În cea de a doua jumătate a anului 1940 o
succesiune de evenimente dramatice au zguduit România din temelii. Încheierea
în 30 august 1940 a Dictatului de la Viena prin care România a
fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei (43.492
km²), abdicarea forțată a Regelui Carol al II-lea din 6 septembrie
1940, instaurarea Dictaturii Militaro-Legionare și proclamarea
Statului Național-Legionar în 14 septembrie 1940, asasinatele
politice care se succedau fără încetare (masacrul de la Jilava urmat de
asasinarea foștilor demnitari Nicolae Iorga și Virgil Madgearu)
sunt doar câteva dintre aceste evenimente.
Tuturor acestor evenimente dramatice li s-a adăugat o mare calamitate naturală:
în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, la ora 3:39, România a fost zguduită de
un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7.4 grade pe scara Richter.
“Ieri noapte, la ora 3 și 39 minute, cetățenii Capitalei au
fost sculați din somn de violente sguduituri seismice, cari au făcut să se
clatine, din temelii, clădirile cele mai puternice. Panica creată de cutremur,
la această oră din noapte, a fost de nedescris. Femei, înnebunite de groază,
bărbați cu copii în brațe, cu toții îmbrăcați sumar, au părăsit paturile țipând
și plângând. Sguduiturile au ținut mai multe zeci de secunde, în care timp
geamurile săreau în țăndări, pereții crăpau, pârâind, vasele jucau în dulapuri,
iar mobilele începuseră să danseze prin camere. Locatarii caselor au avut, în
această scurtă perioadă de groază, sentimentul iremediabil al sfârșitului.” (ziarul “Curentul” – numărul din 12 noiembrie 1940)
“Sâmbătă noaptea, la ora 3:40,
întreaga Capitală a fost sguduită de un
cutremur, de o violență și de o durată cum nu ne-a fost dat să înregistrăm până
în prezent. Clădirile, chiar cele mai solid construite, au fost zgâlțâite din
temelii. Zgomot de geamuri prefăcute în țăndări; bucăți de zidărie, prăbușită cu zgomot pe pardoseală; nori de praf rezultat din grămezile de moloz – toate
acestea în beznă, întrucât luminile se stinseseră complet. Numeroase coșuri de
fabrici și case s’au prăbușit.
Ornamente și diverse adausuri de zidărie, de la nenumărate clădiri, desprinse
și prăbușite în drum. La ora aceea circulația pe străzi însă era, din fericire,
extrem de redusă.
Panica produsă a fost cu atât mai mare și mai grozavă cu
cât majoritatea locuitorilor a fost surprinsă la somn. Și dacă, mai apoi, unii,
îmbrăcați sumar, s’au putut refugia în stradă, aceasta numai după încetarea violentelor
zguduituri, în intervalul cărora fiecare a văzut – am putea spune – moartea cu
ochii. (...) Cea mai mare parte a populației din centrul capitalei s’a
refugiat în Cișmigiu, pe la șosea, piața
Teatrului Național, piața Cercului Militar, unde au stat până s’a
făcut ziuă” (ziarul “Universul” – numărul din 12 noiembrie 1940)
Ploieşti, 10 Noiembrie: “Astă noapte la ora 3.45, un cutremur de o putere
nemaipomenită până acum a deșteptat din somn întreaga populație a orașului și
județului nostru. Înnebunită de spaimă, în primele clipe după trezirea din somn,
lumea a căutat să se pună la adăpost. Unii - cei care și-au putut imediat
recăpăta stăpânirea - s’au ascuns în pervazurile ușilor. Alții s’au vârât pe
sub paturi ori pe sub mese, iar alții au dat fuga afară din case. Aceștia din
urmă însă au dat de nenorocire, întrucât cea mai mare parte, au fost omorâți
sau răniți de cărămizi, moloz ori bucăți din ornamentele caselor. Spaima era cu
atât mai mare cu cat era provocată și de faptul că uzina electrică, din
prudență, a stins lumina, sporind groaza produsă de sgomotul înfiorător al
pământului sguduit, de căderea cărămizilor, a mobilelor, a diferitelor lucruri
de prin case, de țipetele locatarilor care se căutau unii pe alții prin ruinele
încăperilor și praful gros care îneca respirația. După câteva minute, uzina a
dat drumul la lumină și atunci lumea a început să se mai liniștească, să-și
caute hainele să se îmbrace. Fiecare și-a controlat familia și gospodăria, apoi
a ieșit în stradă. Pe străzi întuneric besnă, din cauză că orașul nostru de
câtva timp stă cu totul în intuneric. Cu lanterna în mână fiecare lumina drumul
spre a se feri de mormanele de cărămizi și moloz de care erau pline străzile,
asvârlind raze de lumină și asupra imobilelor spre a vedea în ce stare se
găsesc. În câteva secunde întregul oraș fusese transformat în ruine. Unele
imobile din centru fuseseră dărâmate la pământ; altele, aveau acoperișurile ori
câte un zid prăbușit. La ora 4, mii de oameni erau pe străzi; pretutindeni
lumea îngrozită comenta faptul, aducând câte o știre care îngrozea.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)
Târgoviște, 10 Noiembrie: “Azi dim., la ora 3.40, s’a resimțit un puternic cutremur,
însoțit de puternice sgomote subterane. Cutremurul a durat aproape două minute.
Panica a fost indescriptibilă. Lumea a ieșit desbrăcată. Scurt circuite, provocate de atingerea
firelor electrice în regiunea petroliferă și oraș, au provocat flăcări care
dădeau un aspect și mai sinistru nenorocirii abătute.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)
Brașov, 10 Noiembrie: „Puternicele sguduiri ale cutremurului de astă noapte, au
fost simțite în întreaga regiune a Brașovului. Sguduirile s’au simțit la ora
3.42 și au mers crescendo, cu o întrerupere de 30—40 secunde, până la ora 3.45,
când cutremurul și-a ajuns punctul culminant. Panica și emoția au fost cu atât
mai puternice, cu cât cutremurul s’a produs noaptea, iar uzina electrică, din spirit
de prevedere, a întrerupt curentul în întregul oraș. Toată populația a ieșit în
străzi, îmbrăcată sumar și n’a intrat în case decât în revărsatul zorilor, când
fiecare și-a putut da seama de dezastrul cutremurului. Pe toate străzile erau
mormane de dărâmături. La școalele cu internat panica între micii elevi a fost
de nedescris. (...) În tot timpul cât a durat cutremurul, s’au auzit vuiete din
fundul pământului, iar cerul era luminat din secundă în secundă de o fășie de
lumină asemănătoare unor fulgere îndepărtate. Acest fenomen a fost văzut în
regiunile din imediata apropiere a munților. Nimeni nu poate să-și explice
cărui fapt se datorește fenomenul că în timpul cutremurului a lăsat să se
creadă că undeva în depărtare s’ar fi produs un uriaș incendiu. Acest spectacol
de groază a strecurat în sufletele brașovenilor un sentiment de adâncă
religiozitate. În cursul dimineții bisericile au fost arhipline. Tot timpul
zilei, mulțimea a staționat pe străzi, comentând faptul în diferite feluri și
interpretându-l ca un semn dumnezeiesc.” (ziarul “Universul” – numărul din 13 noiembrie 1940)
În satele românești: “În județ, cutremurul a fost precedat de mugetul vitelor și
de lătratul câinilor, care au sculat pe țărani, dându-le în felul acesta de
veste că se va întâmpla un fapt groaznic. Uruiturile din fundul pământului au
fost auzite în întreaga regiune destul de clar și au fost urmate de sguduiri
groaznice. La țară, clădirile de piatră au suferit stricăciuni într’un grad
destul de mare. (...) Clopotnițele bisericilor s’au clătinat atât de puternic,
încât în ele au început să sune clopotele într’un dangăt prelung și lugubru.
(...) Pădurile huiau, vestind parcă o puternică vijelie. Pasările se apropiau
în stoluri dese de locuințele oamenilor, cerând parcă protecție. Unii spun că
vârfurile munților ce străjuiesc valea erau iluminate ca niște faruri
îndreptate spre ele de la o mare depărtare.” (ziarul “Universul”
– numărul din 13 noiembrie 1940)
Postări
