc și u...