Din carnețelul străbunicii: Sfaturi cosmetice

Câteva sfaturi cosmetice "găsite" în carnețelul secret al străbunicilor noastre (mai precis din numerele publicate în lunile ianuarie-martie 1904 de revista "Moda nouă ilustrată"):

 

Citește mai mult... »

Alegerile de altă dată

Pentru că suntem într-o perioadă fierbinte din punct de vedere electoral, am căutat prin presa interbelică câteva știri de altă dată care se referă la alegeri. Nu o să vă mire cred dacă o să vă spun că „nimic nu e nou sub soarele României”. Nici măcar metodele de fraudare a votului. Oamenii politici de azi nu dau nici măcar dovadă de imaginație. Metodele și mijloacele sunt aceleași azi ca și acum aproape o sută de ani. Așa că o să vă mobilizez și eu – așa e la modă în zilele astea – să mergeți la vot. Și să votați așa cum va îndeamnă conștiința. Poate că totuși contează!? 

 

Bugetul și cei care vor să fure ouăle de aur de sub cloșcă

 

Dar pentru că sunt prietenul vostru o să vă urez și ca cel pe care îl veți vota „să nu iasă” primar sau europarlamentar. Oricare ar fi acela. De ce? Pentru că nu vreau să fiți dezamăgiți din nou peste doar câteva luni. Să detaliem așadar mijloacele de fraudare a alegerilor, de ieri sau de azi, împreună cu Alex F. Mihail, reporter al revistei  „Realitatea Ilustrată” în perioada interbelică:

Citește mai mult... »

Dem I. Dobrescu: Drumul de la giubeaua orientală la Micul Paris

Deși scandalurile de corupție în care erau implicate autoritățile locale erau mereu prezente pe prima pagină a jurnalelor interbelice, s-a întâmplat uneori ca orașele noastre să fie conduse în România de ieri și de primari vizionari. Un astfel de “conducător de urbe” a fost Dem I. Dobrescu – primar al Capitalei între anii 1924 și 1934.

 

 

Dem I. Dobrescu (nume complet Demetru Ion Dobrescu) a fost primarul care a reușit să preschimbe într-un timp record fața Bucureștiului și să transforme insalubra capitală a României în ceea ce românii numeau cu mândrie “Micul Paris”. Veți vedea însă - la finalul articolului - că nici măcar un astfel de primar nu a reușit să învingă “sistemul” și că “meritocrația” nu a fost nici atunci – la fel cum nu este nici astăzi - o caracteristică a societății noastre.

 

Citește mai mult... »

Invitație la lectură pentru cei mici

Pentru că se apropie cu pași repezi ziua de 1 Iunie – vă propun câteva lecturi pline de farmec pentru copiii noștri:

 

Misterul ceasului din perete

     John Bellairs

Lewis Barnavelt, un băiat de vreo zece ani, orfan, merge să locuiască în orășelul New Zebedee, la unchiul său Jonathan Barnavelt, într-o casă din ai cărei pereți se aude un ticăit ciudat. Unchiul și prietena sa cea mai bună, Florence Zimmermann, se poartă minunat cu Lewis, făcând, cu ajutorul magiei, un periplu prin istoria marilor bătălii navale de care Lewis e peste măsura de pasionat. Un singur lucru îi interzice Jonathan lui Lewis, și anume să dea iama în rafturile pe care își ține tratatele de magie, dar, pentru a-și impresiona un prieten, băiatul ignoră această rugaminte și învață o vrajă prin care îi poate învia pe cei morți. Pe negândite, Lewis dezlănțuie furia unei perechi de vrăjitori malefici care doresc să aducă sfârșitul lumii.

Această tulburătoare poveste gotică, creata de maestrul misterelor John Bellairs, este acum transpusă pe marile ecrane într-un proiect cinematografic de proporții, avându-i în distribuție pe Jack Black și Cate Blanchett!

Volumul se poate comanda aici:

Citește mai mult... »

Josephine Baker în România (1928 și 1970) - interviuri

Un megastar al anilor ‘20, vedeta supranumită de presa mondială “Sirena tropicelor” sau “Perla neagră”, a fost invitată la București, pentru a juca într-un spectacol de cabaret. Josephine Baker – pentru că despre ea este vorba - a fost primul superstar cunoscut de publicul bucureștean doar de pe ecranul sălilor de cinematograf care a venit în România. Se întâmpla în vara anului 1928. Impresarul era nimeni altul decât inegalabilul Constantin Tănase, patronul Teatrului Cărăbuș. Suma angajată a fost una enormă pentru acele vremuri: 100.000 lei pentru fiecare spectacol. Succesul a fost unul colosal.  

Josephine Baker a revenit în România abia 42 de ani mai târziu, la festivalul "Cerbul de aur" organizat la Brașov – în anul 1970. A fost un mare succes și atunci...

Josepkine Baker în revista "Oglinda lumii" - numărul din 19 martie 1927 (stânga)
și pe coperta revistei "Flacăra" - numărul din 4 aprilie 1970 (dreapta)
(publicații disponibile online în Digiteca Arcanum)

Amănunte din biografia celebrei artiste și despre vizita ei din anul 1928 la București am dezvăluit în articolele “Senzațional interbelic: Perla neagră la București” și  “Steaua de la Folies Bergeres la București”. În completare vă propun două interviuri acordate de Josephine Baker unor reporteri români, la un interval de timp de 42 de ani. Veți vedea că între cele două articole există o legătură interesantă:

Citește mai mult... »

Cruciații balcanici au distrus moschei, iar România a clădit una (inaugurarea moscheei “Melik” din Constanța)

Inițiativa construirii unei mari moschei la Constanța a aparținut primului suveran al României, Regele Carol I. Decizia a venit pentru a răsplăti loialitatea comunității musulmane din Dobrogea față de Statul Român și în semn de mulțumire pentru acordarea de către Sultanul Abdul Hamid II, în anul 1905, a unor drepturi mai largi pentru românii din Peninsula Balcanică. Construcția Marii Moschei a început în anul 1910, iar inaugurarea acesteia s-a făcut “cu o pompă deosebită” în 31 mai 1913. 

 

Evenimentul este a fost surprins cu lux de amănunte de “Gazeta Ilustrată” – în numărul din 15 iunie 1913 – într-un articol cu titlu sugestiv:

CRUCIAȚII BALCANICI AU DISTRUS MOSCHEI, IAR ROMÂNIA A CLĂDIT UNA - Inaugurarea moscheei “Melik” din Constanța

"Cu o pompă deosebită s'a făcut în ziua de 31 Mai, inaugurarea moscheei “Melik”, ridicată la Constanța de Statul Român și a cărei construcție a costat 400.000 lei. România a făcut acest dar cultului mahomedan, în semn de mulțumire pentru iradeaua imperială de acum câțiva ani prin care Românii din Turcia erau recunoscuți ca o naționalitate distinctă. Planurile moscheei au fost întocmite de d. architect Ștefănescu (notă: construcția lăcașului de cult a fost realizată după planurile ing. Gogu Constantinescu, sub îndrumarea arhitectului Victor Ștefănescu, fiind luată ca  model Moscheea Konya din Turcia), iar lucrările executate de d. inginer Neculcea.

Inaugurarea fiind anunțată, conform ritului mahomedan, pentru orele 12 din zi, atât Piața Independenței cât și împrejurimile moscheei erau tixite de un numeros public. Minaretul moscheei, precum și intrarea principală erau împodobite cu steaguri tricolore. Interiorul sanctuarului era ocupat jumătate de către fruntașii musulmani din județele Tulcea și Constanța, iar cealaltă parte era ocupată de oficialitatea și de persoanele marcante din oraș, printre care d-nii: M. Solacolu, primarul orașului, I. Bentoiu, ajutor de primar, întregul consiliu comunal, corpul consular în frunte cu Cadri-bey, consulul otoman, Saint-Sauveur, consulul francez, dr. Benzoni, consulul italian și Schmith, consulul Germaniei, d-nii senatori Pilescu și G. Benderli, deputați, inginer Cacanău și Aurel Solacolu, clerul din localitate în frunte cu protoereul Protopopescu, d. Dimitriu, președintele Tribunalului, cu toți magistrații, d. Pericle Papa-Hagi, inspectorul școalelor particulare din țară, fruntașii coloniei macedo-române în frunte cu d. Dabo, corpul avocaților și numeroși fruntași constănțeni.

Moscheea în anul 1913: altarul (stânga)
Intrarea în moschee (dreapta)

Tot în moschee mai erau așezate fotoliile regale, alături de care stăteau ofițerii superiori ai garnizoanei, d-nii general Culcer, comandantul Corpului 5 de armată, generalii Basarabescu și Pretorian, colonel Găiseanu, șeful Statului Major al Corpului 5, colonel Sclia, comandantul Reg. 13 artilerie, colonel Balmez, colonel Dragalina, comandor Negreanu, comandor Mihăilescu, comandor Lăpușneanu și alții. În apartamentul din moschee, rezervat cadânelor, luaseră loc femeile musulmane din localitate în frunte cu d-na Cadri bey. Asistau de asemeni un mare număr de doamne, între care d-na general Berlescu, d-na I. Panaitescu, d-ra maior Constantinescu, d-na locot.-colonel Nedeianu, etc. În fața fotoliilor regale erau Cadri bey, consulul otoman Levensohn, cancelarul consulatului turc. Se găseau apoi îngenunchiați pentru începerea serviciului religios Afuz-Rifat, muftiul județului Constanța, Ibraim Cadâr, cadiul județului, Mehmet-Hakir, muftiul județului Tulcea și Sail Mazan, cadiul din Tulcea.

La orele 12 și jumătate sosește la moschee misiunea venită de la Constantinopol din partea M. S. Sultanul Turciei. Misiunea e compusă din Exc. Sa Mahmud Essad Effendi, ministrul Cadastrelor, Ali Saadeti, hatipul moscheei Ier Alti geamissi din Galata (Constantinopol) și muezzinii Afuz Kemal Effendi și Hagi Sassan Effendi de la moscheea Kara Mustafa Pașa, care iau loc în fața locului rezervat pentru preoți. Se mai află de față și Exc. Sa Sefa Bey, ministrul Turciei la București.

Oficialitățile prezente la inaugurarea moscheei

La orele 12 jumătate sosesc și MM. LL. Regele și Regina, însoțiți de d-nele Bengescu, Poenaru, împreună  cu d-nii Take Ionescu, ministru de interne, general Mavrocordat, șeful Casei Militare, colonel Baranga, adjutant regal, I. Panaitescu, directorul Siguranței și prefect Irimescu. La intrare Suveranii au fost întâmpinați de Exc. Sa Mahmud Essad Effendi, trimisul special al M. S. Sultanului, Exc. Sa Sefa Bey, ministrul Turciei la București, d. primar Mircea Solacolu, etc. Imediat după sosirea MM. LL. Regale., s'a început serviciul religios al inaugurărei moscheei, care a fost oficiat de hatipul Ali Saadeti, răspunsurile fiind date de muezinii Afuz Kemal Effendi și Hage Hassan Effendi. Cel din urmă a cântat rugăciunea de la turela minaretului din  fața cetățenilor din fața moscheei și din Piața Independenței.

 

Mahmud Essad Effendi, ministrul cadastrelor, într’o cuvântare în limba franceză, a exprimat recunoștința Sultanului și a întregului islamism pentru solicitudinea arătată de Guvernul Român populațiunii mahomedane. Recunoștința aceasta e cu atât mai mare cu cât “de unde până astăzi în toate părțile locuite de Turci se dărâmă moscheele, aici în țara M. Voastre se ridică noi și frumoase locașuri de rugăciune". Interpret al aceluiași sentiment de gratitudine s'a făcut și E. S. Sefa bey, ministrul Turciei la București. M. S. Regele, în răspunsul săi, a făcut urarea ca Imperiul Otoman să redobândească strălucirea de altă dată. Vorbește apoi Afuz Kemal Effendi, muftiul județului, care în numele musulmanilor din Dobrogea, aduce Suveranilor respectoase omagii.

MM. Regele și Regina au vizitat în urmă întreaga moschee, admirând cele două mari sfeșnice de argint dăruite M. S. Sultanul și covoarele cu care e tapisată moscheea. Mai înainte de plecare, Cadri bey consulul turc din localitate, a oferit M. S. Regina, din partea M. S. Sultanului, un superb covor persian, de mare preț, lucrat în atelierele imperiale." (notă: moscheea a fost înzestrată în anul 1965 și cu un alt covor oriental, adus din moscheea de pe insula Ada Kaleh; covorul cu dimensiuni impresionante - 16 metri lungime, 9 metri lățime şi o greutate de 490 kg. - a fost proprietatea sultanului Abdul Hamid)

 

Moscheea “Carol I”, amplasată în Piața Ovidiu, este și azi, după mai bine de un secol de la inaugurare, principalul edificiu de cult musulman din țară și totodată unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice ale Constanței.

Citește mai mult... »

Pe prima pagină

Presa de tip tabloid nu este nici pe departe o găselniță a zilelor noastre. Ziare cu un preț mic care puteau să fie vândute la bucată pe stradă și nu difuzate doar pe bază de abonament au apărut în România încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceste publicații continuau să fie în primul rând o cronică a vieții politice, dar puneau din ce în ce mai mult accent pe publicarea știrilor locale și pe relatarea unor întâmplări din categoria faptului divers. 

Un exemplu de la sfârșitul secolului al XIX-lea este suplimentul literar al ziarului “Universul”, a cărui primă pagină este dedicată de cele mai multe ori "știrilor de tip tabloid". E adevărat că publicația era dedicată în special literaturii, dar ea trebuia totuși să se vândă. Așa că știrile de pe prima pagină a “Universului Literar” arătau cam așa:

Citește mai mult... »