Povestea Erastiei Peretz (Miss România 1931)

Voi încerca să creionez profilul unei "Miss România" din perioada interbelică. Un cu totul alt tip de profil decât cel cu care suntem obișnuiți astăzi. Asta pentru că în anii romantici ai concursurilor de miss frumusețea spiritului conta la fel de mult cu cea a trupului. Sau poate că era mai importantă. Aceasta se datora în mare măsură faptului că în juriile unor astfel de competiții își aveau locul personalități importante ale epocii: scriitori, sculptori, profesori universitari. Să nu uităm nici de oamenii de presă – organizatorii concursurilor de frumusețe – care nu scriau neapărat despre senzaționalul din biografia frumoaselor acelor ani. 

 

Au mai apărut pe blog articole despre concursurile de frumusețe din România secolului trecut (1912: Frumusețe și ritmuri de fanfară în Parcul Oteteleșanu sau 1929 - Primul concurs Miss România) și credeam că am închis oarecum subiectul. Mi-a atras însă atenția un reportaj despre Miss România 1931, așa că vă voi povesti câte ceva despre ea:

PERSONALITATEA  ALESEI

“Domnișoara Erastia Peretz, “Tia”, după cum îi spun cei din familie, a împlinit vârsta de 17 ani, termină acum ultima clasa de liceu și urmează să dea bacalaureatul, pentru a intra în Universitate. Blondă, cu ochii verzi și talia înaltă, tânăra aleasă răspândește în jurul ei un farmec deosebit, farmecul simplicității, al modestiei, îmbinat cu parfumul suav al unei tinereți sclipitoare, de voioșie.

Erastia Peretz - Miss România 1931
în revista "Realitatea ilustrată"

Citește mai mult... »

Sfaturi copilei mele (III)

 

Prima dintre scrisorile semnate Pater și publicate în anul 1903 de revista "Moda nouă ilustrată" se încheia așa: „În schimb, fata mea, nu te lua după conveniențele sociale care fac din fată o parazită. Caută să citești cărți serioase, caută de învață înainte de toate o meserie care să’ți permită să fi independentă. Vei întreba: cam ce meserie? În viitoarea mea scrisoare îți voi arăta aceasta.”

Citește aici: Sfaturi copilei mele (I)

Câteva numere mai târziu, Pater a publicat și cea de a doua scrisoare cu sfaturi. În această nouă epistolă tinerele domnișoare de la începutul secolului al XX-lea sunt îndemnate să își aleagă o ocupație potrivită sexului și statutului lor social. Să nu uităm că vorbim despre o epocă în care profesarea de către femei a unor meserii – unele dintre ele rezervate până atunci exclusiv bărbaților – era considerată încă un moft.

Citește aici: Sfaturi copilei mele (II)

În numărul din 10 octombrie 1903 al revistei “Moda nouă ilustrată” a fost publicată cea de a treia scrisoare din ciclul “Sfaturi copilei mele”. Cred că povețele de ieri incluse în această nouă epistolă pot fi utile tinerilor de azi, deși a trecut de atunci mai mult de un secol:


  Draga mea,

  Chiar dacă omul este bogat și în stare de a trăi fără să muncească, e bine să știe o meserie. Bogăția și puterea nu sunt lucruri sigure și nimeni nu poate ști ce-i va aduce ziua de mîine. De aceia e bine ca oricine să cunoască o meserie, pentru ca mîine cînd nevoile îl vor lovi să nu fie mai nenorocit decât cel mai nenorocit om, adică să nu se afle în fața alternativei de a muri de foame sau a trebui să trăiască din mila oamenilor. Decît să întindă mîna spre a cerși, mai bine s’o știe mișca pentru a’și cîștiga hrana de toate zilele și toate celelalte trebuincioase.

  De acest principiu s’a călăuzit casa princiară de Hohenzollern, din care, după cum se știe, face parte și M. S. Regele nostru. În acestă casă fiecare prinț trebuie să cunoască o meserie. Bătrânul Wilhelm I Împăratul Germaniei era, după cu se știe, un bun cizmar, iar M.S. Regele nostru este un excelent sculptor în lemn.

  Ei bine, dacă Suveranii și prinții găsesc că e bine să învețe un meșteșug pentru a fi la adăpostul nevoilor și mizeriilor vieței când nevoia va da peste dînșii – cu atît mai vîrtos trebuie să facem aceasta noi simpli muritori? Poți la orice moment să te convingi că există oameni cari ieri încă erau bogați și stropeau trecînd în trăsuri elegante cu noroi lumea ce mergea pe jos – iar azi mor de foame, neputîndu-se susține nici pe dînșii, nici pe ai lor și arătînd astfel tuturor că erau niște incapabili care nu meritau soarta bună ce o avuseră.

  Încă o dată dar, învață o meserie.

  Iată una necesară și simplă de tot: învață a scrie cu mașina de scris. E ceva plăcut și ușor și se poate să’ți servească odată foarte mult. Azi lumea de afaceri are nevoie de secretari abili, de manuscrise curate, copiate în zeci și sute de exemplare – ceea ce ușor se poate face cu mașina de scris. Înainte vreme spre a fi scriitor sau copist se cerea un scris frumos, ceea ce nu putea avea oricine. Azi ajunge să știi a scrie la mașina de scris ca să bați scrisul cel mai frumos.

  Dacă mai ști vreo altă limbă și mai ales dacă mai înveți stenografia, poți fii sigură că, oricînd nevoia te-ar lovi, vei putea să găsești un loc onorabil în care prin muncă cinstită să’ți agonisești ce’ți trebuie și să dai poate și alor tăi, care când au avut te-au ajutat și îngrijit, o mână de ajutor.

  Dar unde mai pui că în chipul acesta poți să’ți asiguri oricînd independența. A! Independența? Ce lucru prețios! Numai cînd ți-o vezi limitată îi poți aprecia valoare! Despre aceasta îți voi vorbi într’o scrisoare viitoare.

  Pater.

 

Citește mai mult... »

“Colţul Celinei” (Frumuseţe la Poşta redacţiei)

Pentru că v-au amuzat răspunsurile și sfaturile cosmetice date de Laura – redactor în anul 1931 al revistei “Realitatea Ilustrată” - cititoarelor sale cu pseudonime drăguțe care citeau rubrica “Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții”, am căutat pentru voi și alte rubrici de același gen prin revistele vremii. Așa am găsit “Colțul Celinei”, o rubrică publicată de revista “Ilustrațiunea Română”, care dădea prin anul 1931 răspunsuri practice și amuzante la întrebările puse de cochetele noastre străbunici (notă: pentru savoare am păstrat formulările și ortografia originală):

Dezolata L.E.B. care are vârfuri de chibrit arse pe față și găuri ca o sită

Desigur ca ați sgândărit coșii. De aceea vă recomand să lăsați figura în pace. Pentru coșii negri, spălături cu alcool camforat după ce i-ați scos cu vârful degetelor. Spălați-vă pe obraz cu apă de ploaie sau tărâțe de migdale.

Loţiunea de faţă SHERK

O provincială amărâtă

De ce sa vă arunc la coș scrisoarea, drăguța mea corespondentă? La ce aș mai deschide atunci o rubrică de sfaturi pentru frumusețe? Tenul gras se poate normaliza prin spălături și comprese cu apă fierbinte în care s'au dizolvat 15 grame de carbonat de sodiu la 1 litru. Sau crema:

-      Glycerină 100 gr.

-      Pudră de săpun neutru 100 gr.

-      Apă de roze 60 gr.

-      Alcool de lavandă 10 gr.

Se întinde pe piele. Se lasă câteva minute, se spală cu apă caldă și se pudrează cu pudră de orez sau amidon. O seară puneți aceasta, a doua alternați cu picături de benjoin (15 picături la 100 gr. apă).

Cremă şi pudră... radioactivă

  

Garoafa ofilită din Scorțeni

Pentru întărirea pieptului, gimnastică multă cu brațele (mișcările respiratorii și altele de rotație), feculente la masă, dușuri reci, fricțiuni cu apă rece înjumătățită cu alcool. Fiindcă tenul dv. e uscat, nu întrebuințați alcool căci proprietatea acestuia e tocmai să-l usuce. Faceți câtva timp abur seara și masați foarte ușor, în "rotund" (abia să atingeți) ridele cu următoarea cremă preparată de dv.:

- caimac de lapte proaspăt 100 gr.

- untdelemn sterilizat 100 gr.

Amestecați tot timpul pe foc potrivit turnând untdelemnul picătură cu picătură. După al doilea clocot luați de pe mașină și adăugați 2 gr. apă de roze veritabilă, nu parfumată numai cu esență. Puneți compoziția la borcan și ungeți-vă seara făcând masagii cu vârful degetelor.

Pudră şi apă de colonia DIAVOLO

Nutzi, Vulcan

Pentru albirea dinților trebuie să vă spălați zilnic sau aproape zilnic cu apă oxigenată, o linguriță la un pahar cu apă atunci când vă faceți toaleta de dimineață a gurei. Nu aveți grijă; nu strică nimic! Întrebați orice dentist spre convingere!

Nelly, Sibiu

Exact doamnă. Se referă la desvoltarea bustului. 2-3 comprimate zilnic! Sunt dezolată, credeți-mă! Ca să vă perfecționați glasul, luați lecții de canto! Ca să vi-l mențineți... gălbenușuri de ou!

Logodnica marinarului

Pentru dispariția pistruilor nu vă sfătuiesc să recurgeți la serviciile acelei doamne despre care n'am auzit dar care sau face parte din categoria farsorilor, sau utilizează apă oxigenată foarte concentrată. Aceasta albește momentan petele dar nu le face să dispară. În schimb strică tenul. lată în schimb o rețetă:

-      Clorhidrat de amoniac 4 gr.

-      Acid clorhidric medical 4 gr.

-      Glicerină neutră 80 gr.

-      Tinctură benjoin 15 gr.

-      Apă de roze 60 gr.

Se ține în sticlă roșie la întuneric și se ating petele seara cu o pensulă, ferind ochii. Dacă doriți una băbească dar nu mai puțin eficace așteptați să iasă castraveții: tăiați-i în patru, scoateți sâmburii și cu partea lor interioară frecați-vă seara obrazul. Cunosc o fetiță pe care guvernanta a vindecat-o de pistrui, în două luni, urmând acest tratament simplu de pe vremea bunicelor.

Demachiant şi cremă de zi  POND'S

Celinel No. 2 de la Liceul Sf. Ecaterina

Întreabă pe Celina No. 1 cu ce să-și vopsească, “apreteze" și lustruiască părul. Îi răspund că două chestiuni sunt de competința mea, dar a treia trece peste granițele restrânsei capacități în materie a subsemnatei. Mărturisesc că nu știu cum se “apretează" părul! Pentru lenjerie posed o rețetă: scrobeala, dar nu ma încumet s'o recomand și la coafură! Cât despre lustruit, după ce v'ați spălat capul, clătiți-vă cu apa în care ați turnat oțet până ce a devenit leșioasă. Dacă doriți să obțineţi o culoare neagră ca pana corbului faceți aplicațiuni de hennẻ. Prima oară la coiffeur și pe urmă acasă,  singură, în caz că ați deprins procedeul.

  

Andalouse. Loco.

Să nu vă mai masați cu un prosop aspru. Nici să nu vă frecați obrazul cu prea multă ardoare când îl ștergeți. Din contră e necesar un șervet de olandă fină. Masajul trebuie făcut foarte lejer cu vârful degetelor unse cu pudră de talc. Tamponați apoi cu apă de roze. Rețeta Dv. pentru gene e excelentă. De aceia eu indic de preferință aceia cu unt-de-ricin și rom părți egale care e inofensivă.

 

 

Notă: sfaturile cosmetice redate mai sus sunt date de Celina ținând cont de informațiile din acea epocă (de ieri); de aceea, nu recomand să puneți în practică aceste sfaturi sau să le utilizați doar după consultarea unui specialist de azi în domeniu!

 

 

Sursa: numere din februarie - aprilie 1931 ale revistei "Ilustrațiunea Română"  disponibile în colecția  Bibliotecii Digitale a Bucureștilor

Citește mai mult... »

Modă şi stil la sfârşitul secolului al XIX-lea

Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost o perioadă de occidentalizare a întregii societăți românești, care pendula între modelul francez și cel german mai cu seamă, dar care prelua și elemente din modelul englez sau din cel italian. 

 

Bineînțeles că toată această frământare prezentă în societatea românească se regăsea și în evoluția modei acelor vremuri. Tot mai mulți croitori și coafori din occident, în special francezi și germani, își făceau simțită prezența în marile orașe ale Regatului. Tonul modei era dat tot de marile capitale europene (Paris, Viena, Londra) - dar hainele  erau comandate tot mai des la sucursale ale marilor case de modă europene deschise la București sau la Iași. Bineînțeles, Parisul era încă etalonul modei și bunului gust. De fiecare dată când o doamnă admira într-un magazin o rochie sau o pălărie, negustorul făcea precizarea că este vorba de “un model șic – din Rue de la Paix”. George Costescu descria în lucrarea sa “Bucureștii vechiului regat”, cu lux de amănunte, moda de la sfârșitul secolului al XIX-lea:

Citește mai mult... »

“Sondaje de opinie” prin anul 1909

Noi, cei de azi, suntem convinși că sondajele de opinie sunt un apanaj al lumii în care trăim. Citim aproape zilnic rezultate ale unor astfel de anchete sociale, mai profesionist sau mai ne-profesionist făcute, pe teme din cele mai diverse. La începutul secolului al XX-lea nu existau încă institute de sondare a opiniei publice, dar opinia cititorilor era importantă. Pentru a afla aceste opinii, revista ‹‹Moda nouă ilustrată›› “cerceta opinia publică” lansând în paginile revistei diferite întrebări pentru cititori. De exemplu:

"Ce preferați la bărbat: bunătatea sau inteligența și cultura?" 

"Cu ce fel de bărbat poate fi o femeie cu oarecare cultură fericită?"

"Preferați fetele din provincie sau pe cele din București?"

"Ce preferați la un bărbat: fizicul sau caracterul și manierele?"

"La ce vârstă e bine să se mărite o fată?"

Publicarea răspunsurilor primite de la cititorii de ieri era - și este și pentru noi, cei de azi - fără a avea pretenția unei cercetări științifice - o măsură a opiniilor și a moralei acelei epoci. Interesantă cred. Așadar, "așteptăm răspunsul la următoarea întrebare ce punem iubitelor noastre cititoare: Care e diferența de ani ce credeți că ar fi mai potrivită între vârsta bărbatului și aceea a femeei, când e să se căsătorească?”

 

Citește mai mult... »

Fete de vânzare

O zi de mai a anului 1935. În piața Gării de Est din București hărmălaie mare: un grup de rromi, “unii mai tineri, alții mai bătrâni, cu plete și bărbi mari, și câteva țigănci svăpăiate” se certau, când pe țigănește când pe românește, cu comisarul gării. În tărăboiul general nimerește reporterul revistei “Realitatea Ilustrată” - Alex F. Mihail  care - intuind “că e rost de un subiect interesant” - se oferă să întocmească “un act” de care gălăgioasele personaje aveau nevoie. Care a fost urmarea? O să vă povestească chiar reporterul:

 

Fete de vânzare - 1935

 

Citește mai mult... »

În vizită la salonul de coafură a lui Ionică – coaforul Casei Regale

Casa Regală din România, asemeni tuturor caselor regale europene, a oferit de-a lungul timpului diferitelor firme sau persoane calitatea de “Furnizor al casei regale” - în  semn de înaltă apreciere a produselor sau a serviciilor oferite. Dreptul de a inscripționa însemnul de “Furnizor al Casei Regale” era o mare mândrie, aducea faimă și - bineînțeles - clienți.  

 

Vă voi povesti acum despre unul dintre acești maeștri – despre Ionică – coaforul Curții Regale. Vom arunca de asemenea o privire în salonul lui  de coafură din imediata vecinătate a hotelului Athenee Palace. Salon care atrăgea în perioada interbelică tot ceea ce Bucureștiul avea mai select: “doamne, domnișoare, domni și... «don juani».” Patronul salonului de coafură era celebrul Ionică Oprișan, cel care a avut cinstea de a fi, după cum singur se recomanda, “coaforul a trei generații din Casa noastră domnitoare”. El a fost cel care, în fiecare zi de miercuri, îl tundea pe M.S. Regele Mihai. Să pătrundem așadar în saloanele de coafura ale lui Ionică Oprișan, conduși de Ion Tik și de Al. Ștefănescu, reporterul și respectiv fotograful săptămânalului “Ilustrațiunea Română”:

 

Fotografii din salonul de coafură

Citește mai mult... »

Frumuseţe la Poşta redacţiei

“Poșta redacției” era una dintre rubricile de succes ale publicațiile românești de altădată. În acel colț de revistă nefericitele cititoare își expuneau ofurile și tot acolo redactorii atoateștiutori le dădeau sfaturile pe care le credeau oportune pentru rezolvarea “dramelor” lor mai mari sau mai mici. 

 

Laura - redactor al "Realității Ilustrate" în anul 1931

 

O astfel de rubrică se chema “Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții” și era publicată în revista “Realitatea Ilustrată” prin anul 1931. Am selectat din această rubrică câteva dintre răspunsurile – sfaturi serioase de altfel dar spuse cu mult umor – date de Laura cititoarelor (uneori și cititorilor) sale cu pseudonime drăguțe. Pentru a reda un pic din culoarea epocii am înserat în articol și câteva reclame pentru produse destinate doamnelor culese de prin paginile revistei.

Răspuns pentru: Ochi verzi

"Mai întâi mii de cuvinte bune, pentru tot ce-mi spui măgulitor. Nu dispera din cauza greutății. Ești voinică dar și proporționată. Și Junona a fost destul de greușoară și totuși a iubit-o Zeul zeilor. Dacă ții neapărat să fii mai subțirică, poftim: dimineața pe nemâncate, bea un pahar cu apă foarte caldă cu 10-12 picături de lămâie. La prânz mănâncă, o felioară de friptură la grătar, foarte uscată, un cartof cu sare, fără unt și o salată. Seara mere coapte, salată de cartofi, iaurt. La orele 4 un ceai slab cu lămâie și 2 grissine. O dată pe săptămână mănâncă numai mere la mese. Un chilogram pe zi, cu câte un grissin, bea numai zeamă de prune şi de mere. Peste o lună să-mi scrii ce arată cântarul."

Răspuns pentru: Călugărita cucernică

"Cuvioșia voastră dorește o rețetă pentru ten? Dacă măicuța stareță vă permite intrarea unui mic și nevinovat borcan de cremă Laura la schit eu sunt gata să ți-l procur."

Laura - redactor al "Realității Ilustrate"
în anul 1930

 

Răspuns pentru: Eleonora Jipa

  

"Scumpă duduie, aflați că din cauza apei oxigenate utilizată pe păr, nu curge puroi din nas... Puroiul acela are altă cauză. Apa oxigenată cel mult cu vremea strică părul, îl asprește și îl toacă la vârf. Vă recomand în schimb rădăcina de rhevent 50 gr. fiartă o jumătate de oră în 500 gr. vin roșu. Cu soluția aceasta veți spăla părul, cu o bucată de vată."

Răspuns pentru: Mătrețoasa

"Frumos pseudonim ți-ai ales, felicitări. Ai reuși la sigur în Cinema cu el. Mai întâi însă vrei să scapi de mătreață. Și ai dreptate, e o condiție neapărată de îndeplinit. Mătreața e vizibilă pe ecran și deci îți va întuneca talentul. Vei face de 2 ori pe săptămână câte o baie la cap cu foi de Jaborandi fierte în 5 litri de apă cam 100 gr. foi. Apoi o fricțiune energică cu cloralhidrat 5 gr., sublimat corosiv 1 gr., amoniac 10 gr., alcool de Lavandula 150 gr., ulei de ricin 30 gr., extr. China fluid 10 gr., t-ra Capsici 10 gr. După 2 săptămâni de tratament poți pleca fără grijă în patria Cinematografului, că ești suficient pregătită."

Răspuns pentru: Renee

"Laptele de crin e tot atât de eficace ca și apa ce o utilizați acum. Pentru gene negre? Nimic mai simplu: o pensulă muiată în rhimel. Pentru gene lungi: ulei de ricin părți egale cu apă de roze."

Răspuns pentru: Constantinopolitanovicenova

"Am crezut că-mi scrântesc limba când v’am citit duiosul pseudonim. E minunat pentru bâlbâiți, îi vindecă la sigur, pronunțat de 3 ori pe zi regulat. Utilizați apa Laura și crema ce o aveți acum."

Răspuns pentru: Mica Poloneză

"Pentru tenul extrem de uscat ce îl aveți, vă recomand ca apă de toaletă, lapte dulce îndoit cu rachiu. Veți șterge obrazul cu acest amestec, apoi veți utiliza crema Laura No. 1 care e grasă."

Răspuns pentru: Coca B

"Ești tare nostimă Cocuță dragă. Vrei o singură figură de gimnastică pentru a-ți micșora șoldurile! Așa: te pleci în jos; te întorci din mijloc la dreapta, apoi la stânga și după zece zile, ai o talie de silfidă! Ce ușor ar fi de ar fi așa, am vedea numai femei cu siluete de staruri de cinema pe toate străzile. Dar vezi că e mult mai complicat. Mai întâi să mănânci mai puțin, apoi o bună masseuză și al treilea cartea d-rului Muller "Mon sisteme", te va ajuta mult. Acolo vei găsi nu una ci mai multe figuri de gimnastică de care întrebi. Cât despre părul care a fost raiț și vrei să-i faci apoi electroliză... așteaptă întâi să crească iar...".

Răspuns pentru: Primo Carnera-Galaţi

"În detaliile ce-mi dai și în care te plângi cu jale mare de un început de obesitate, nu-mi spui al câtelea ești în clasă. Am absolută nevoie de o sinceră mărturisire în această privință, căci după câte știu nu există elev cu 9 sau 10 la matematici și latină, care să aibă proporții îngrijitoare. Să mă ferească Dumnezeu să-ți prescriu medicamente de slăbit la vârsta d-tale. Ce vrei să mă cheme peste câteva luni papa și mama la parchet? Tot ce te pot sfătui e să nu mănânci dulciuri (după cum vezi îți suprim desertul) și să te hrănești cu fripturi la grătar, salată verde, fructe, mere, mult iaurt; nu mânca tăeței, macaroane, cartofi... etc. Dar vezi să nu faci ca un cunoscut artist de teatru care la vârsta d-tale se făcuse vegetarian, cu singura deosebire că la restaurantul unde îl vedeam mâncând lua trei porții de ciuperci cu smântână, trei porții de spanac cu pilaf și așa mai departe. Obesitatea lui precoce nu-l împiedica însă a fi un băiat frumos, cu un obraz uimitor; femeile l-au botezat „Păpușa cu ten de porțelan“. Aceasta ți-o servesc ca primă de consolare."

Răspuns pentru: Iosephina Backer de la Iaşi

"După cum văd eu, vrei o recetă pentru cojit complect să devii albă ca marmura din africană cum ești. Dar fiindcă recunoști singură că ești cam pretențioasă, nu-ți mai fac cuvenita observație. Cunosc foarte multe recete dar nu sunt prea convinsă că vor face în câteva zile un miracol şi bagheta mea oricât de magică ar fi nu am încredere că la atingerea ei vei deveni ca smântână laptelui. O recetă eficace contra pârlelei este: un gălbenuș de ou proaspăt bătut bine cu o litră de rachiu de drojdie şi 3 linguri de iaurt. Se face un lapte minunat pentru ten care îl vei întinde în fiecare seară cu vată pe tot obrazul. Dimineața te vei spăla cu apă caldă și săpun de Borax sau de Ichtiol după care vei face un bun duș facial cu apă rece și vei da un strat ușor de cremă Laura No. 1 și pudră, rouje etc... Sper că peste vreo 3 săptămâni să devii europeană din africană cum ești acum."

Răspuns pentru: I. Ionescu

"Și crezi mata că cele 2 pilule ce le înghiți dimineața cu apă caldă și lămâie va reuși să sperie și să puie pe fugă cele 80 de kgl. ce le ai? Mă îndoiesc. Ca probă că nu simți nimic mulțumitor. Regim duduie dragă, regim sever cu voință și abnegație. Altfel tot de 80 kg. vei rămâne."

Răspuns pentru: Mihail

"Ai umflături mici pe obraz, umplute cu un fel de frișcă (nu mai mănânc frișcă în viața mea) și vrei să ai tenul ca un porțelan? Ai utilizat crema Laura No. 2 pentru coșuri?"

Răspuns pentru: Anya Bercovici, Hedda Gabler

"Pentru sâni au apărut recete foarte des în revistă. Nu ați dat peste nici una? Nu ați auzit de ex. de soutiene, dușuri reci, fricțiuni cu alcool și gimnastică? Iată receta unei fricțiuni bune: ac.-salicilic 5 gr., mentol 2 gr., alcool pur 25 gr., glicerină 50 gr., apă de hamamelis 100 gr., apă de roze 100 gr."

Răspuns pentru: Miss Urâțenia

"Iată un concurs cu adevărat original dacă s’ar ține vreodată la noi. Cred însă că nu ar ispiti pe nici o duduie acest titlu chiar dacă ar fi să călătorească gratis la Galveston. Desenul cu sânii e foarte reușit, mai reușit ar fi fost în culori. Totuși arăți oarecari aplicații. Sânii sunt enormi? Cunosc multe rețete să-i transform din mici în mari, dar așa e mai greu. Încearcă totuși o vizită în str. Vasile Lascăr nr. 9 care sper că te va mulțumi pe deplin. Pentru ten preparatele Laura îți folosesc."

Răspuns pentru: O viitoare sinucigașe

"Înainte de a te sinucide du-te în Str. Vasile Lascăr No. 9 și îmi vei zice merci. Vei scăpa de acele fire de păr care te îndeamnă la acest act funest."

Răspuns pentru: Violanta sau Violenta?

"Dar poate tot cea dintâi. Vrei să fii de bronz și mai multe nu. Să ne lămurim însă. La față numai sau peste tot? Mai ești dezolată că atunci când în intimitate te dezbraci ești jumătate șocolată și jumătate frișcă. Adică, îmi explici, crezându-mă cam încuiată la cap, că pielea expusă la soare s’a șocolatizat pe când cea de sub tricou a rămas albă ca a mamei Eva. Ce să-ți spun eu scumpă Violantă? Să umbli fără tricou de fel ca să te caramelizezi pretutindeni, te-ar duce la poliție. Poți însă să faci băi de lumină artificială (raze) într’o odaie bine închisă la un medic prieten și peste 15-20 ședințe vei fi peste tot de bronz! Apoi mai există și tinctura slabă de iod, tot pentru restul din frișcă... Și încă o soluție, să porți și în intimite maioul de ștrand... sau poate asta nu-ți convine!"

Pentru întrebări suplimentare vă rog să vă adresați d-rei Laura, redactor al rubricii "Sfaturi pentru îngrijirea frumuseții", publicată în revista "Realitatea Ilustrată" – numerele din martie - iulie 1931

Citește mai mult... »

Deserturi din carnețelul cu rețete al străbunicii

Din articolele cu sfaturi cosmetice, povețe medicale, sfaturi pentru gospodărie sau de bună purtare în societate publicate în revistele dedicate doamnelor și domnișoarelor pe la începutul secolului al XX-lea, nu puteau să nu lipsească rubricile cu rețetele culinare. Am selectat din aceste rubrici câteva rețete interesante, din păcate neasezonate și cu fotografii ale creațiilor culinare. Voi încerca să suplinesc aceste fotografii – încercând totuși să redau ceva din parfumul epocii – cu rochii la modă prezentate în periodicele vremii (revista "Moda Șic Ilustrată" – numere din anul 1914). 

 

 

Dacă veți avea nelămuriri referitoare la punerea în operă a rețetelor, nu pot decât să vă rog să vă adresați pentru completări autorilor acestora, respectiv cititoarele revistei "Moda Nouă Ilustrată" din anul 1907, ele fiind cele care au trimis redacției toate rețetele: d-rele "Fulga", "Dorpribeag", "Ulpia Floarea Muscelului", "Fetița dulce" și "Bruneta de pe malul Râmnicului". Lămuririle le veți găsi, sper, la rubrica "Poșta redacției". Ca să vă ajut puțin în eventualele voastre tentative voastre culinare am să fac câteva precizări în privința unităților de măsură folosite pe etunci:

- Dram: 3.38 g.

- Oca: 1.272 kg.

- Litră: 318 g.

Citește mai mult... »

Despre flirt, iubire, bani şi căsătorie în anul 1915

Relațiile dintre bărbați și femei au fost și au rămas în esență aceleași de-a lungul timpului. Întrebările despre flirt, iubire, bani și relațiile dintr-un cuplu nu s-au schimbat nici ele. Revista "Moda șic ilustrată" încerca pe la începutul secolului trecut să își îndrume cititoarele pe drumul iubirii. Pentru că sfaturile date cititoarelor în anul 1915 de "Tanti Clara" și de "Sylvie" mi se par de bun simț și actuale chiar și pentru noi, cei de azi, o să vi le spun și vouă:

 

Citește mai mult... »

Femeile fumează!

Vă voi povesti azi despre un alt pas important făcut de reprezentantele sexului frumos în lungul lor drum pentru câștigarea drepturilor egale cu ale bărbaților. De această dată va fi vorba despre un viciu interzis doamnelor până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea: fumatul. La începutul secolului al XX-lea femeilor nu le era permis să fumeze în public. În acea epocă doar femeilor “de bar sau de cabaret” le era îngăduit, uneori, să fumeze în public. Chiar și ele o făceau înfruntând dezaprobarea fățișă a “tradiționaliştilor”. Chiar și Regina Maria – despre care se știe că “fuma ca o turcoaică” – își satisfăcea acest viciu doar în camerele sale private. 

Femeile fumează!

Pas cu pas însă, femeile au câștigat și acest drept: de a fuma în public. Și au făcut-o cu eleganța ce le caracterizează: tabacherele, “șpițurile” și port-țigaretele destinate doamnelor au devenit adevărate bijuterii. Moda fumatului, care la început a fost mai mult o formă de snobism, a prins din ce în ce mai mult în lumea femeilor pe măsură ce și ocupațiile lor au cucerit domenii destinate până atunci exclusiv bărbaților.

Femeie fumând (gravură din 1820)

Prin anii ’30 femeile care fumau nu mai erau de mult timp o ciudățenie. Un articol interesant destinat femeilor fumătoare a fost publicat în numărul din 14 octombrie 1931 al revistei “Ilustrațiunea Româna”:

Citește mai mult... »

Cu umor despre rochia-pantalon

Despre reacția bucureștenilor față de lansarea modei rochiei pantalon am vorbit mai demult. Să știți însă că această "profundă inovație vestimentară" a declanșat o dezbatere aprinsă în societatea românească la începutul secolului trecut (nu doar în cea bucureșteană – după cum o să vedeți). În centrul acestei dezbateri nu erau doar vestitele "rochii-pantalon" ci și părerile împărțite cu privire la rolul și la locul femeii în societate. Mă voi rezuma astăzi la câteva articole din presa anului 1911 care au avut ca subiect noua modă. Articolele sunt selectate din săptămânalul umoristic bucureștean “Furnica”, din ziarul arădean “Tribuna” și din “Unirea - Foaia bisericească și politică”:

Citește mai mult... »

La ghicitoare

Orașele noastre de azi adăpostesc, asemeni celor de ieri, un număr mare de ghicitoare în cărți, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în… ochi de bufniță. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate că doar mijloacele de publicitate utilizate azi (mediul virtual dar nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte), aspectul și mărimea caselor "ghicitoarelor de top”. 

 

În zilele de azi, ca și acum un veac, ghicitoarele și clarvăzătoarele sunt la mare căutare și “mii de suflete își alină durerile, își împletesc nădejdile sau își fac capul calendar…” în lumea magiei. Vom pleca așadar împreună în căutarea unei “cărturărese” (așa erau numite ghicitoarele în cărți pe la începutul veacului trecut), însoțind pe de mai vechiul nostru prieten Ion Tik - reporter al “Ilustrațiunii Române” prin anul 1929 - și de fotoreporterul Ignat:

Citește mai mult... »

Să ne căsătorim sau nu?

Despre părerea românilor relativ la căsătorie am mai scris. Articolul “Despre flirt, iubire, bani şi căsătorie” trecea în revista păreri ale cititoarelor din anul 1915 ale revistei “Moda șic ilustrată”. Douăzeci de ani mai târziu – în anul 1933 - părerile românilor în privința căsătoriei erau deja radical schimbate, noile opinii fiind un semn al schimbării moravurilor existente în societatea românească. Iată cum sintetizează aceasta evoluție ziaristul I. Șerban – în articolul său “Gânduri răzlețe în jurul căsătoriei”: 

Să ne căsătorim sau nu? 

„Problema căsătoriei aminteşte în unele privinţe pe cea a alegerii unei profesiuni. Te căsătoreşti din înclinaţie sau din interes, după cum îți alegi o profesiune prin vocaţie sau prin calcul. Dilemei între o căsătorie de dragoste şi una de convenienţă îi corespunde ezitarea între cariera la care ne trage inima şi cea la care ne conduce reflexiunea practică. Şi cum cei mai mulţi nu au nici curajul să păşească hotărîţi în linia impulsului sufletesc, nici calitatea de a se adapta cu eleganţă în direcţia imperativelor practice, avem atâţia rataţi ai profesiunei si ai căsniciei! Criza căsniciei nu e un fenomen postbelic. Ea a existat şi înainte de ultimul război. Adulterul şi prostituţia înfloreau în aceeaşi măsură la vechea generaţie ca şi la cea actuală, cu deosebire că ceea ce făceau părinţii noştri în mod discret ipocrit — o facem noi mai sincer — cinic. Perdeaua a căzut. Omenirea modernă e prea zorită, ca să mai aibe timpul necesar pentru menajarea formelor.”

La fel de interesant este și “sondajul de opinie” cu tema: “E bună însurătoarea – răspunsuri culese în diferite straturi sociale de la persoane de diferite vârste”, sondaj realizat de o mai veche cunoștință a noastră, ziaristul Alex. F. Mihail. Articolul a fost publicat în numărul din 16 noiembrie 1933 al revistei “Realitatea Ilustrată” și ne prezintă câteva dintre ideile și tendințele existente în societatea românească a anului 1933:

 PĂREREA UNUI ARTIST:

“ - Cred că un artist nu trebuie să se însoare niciodată. De altfel împotriva însurătorii artiştilor pledează şi Alphonse Daudet în lucrarea lui „Ménages d’artistes”. În toate schiţele sale, din volumul citat, căsătoriile artiştilor sunt arătate nefericite — observă interlocutorul nostru.

- Totusi  Daudet s’a însurat... şi a fost fericit.

- I s’a obiectat și lui aceasta, dar el a răspuns cu galanterie: Cine găseşte o soţie ca M-me Daudet, poate să  se’nsoare... În zilele noastre, în România, maestrul George Enescu pledează împotriva căsătoriei, prin  faptul că a rămas celibatar. Dacă s’ar fi însurat, cine ştie dacă am fi avut un George Enescu. Dar drept răsbunare, a însurat pe alţi artişti. Iubesc căminul, mi-s dragi şi copiii — ne-a mărturisit muzicianul interviewat de noi — dar după cum Hitler a spus: „Nu mă pot căsători, căci sunt însurat cu politica”, tot astfel obiectez şi eu: „Tovarăşa scumpă a vieţei mele este muza Euterpe. Ar însemna să o trădez, dacă o muritoare s’ar face stăpâna gândurilor mele.”

UN FABRICANT DE TUTUN:

„D. ing. Alexandru Pascu, fabricantul tutunului de pipă, pus în consumaţie de R. M. S. şi care este în acelaşi timp autorul unor reţete culinare bazate pe principiile chimiei moderne, ne spune:

- Ar  însemna să fac ceea ce numeşte francezul „enfoncer des portes auvertes” dacă m’aş apuca să dovedesc că fiecare fată trebuie să se mărite şi că fiecare tânăr trebuie să se’nsoare. Moda însurătorii e foarte veche, pe pământ, dar rămâne mereu nouă.

- Ceea ce însă nu ştiu nici fetele, nici băieţii, e că fericirea în căsnicie este întreţinută de o bună şi igienică mâncare. Soţii care mănâncă prost sunt vecinic ursuzi şi supăraţi. După o masă excelentă, orice om e bine dispus. O fată, care se mărită trebuie să ştie să facă o supă, un fel de mâncare, o friptură şi o prăjitură: cel puţin câte-un fel de fiecare! Numai după ce va da acest examen se va putea mărita. Și ne întoarcem puţin la vremea veche, căci timpurile sunt grele: cu puţini bani orice gospodină trebuie să ştie să gătească azi o mâncare sănătoasă şi gustoasă, deci, duduilor, după ce v’aţi spălat bine pe mâini, de dimineaţă şi înainte de a da cu roşu pe buze, de a alerga la tenis, sau la volanul maşinii, ocupaţi-vă puţin şi de bucătărie. Să mai adăugăm că d. ing. Pascu ne-a promis câteva din reţetele d-sale culinare, dedicate duduilor cuminţi.”

PĂREREA UNUI NEGUSTOR:

“ - Eu’ m’am însurat de tânăr, pentru că nu se poate concepe un comerciant celibatar. Negustorul îndeplineşte o serioasă funcţie socială. El trebuie să fie ordonat şi să ducă o viaţă regulată, având anumite ore de masă şi de somn. Petrecerile trebuie să fie cât mai puţine. O astfel de viaţă nu ţi-o poţi rândui, decât dacă eşti însurat...

- Dar dacă soţia vrea să petreacă?

Un negustor adept al
căsătoriei "de conveniență"

- Negustorul trebuie să-şi aleagă o tovarăşă de viață cu spirit comercial, care sa-i fie colaboratoare. Sunt multe asemenea femei, mai „masculine” decât bărbaţii; unele conduc singure afacerea în lipsa bărbatului... şi de multe ori o conduc chiar mai bine decât dansul! Nevasta-mea cunoaşte multe limbi şi-mi este de mare ajutor în corespondență. În afară de asta, mi-a adus şi ceva zestre, astfel că mi-a fost posibil să dau avânt afacerii mele. În rezumat sunt de părere că negustorul să se’nsoare de tânăr cu o soție inteligentă, cunoscând mai multe limbi și care are o oarecare zestre.”

O ACTRIŢĂ:

“- E mai bine ca actriţa să nu-şi lege viaţa de nimeni... În orice caz să nu se mărite niciodată cu un actor, care devine de două ori gelos: odată ca soţ şi apoi în calitate de concurent... - îmi spune una dintre distinsele colaboratoare ale scenelor bucureştene.”

E mai bine ca actriţa să nu-şi lege viaţa de nimeni...

CE SPUNE O MENAGERĂ:

“- Un artist are nevoie de o soţie iubitoare, care să-l înţeleagă şi să-l administreze. Artiştii sunt de obicei un fel de copii mari... Cei cari nu se’nsoară duc o viaţă pustie şi plină de necazuri.”

„VREAU SĂ MĂ MĂRIT DIN DRAGOSTE!”

“- Vreau să mă mărit numai din dragoste! - îmi spune o fată de 18 ani. Orice căsătorie contractată din alte considerente, orice combinaţii şi socoteli practice în asemenea împrejurări, sunt un târg ruşinos, care scoboară demnitatea omenească. Prefer să nu mă mărit deloc, decât să iau pe omul pe care nu l-aș iubi. O căsătorie din interes desonorează pe cel ce o contractează.”

O DOAMNĂ DE TREIZECI DE ANI:

“- O doamnă de treizeci de ani e de părere că numai căsătoriile de convenienţă sunt într’adevăr fericite: Căsătoriile din dragoste dau mai totdeauna greş! Stendhal a scris undeva, că dragostea s’ar putea asemui uneori cu natura care pe o ramură uscată de pom desfrunzit, ar îngrămădi iarna cristale sclipitoare de flori de ghiaţă. Dar diamantele fragile şi efemere se topesc la prima rază a soarelui, rămânand priveliştea unei ramuri negre lipsită de orice poezie. Deziluzia e de multe ori urmarea unei căsătorii întemeiată numai pe iubire. O căsătorie, care ar avea la temelie interese personale reciproce şi ar fi clădită pe temeiul unor concesii și servicii de colaborare, o asemenea căsătorie e într’adevăr trainică. Doi oameni care au interese comune, sunt prieteni din momentul în care se vădesc aceste interese comune, iar bărbatul şi femeia ajung să se stimeze şi chiar să se iubească... Înstrăinarea soţilor se observă mai des la căsătoriile așa zise din dragoste, decât la cele din conveniență.”

DOMNUL DOCTOR  NE SPUNE:

“- Nu trebuie să se însoare decât oamenii sănătoşi. E o mare nenorocire când avem de o face cu o tară ereditară fatală. Atât bărbatul, care vrea să se’nsoare, cât şi fata care se mărită, trebuie să consulte medicul, înainte de a face acest pas. Aici e și rolul părinților, să intervie cu tact și judecată. Căsătoria e fericită numai dacă ambii soți sunt sănătoși și dacă – sunt capabili să aibă copii sănătoși. Fac o mare greșală acei care se însoară fără  să se gândească la urmări.”

Domnul doctor  ne spune...

O SCRIITOARE:

“O cunoscută scriitoare ne-a făcut cinstea să-și spuie şi ea părerea. Distinsa literată crede că înainte de a se vorbi de căsătorie, trebuie legiferat avortul. Numai o asemenea lege poate aduce liniștea în căsnicii. Emile Zola în  << Fécondité >> a făcut apologia familiilor cu mulți copii, cartea lui fiind scrisă în momentul când se constatase depopularea Franței. Astăzi însă, când tronează sărăcia, cred — ne spune interlocutoarea noastră — că cea mai mare dreptate o are doamna Ackerman, scriitoare citată de Anatole France, care spune că nu este o crimă avortul, ci este o crimă aducerea pe lume, fără nici un rost, a copiilor meniţi să fie nefericiţi în anumite căsnicii şi în anumite împrejurări grele din viaţă.”

ÎNTRE LUCRĂTOARE:

“O lucrătoare, oratoare cunoscută care s-a agitat în ultimul timp, cu prilejul propagandei pentru menţinerea neştirbită a repaosului duminical, ne spune:

- Lucrătorii şi lucrătoarele sunt aceia, care contractează căsătoriile normale, fireşti, dictate de legile naturii şi care contribuie la afirmarea şi propăşirea unui popor. Examinaţi istoria tuturor ţărilor şi veţi vedea că clasa muncitoare este aceia care în vremuri de grea cumpănă a păzit vatra strămoşească şi a stabilit o continuitate între prezent, trecut şi viitor. Sunt măritată şi în ajun de a deveni mamă. Dar lupt împotriva acelor patroni ce voiesc să ne ia singura zi din săptămână, Duminica, în care am putea să ne dedicăm căminului. Sunt multe lucrătoare soţii şi mame. Acei cari intenţionează să răpească Duminica lucrătorilor, sunt duşmanii familiei. Ei uneltesc la surparea temeliei naţiunii şi lucrează împotriva intereselor superioare ale neamului nostru.”

Ca să închei într-un ton “vesel-optimist”, voi cita cuvintele reporterului I. Șerban: “După un vechi proverb „omul însurat trăieşte ca un câine, dar moare ca un prinţ, iar cel neînsurat trăiește ca un prinţ, dar moare ca un câine”… A doua alternativă e desigur mai ispititoare. E doar mai agreabil să trăiești bine, decât să mori... frumos.“

  

Surse: articolele “Gânduri răzlețe în jurul căsătoriei” semnat I. Șerban și “E bună însurătoarea – răspunsuri culese în difertite straturi sociale de la persoane de diferite vârste” semnat Alex. F. Mihail - publicate în numărul din 16 noiembrie 1933 ale revistei „Realitatea ilustrată“ – răsfoită din colecția Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" Cluj-Napoca

Citește mai mult... »